Durere pentru suflet...

"Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire , şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Dimpotrivă fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos."
Efeseni 4:31-32

Când într-o familie nu se înţeleg fraţii între ei, ce este de făcut?
Dacă nici unul dintre ei nu caută înţelepciunea şi dragostea unde se ajunge?
Fiecare pretinde ca este drept şi aşa cum gândeşte el e cel mai bine. Nici unul nu mai caută să îndrepte relţia dintre ei, rugându-se cu lacrimi de durere şi sfâşiere. Toţi cad in vârtejul învinuirilor, a căutării drepturilor sale, a apărării adevărului, uitând de cel mai important lucru care i-ar putea ajuta - Iertarea şi Dragostea.

În zilele noastre asistăm la numeroase astfel de neînţelegeri între fraţi, în Domnul nostru Iisus Hristos. Şi din păcate chiar şi eu şi multi alţii asistă la numeroase astfel de neînţelegeri, care nu mai au capăt, pentru că s-a uitat demult de Dragoste şi Iertare.

Îndrăznesc să spun aceste lucruri petru că, cred din toată inima, că atunci când doi fraţi ajung să se certe, înseamna că nici unul din ei nu-şi doreşte cu adevărat să se împace.
Nici unul din ei nu face destul pentru a nu mai exista problema. Dacă macar unul ar plange cu amar pentru problema lor şi ar ierta, şi ar iubi cu adevărat, cu siguranţa Domnul ar gasi o cale de zerolvare pentru problema lor.

Dar noi nu mai veghem la felul nostru de viaţă. Lăsăm amărăciunea, iuţimea, clevetirea,
răutatea să ne cumprindă sufletul...şi nu mai avem loc de dragoste. Nu mai avem de fapt putere de a ne iubi pentru că am lasat păcatul să ne cuprindă pas cu pas.

Unde s-a uitat Dragostea şi Iertarea, acolo nu mai este nici bucurie, nici sinceritate, nici inimă împăcată. Acolo rămâne totul gol, totul neîmplinit. Acolo rămâne doar forma dar nu mai este conţinut. Fără Dragoste nu există nimic bun. Iar scaunele rămân goale în urmă dezbinărilor.

Stiu că unii spun ca e vorba de păstrarea Adevărului şi că nu se poate merge înainte atunci când celălalt frate vine cu un alt adevăr, şi sunt perfect de acord cu asta.
DAR, pentru mine exista un mare "DAR".

Atunci când problema nu se rezolva nici cum, înseamnă că nu am făcut destul pentru ca ea să nu mai existe.
Niciodată nu iubim destul,
nu iertăm destul,
nu ne dorim destul,
nu plângem destul,
nu ne doare destul de mult problema, ca ea să poată fi rezolvată.

Şi orice mi-aţi spune, asta am să cred întotdeauna.
Despărţirea dintre fraţi este atât de dureroasă, încât nu mai am poftă nici de mâncare, nici de somn, nici de nimic. Mă inteb cum oare pot unii trata acest lucru atât de usor, cu aşa rece raţionament?
Pun greşelile omeneşti înaintea fiinţei dumnezeieşti, înaintea iertării, înaintea importanţei unităţii unei adunări, înaintea problemelor sufleteşti ale celorlaţi care asistă la tot felul de înţepături....

Aş vrea să pot schimba ceva, dar nu pot decât să plag de durere, să sufăr în tăcere, fără drept de cuvânt în faţa celor care hotărăsc pentru alţii.

Cu adâncă durere închei aceste rânduri, şi mă rog ca Domnul să oprească dezbinările dintre farţi. Învaţă-ne Doamne ce e Dragostea şi Iertarea fără de care nu putem şti nici ce este Adevărul!

Doamne miluieşte-ne pre noi !
Amin.

De Iubire, avem nevoie ca de pâine!

(...)A ne iubi unii pe alţii, este nevoie să ni se spună mereu... porunca aceasta este mereu nouă şi mereu necesară. Pentru că de fiecare dată este nevoie de ea ca de o noutate şi ca de soarele ce răsare zilnic peste noi.

(...) Oricât de vechi este numele unui ziar, el in fiecare zi e nou, apare din nou şi este citit din nou, ca şi cum ar fi cel dintâi.

(...) Cu pâinea este tot aşa. În fiecare zi o dorim noua, caldă şi proaspătă.
... Dacă am dori să avem iubirea cum dorim pâinea zilnică: mereu proaspătă, mereu nouă, mereu caldă.


Iubirea faţă de Dumnezeul nostru ar trebui să ne-o împrospătăm zilnic, mereu caldă, mereu nouă şi mereu dulce. Tot ce am făcut ieri pentru Domnul ar trebui să uităm, pentru ca astăzi să începem ca din nou, ca din altă magazie plină, din care să împărţim cu dărnicie tuturor, cât putem.

Rugăciunea noastră ar trebui zilnic să cuprindă ceva nou, ceva reînnoit, ceva proaspăt. Pentru ca ea să aibă neîncetat viaţă, frumuseţe şi bucurie mereu nouă.

Părtăşia faţă de fraţi ar trebui să ne-o reînoim zilnic, căutându-i mereu, din nou , privindu-i cu o mereu nouă plăcere şi plăcută preţuire în Domnul, pentru slujba şi chemarea lor.

O pâine uscată şi veche nu o mănânci cu plăcere, cu vrei una proaspătă. Tot aşa este cu o iubire uscată şi veche. Cum n-ai nici nevoie şi nici folos de ziarul de ieri, vechi şi trecut, tot aşa este şi iubirea de ieri, trecută,dacă nu mai este astăzi.

(...)De dragoste avem nevoie cel puţin tot atâta nevoie pe lume câtă nevoie avem de pâine, de aer, de apă, de soare. De iubire avem nevoie fiecare dintre noi, nu numai s-o primim zilnic nouă, proaspătă şi curată de la toţi, dar avem şi ami multă nevoie să o dăm noi tuturor. Aşa cum a făcut şi Hristos, Domnul nostru iubit.

(fragmente din meditatia fr.Traian Dorz) "O poruncă nouă: să vă iubiţi" din cartea de meditatii - Hristos Modelul vieţii noastre

Slavit să fie Domnul!

Încrede-te în El şi nu te împietri!

Cu toate că poporul Israel era un popor ales a lui Dumnezeu, în mai multe momente din istoria acestui neam Domnul arată cât de sătul este de neascultatea poporului faţă de El, faţă de bunătătile Lui. 40 de ani le-a arătat Dumnezeu o grijă nespusă în pustie; 40 de ani a încercat în fiecare zi să le arate că pentru El, copiii Lui sunt mai de preţ decât orice mărgăritar, că nu trebuie să-şi facă griji pentru ziua de mâine pentru ce vor mânca sau ce vor bea. Însă cu toate minunile Lui Dumnezeu, cu toată grija pe are le-a arătat-o zi de zi ei, ca şi noi de altfel imediat uitau minunile şi bunătatea Domnului şi din nou începeau să se ingrijoreze de felul lor de viaţă. Nu trecea mult timp şi incepeau să-şi facă dumnezeii lor palpabili, vizibili cărora să li se inchine.

De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: "Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor.N-au cunoscut căile Mele" Evrei 3: 10

Nici noi în zilele noastre nu stăm departe de starea poporului Istrael din tot timpul lui. Mă gândesc, de câte ori nu fac şi eu ca ei. Astăzi, în necaz mă rog Domnului să mă scape, şi imediat după ce Dumnezeu mă scoate din el, încep iarăşi să mă gandesc la alte probleme cu care-mi împovărez inima şi duhul din mine.
Îi arăt lui Dumnezeu o neîncredere permanentă, deşi El îmi arată o grijă şi bunătate continuă!

Oare cât de mult e dezgustat Dumnezeu de atitudinea mea faţă de mila Sa?
Oare cât mă mai rabdă atâta Dumnezeu cu neascultarea mea şi neînrederea mea pe care i-o arăt zi de zi?
De ce îmi este atât de greu să observ bunătatea lui Dumnezeu pentru mine şi văd mereu numai ceea ce nu-mi ajunge in viaţă?
Când voi învăţa să nu mă îngrijorez pentru ziua ce urmează, pentru muntele de probleme nerezolvate care-mi stau înainte şi în faţa cărora fără Dumnezeu sunt total neputincios?

Mai grav este ceea ce spune Dumnezeu poporului Său: "Am jurat pe mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!"

Dacă mai continuăm cu neîncrederea noastră, cu neascultarea noastră faţă de poruncile lui Dumenzeu, care ne dau viaţa.... dacă tot cârtim în continuare şi nu suntem muţumiţi de nimic pe lumea asta.... oare nu ne va spune şi noua Dumnezeu la fel?
Dacă nu învăţăm să ne odihnim viaţa în Dumnezeu începând din aceasta lume trecătoare, cu lucruri trecătoare, nu vom putea intra niciodată în Odihna cea adevarată a lui Dumenzeu, în Raiul sufletului împăcat cu Dumnezeu.
Răbdarea lui Dumenzeu are limite. Să nu-L ispitim cu ingrijorările noastre şi cu problemele noastre mai mici sau mai mari, pentru că nu ştim când în mânia Lui ar putea să ne alunge de la Sânul Său!


Îmi propun de astăzi să mă rog , să mă lupt cu mine însămi să nu-L mai supăr pe Dumnezeu, să nu-L mai dezgust prin neîncrederea mea faţă de El, ci în toate micile probleme să-L iubesc şi să-L las pe El să-mi arăte grija şi bunătatea pe care o poate numai El avea faţa de copiii Lui. Şi cât de înalt nu mi-ar parea muntele de probleme să-I încredinţez lui Dumnezeu rând pe rând toate câte-mi vin. Căci de unul singur nu pot adăuga nici un cot la înalţimea mea, atunci de ce să ma lupt cu vântul?

Luaţi seama dar , fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Evrei 3:12

Descoperă binecuvântarile pe care nu le vezi....

Mergeam pe strada, uitandu-ma la oamenii din jurul meu.
Mi-a sarit in ochi un roker, si imediat mi-am imaginat cum stau eu la judecata iar acest roker in fata mea la rand...sau poate doar eram si eu pe acolo...

Si îi vorbeste Dumnezeu: Uite, Eu de cand te-ai nascut si chiar inainte de a veni tu pe lumea aceasta, am pregatit un intreg univers, o familie pentru tine, Ti-am daruit in fiecare zi lumină, aer, ca să poti respira, Ti-am facut zilnic o atmosfera plăcută în jurul tau prin caldura soarelui, prin cantecul pasarilor, prin fosnetul frunzelor, iarna prin licărirea fulguşorilor de nea, si alte multe lucruri marunte pe care le daruiesc Eu oamenilor.
Dincolo de acestea, dupa cum stii, L-am lasat pe Fiul meu preaiubit sa moara pentru tine, ca tu, crezand in dragostea Lui sa-ti dai seama cata nevoie ai de El.. de Mine. Caci singur pe pământ esti ca fir de praf batut încolo si încoace, fără rost.

Acum spune-mi te rog.. ce ai facut tu pentru Mine în tot timpul pe care ti L-am dat sa-l traiesti pe pământ?

Păi Doamne.... raspunde rokerul rusinat....eu nu le-am bagat in seama pe toate acestea, câte mi Le-ai daruit, pentru ca nu ele erau importante pentru mine, ci eu am fost foarte dezamagit de lumea asta pe care ai facut-o, si am vrut sa traiesc si sa ma razbun pe tot ce nu-mi placea mie....

... ( si uite asa, indifernet cine suntem noi, rokeri sau oameni obisnuiti in aceasta lume, vom fi intrebati de Dumnezeu ce am facut noi pentru El... si nu stiu daca ne vom putea dezvinovati printr-un cuvant sau mai multe de tot ce am pierdut in viata , nedaruind lui Dumnezeu multumirea si slava cuvenită)

Poate te crezi un om sarac, bolnav, sau lipsit de familie, de ajutorul celor apropiati, de vederea frumusetilor naturii sau lipsit de multe alte binecuvantari.....
Dar... şi pentru tine Dumnezeu are multe bucurii pe care le revarsă;
Si peste tine răsare soarele Lui;
Si pentru tine exista Bunatatea Lui, pentru ca prin neputintele tale, El asteapta sa-i dai voie ca Numele Lui sa fie Proslavit, asa cum a facut Domnul Iisus cand s-a rugat si pentru posibilitatea indepartarii paharului suferintei, dar a lasat cel mai importanat lucru... sa se faca totusi voia lui Dumnezeu, ca Numele Sau sa fie Slavit in veci de veci!

Avem nevoie zilnic sa ne raportam viata noastra la tot ce ne daruie Dumnezeu, la lucrurile pe care nu le bagam in seama deloc , primite de la El.
Ni se pare ca avem dreptul sa respiram, sa mâncam, sa ne bucuram, dar nu avem dreptul sa suferim , sa plangem, sa dam altora ceva de la noi.
Oare asa sa fie ?
Eu stiu ca oricum si oricât as incerca sa ma dezvinovatesc si acum in fata lui Dumnezeu, nu as putea, pentru ca nici macar cu slabiciunile noastre nu ne putem dezvinovati, caci Dumnezeu si prin ele Îsi poate arata Slava Lui numai daca noi ii cerem asta!

Daca descoperi cumva ce lucruri minunate iti daruieste Dumnezeu astazi sau maine, scrie-le aici, ca nimeni din noi sa nu creada ca Dumnezeu sta nepasator fata de suferinta noastra, sau de problemele prin care trecem, sau ca ne-a lasat in voia pornirilor noastre.

Lui Dumnezeu îi pasă in fiecare clipa de noi.... nouă cât de mult ne pasă de dragostea Lui, neimpartasită pe care i-o dam ca raspuns???

Fiti binecuvantati!

Iubeşte prin ochii lui Dumnezeu.

Cum aş putea iubi pe cel care îmi face numai rău?
O problem extrem de răspândită în jurul nostru dar mai ales în viaţa noastră.
Sunt foarte puţini oamenii, care pot iubi cu adevărat pe cei ce le-au făcut rău. Iar acestea sunt oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu!

Ce înseamnă a iubi cu adevărat pe aceşti oameni?
Înseamnă ceea ce face şi Dumnezeu cu noi în fiecare zi.... ne iubeşte aşa cum suntem; răi, nemultumiţi, bârfitori, egoişti, etc.
Mă întreb adesea: oare cum ne mai poate suporta Dumnezeu toate urâciunile din noi, toate răutăţile din vorbe şi din faptele ce le facem zilnic celor de langă noi, de cele mai multe ori chiar conştienti de răutatea din noi pe care o lăsăm să se manifeste în voia ei.



La această întrebare primesc şi răspuns: Cel ce ne-a creat şi ne cunoaşte cel mai bine, face diferenţă între păcatul pe care-l facem şi fiinţa noastră, care este din El ieşită, de Însuşi Dumnezeu făcută, prin Cuvântul Său!
Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut această delimitare, păcatul din noi ar fi stat mereu înaintea ochilor Lui, înaintea tuturor lucrurilor bune, ascunse în fiinţa noastră. Însă din fericire pentru noi, Domnul Iisus, prin Sîngele Său, curăţă şi spală toată mizeria care ne-ar putea duce in iadul veşnic. El mijloceşte pentru noi în faţa lui Dumenzeu, şi mereu Îşi aduce aminte, că a murit pentru ceea ce suntem, dincolo de păcatele noastre. Pentru că suntem creaţia Lui.

Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu!
Ioan 3:18

După ce Domnul m-a făcut să simt libertatea iertării fiinţei mele, prin Dragostea Lui, mereu mi-am pus întrebarea: Dacă Dumnezeu m-a iertat pe mine, oricat de păcatos am fost, cine sunt eu să nu fac cu cei din jurul meu la fel? Cum să îndrăznesc să pun eu inaintea mea mereu doar răul pe care-l primesc, şi să nu văd dincolo de răutatea omului. Dincolo, unde fiinţa lui Dumenzeu este imprimata in fiecare dintre noi.

Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru deosebit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Matei 5:46-47

Când răspund răului altuia, cu o palmă întoarsă înapoi....
Când întorc urii celuilalt cu aceiaşi ură .... ce lucru deosebit fac atunci?
...sunt la fel ca lumea sau poate mai rău, pentru că prin viaţa mea este hulit Numele lui Dumnezeu. Câtă cinste facem noi Numelui Său, de ficare dată când lăsăm ura din noi să ne conducă? Apostolul Pavel spune, să ne purtam aspru cu trupul nostru. Deci Dumnezeu, ne-a dat puterea să ne înfrânăm sentimentele şi trupul, să le putem noi conduce, nu ele pe noi.
Oridecâte ori încercăm să ne dezvinovăţim, că nu putem să ne comportăm altfel decât aşa, nu avem nicidecum dreptate.
Felulnostru de a raspunde unui om, este felul în care răspundem Celui ce l-a creat!
Iar Cel ce pronunţă Numele lui Dumnezeu trebuie să se depărteze de rău!

De ce-Mi ziceţi: Doamne! şi nu faceţi ce spun Eu? Luca 6:46

A iubi pe vrăjmaşi nu e deloc lucru uşor. Însă ne potem asuma astăzi responsabilitatea pentru orice cuvânt sau orice faptă pe care am lasat-o să vină prin noi, fără să ne fi împotrivit ei cu toata puterea noastră şi cu tot ajutorul lui Dumnezeu!

Priveşte la oameni, prin ochii Celui care stie să ne ierte cu adevrat!
Iubeşte-i nu pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce sunt!
Respectă-i nu pentru felul lor de fi, ci pentru că, respectându-i pe ei, Il respecţi pe Dumnezeu mai întâi de toate.
Prin asta îi poţi căştiga pentru Cer, făcând altfel decât ar face lumea. Făcând voia lui Dumnezeu!

Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică. Psalm 139:23-24

Şi apoi, dragii mei, trebuie să privim ca o mare bucurie daca sântem urâţi pentru Numele lui Hristos, nu pentru răutatea noastră. Acest lucru inseamna, că facem voia lui Dumnezeu şi nu voia satanei. Mai înseamnă, că avem o mare cinste să trecem prin ce a trecut Domnul Iisus pe pământ, să simţim cât de greu i-a fost să sufere pentru noi.
Să călcăm pe urmele Lui, înseamnă să avem parte de durerea din sufletul Său de om, pe care a îndurat-o, iubindu-ne dincolo de păcatele noastre.

Să nu ne intristăm, ci să paşim cu bucurie înainte, pentru Slava lui Dumenzeu, ce îi aşteaptă pe cei ce au luptat cu adevărat prin Dragoste!

Fiţi binecuvântaţi!

Slăvit să fie Domnul!

Îndrăzneşte să înveţi a trăi cu adevărat!

"Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea"

Luca 6:31

-Iubeşte, aşa cum lumea nu poate iubi!
-Mângâie, aşa cum nu te-a mângâiat nimeni niciodată!
-Bucură-te, aşa cum numai un răscumpărat dintr-o robie ştie să se bucure!
-Crede, aşa cum numai cei dintâi creştini au crezut şi au murit pentru Domnul lor!
-Fii prieten la toţi cei care au nevoie ca cineva să-i asculte cu adevărat!
-Luminează făţa celor de lângă tine cu un zambet cald, oamenii au destule necazuri ca să mai vadă încă o faţă înăcrită.
-Rabdă să fii umilit de alţii, căci nu e mai mare virtute să rabzi când eşti lovit!
-Roagă-te neîncetat, ştiind că numai ruga fierbinte menţine focul dragostei aprins!
-Lucrează orice lucru, nu din silă, ci ca pentru Dumnezeu... numai când faci ceva pentru El, nimic nu se pierde!
-Trezeşte-te in fiecare dimineaţa şi încearcă să vezi soarele chiar şi atunci când el nu este pe cer,lumina lui îţi luminează şi printre nori.
-Învaţă să accepţi suferinţa, ea nu doar te apropie de virtuţile vieţii, ci te ajută să cunoşti adevărata bucurie, atunci când norul trece!
-Înfânează-ţi orice poftă care ar face din tine un rob al lumii şi nu a lui Dumnezeu!

Şi fii binecuvăntat!

Robit, izbăvit şi curăţit din nou....
(încă o şansă dată de Dumnezeu, celor care il caută..)

Preotul Ezra, era pe timpul domniei împăratului Artaxerxe un preot şu un cărturar iscusit in Legea lui Moise dată deDumnezeu. Ezra 7:6.
Interesant este faptul că Ezra işi pusese şi în inimă să adâncească şi să împlinească Legea Domnului. Multi dintre carturari cunoşteau Legea lui Moise, însă fără s-o fi pus şi în inima lor. Pentru că numai ce pune şi în inimă omul, aceea este cu adevărat valoros pentru el.

Pentru că în faţa împăratului, Ezra era un fel de mijlocitor între împărat şi poporul Israel, acesta a fost trimis prin îndurarea lui Dumnezeu şi prin bunătatea împăratului, cu o rămăşiţă de robi dintre fii lui Israel , ca să-şi reînceapă o nouă viaţa, la ei acasă, în ţara de unde au venit. Ce minunat lucru este ca un împărat precum era Artaxerxe, să se teamă de Dumnezeul unui alt popor, mai ales al unui popor luat în robie.

În sfârşit , împreună cu o sumedenie de daruri din partea împăratului pentru Casa Domnului (dărâmată pe timpul luării în robie a israelitilor), Ezra şi toti cei care s-au întors în Israel împreună cu el, au realizat un lucru foarte important, dar şi foarte grav. Păcătuiesera foarte mult împotriva Dumnezeului lor, pentru că au nesocotit şi au călcat poruncile sfinte date lor de Domnul şi Dumnezeu. Şi-au luat femei din alte popoare, au avut copii cu ele, cu siguranţă că au mai slujit şi dumnezeilor acestor femei, iar de aici multe alte nelegiuiri. Pentru că lucru clar şi dovedit este că amestecul fiilor lui Dumnezeu cu tot ce este împotriva Legiilui Dumnezeu, nu aduce decât la depărtarea şi chiar părăsirea Dumnezeului lor.

Citind această carte a lui Ezra, mă gandeam la felul meu de a păzi şi a trăi poruncile date de Dumnezeu mie. De multe ori m-am gândit că dacă nu tin vreo poruncă, poate că Dumnezeu nu va observa şi nu se va supăra chiar aşa de mult pe mine. Mi-am permis de multe ori să fac lucruri pe jumătate, din ceea ce trebuia să împlinesc deplin în faţa lui Dumnezeu. Mi-am permis să tot amestec plăcerile şi bucuriile lumeşti cu lucrurile sfinte pe care Dumnezeu mi le-a poruncit să nu le spurc. Cât de netrebnici putem fi noi oamenii, ba mai mult, cu o neruşinare izbitoare să ne mai răstim la Dumnezeu, nemultumiţi că nu ne dă cât am vrea noi şi că nu ne ies nouă toate cum ar fi vrut firea noastra păcătoasă.

Ştiţi ce au făcut Evreii? Au hotărât să se despartă pentru totdeauna de nevestele şi copii lor care proveneau din alt neam decât din a lor. Pentru că şi-au dat seama că amestecul lor cu ele şi cu fii acestor femei, mânie pe Dumnezeul lor şi îi face să fie robii altor popoare şi altor dumnezei. Îi face să nu mai aibă liniştea casei lor, să muncească pentru alţii, pentru alte neamuri păgâne, care nu au nimic de-a face cu Dumnezeul lor Sfânt.
Cât de dureros trebuie să le fi fost să se despartă de soţiile lor, de copii pe care i-au făcut împreună cu ele, numai pentru că în joc era binecuvântarea poporului lor sau blestemul lui din partea lui Dumnezeu. Cu frică şi cutremur, plângând pentru rătăcirea lor, ei s-au despărţiţ de tot ce punea în pericol viaţa lor şi de tot ce putea aduce mânia Dumnezeului lor.

Dumnezeu are ţi astăzi răbdare şi milă multă cu noi oamenii, dar mai ales cu cei care, deşi au ales odată să slujească Singurului Dumnezeu, şi-au permis pe parcurs să nu împlinească chiar tot ce le-a fost poruncit, ci au amestecat tot ce este urâciune în faţa lui Dumnezeu cu tot ce trebuia păstrat sfânt pentru El, şi s-au depărtat de la Adevăr, fără chiar să-şi dea seama de starea lor. Cuvântul acesta, este pentru toti acei care, mai cred încă, că Dumnezeul Puterii este mai ingăduitor decăt ar trebui să fie, ca El mai închide ochii atunci când noi deliberat alegem să trăim în lucruri amestecate, pentru cine mai crede, că Domnul şi Dumnezeul acestei lumi nu ştie chiar tot ce facem noi în ascuns.

Fraţii mei, tineri sau mai puţini tineri, câte din poruncile lui Dumnezeu le-am amestecat noi cu sfaturile celui rău?
Cu câtă frică şi respect stăm noi în faţa lui Dumnezeu astazi, când în lume se propovăduieşte ("evanghelia libertăţii" , a credinţei personale- după cum ne duce capu, a adevarului relativ, precum că fiecare poate să creadă cum vrea şi în ce vrea)?
Cum ne-am putea îndreptăţi faptele noastre spurcate cu cele lumeşti, atunci cand Dumnezeu ne va întreba, cum i-am slujit?

Cu toate că suntem fiinţe slabe, păcătoase, şi Dumnezeu care este prea Bun cu noi ne tot iartă, ne tot îngăduie, pentru că a dat prea mult pentru noi , ca să ii pese puţin de noi.... cu toate aceste din partea noastră se cere să nu incercăm răbdarea lui Dumnezeu. Se cere de la noi să nu ne mai permitem să amesecăm ce este de preţ cu ce este fără preţ în ochii Domnului. Iar pentru cine vorbeşte despre Dumnezeu, spune Biblia , să se depărteze de fărădelege!

Mesaj pentru tineri:
Stiu, dar cu siguraţă nu ştiu chiar tot, dar văd că astăzi în lume ispitele sunt cele mai mari pentru voi. Timpul tinereţii este un timp al jertfei, al alegerii, al maturizării. Iar pentru că în lume este foarte greu astăzi să mai destingi Adevarul absolut, alegerile de mmulte ori sunt la fel de greu de făcut. Însă, un singur lucru vă poate îndruma paşii spre acest Adevăr curat şi neîntinat: O inimă sinceră, care caută pe Dumnezeu din toată fiinţa şi din toată inima. Dumnezeu când vede o astfel de inimă nu poate să nu o ajute să ajungă la El. Căutaţi in orice lucru din viaţa să nu vă mulţumiţi cu tot ce e pe jumătate, tot ce e amestecat, tot ce e relativ. Dumnezeu vă promite belşug de bunătate şi de binecuvăntare dacă vă păstraţi paşii pe calea cea strâmtă, pe unde merg foarte putini oameni, pentru că nu e deloc usor să îţi menţii echilibrul pe ceva îngust. Dar Domnul e lângă voi pe acest drum, şi vă sprijine ori de câte ori aveti nevoie.


Domnul să ne ajute pe fiecare dintre noi să ne despărţim din această clipă de tot ce ar putea pune în pericol veşnicia noastra cu El!

Amin.

Nu orişicine-Mi zice:
Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerului....

"Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,Duceti-vã de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care a fost pregãtit diavolului si îngerilor lui!
Cãci am fost flãmând, si nu Mi-ati dat sã mãnânc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sã beau;
am fost strãin, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati îmbrãcat; am fost bolnav si în temnitã, si n-ati venit pe la Mine.
Atunci Îi vor rãspunde si ei: ,Doamne, când Te-am vãzut noi flãmând sau fiindu-Ti sete, sau strãin, sau gol, sau bolnav, sau în temnitã, si nu Ti-am slujit?
Si El, drept rãspuns, le va zice: ,Adevãrat vã spun cã, ori de câte ori n-ati fãcut aceste lucruri unuia dintr-acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati fãcut.

Matei 25:41-45

"Această fotografie mi-a fost adusă în atenţie cu ceva timp în urmă, şi probabil că şi dumneavoastră aţi mai văzut-o. Este vorba despre o fotografie care a câştigat premiul Pulitzer, făcută în 1994 în timpul foametei din Sudan.

Ea arată un copil lovit de foamete ce se târăşte efectiv spre o tabără a Naţiunilor Unite unde se ofereau alimente, la un kilometru distanţă. Vulturul aşteaptă moartea copilului, pentru ca apoi să îl mănânce...

Aceasta fotografie a şocat întreaga lume atunci când a fost publicată cu ani în urmă în ziarul New York Times. Nimeni nu ştie care a fost soarta acelui copil, inclusiv fotograful Kevin Carter, care a trecut pe lângă acest copil şi a părăsit locul imediat după ce a făcut fotografia.


Nu ştiu efectul produs asupra dumneavoastră, însă această fotografie a avut un impact puternic asupra mea, datorită asemănării puternice ce există cu lumea spirituală din ziua de azi.

Oamenii se află într-o situaţie fără nădejde. Ei mor de foame din punctul de vedere spiritual, sunt despărţiţi de sursa vieţii - Isus Cristos care este Pâinea Vieţii. Tânjind după VIAŢĂ, după ADEVĂR, ei încearcă să se târască după Dumnezeu. Se află într-o stare disperată de slăbiciune, şi totuşi încearcă să ajungă la Dumnezeu. (...)

Da... Vulturul - moartea veşnică şi pedeapsa Iadului, se află chiar acolo, lângă ei... aşteptând... Îl vedem însă, din nefericire, oare de câte ori alegem să trecem mai departe cu nepăsare?

Dacă suntem sinceri cu noi înşine astăzi, de câte ori ne amintim că am fost mişcaţi până la lacrimi la vederea celor pierduţi, şi cu toate acestea, am ales să rămânem împotmoliţi în frumosul nostru proces de creare a unor capodopere spirituale? (Da, poate este vorba despre o predică bine structurată despre Marea Trimitere, o poezie emoţionantă despre sărăcia Africii, o rugăciune frumos rostită pentru Afganistan...)

Oare ce alegem să facem cu mesajul primit astăzi?

Haideţi să învăţăm din această povestire tragică! Haideţi să nu urmăm astăzi exemplul acestui foto-jurnalist, care în acea zi a ales să treacă mai departe nepăsător şi, din nefericire, s-a sinucis trei luni după aceea sub presiunea remuşcărilor şi părerilor de rău.

Da, este o sarcină dificil de îndeplinit, şi nu toţi vor putea merge pe câmpul misionar, însă Dumnezeu - Acela care ne-a chemat pe toţi la acţiune şi la rugăciune - este Acela care va face ca prin slăbiciunea şi ascultarea noastră, El să îşi arate gloria!

Dar aceasta... doar dacă noi Îi permitem s-o facă!"

A dumneavoastră,
Alina Voda( o tanara, ca oricare dintre noi, care a lasat tot ce avea pentru a sluji pe oamenii saraci si infometati dupa Hristos din Filipine)


Dacă trăim pe acest pămant prin mila lui Dumnezeu, şi trăim numai pentru noi, ce lucru deosebit facem?
Căutarea şi ajutorarea oamenilor săraci şi a celor bolnavi, sunt singurul lucru prin care putem face ceva pentru Dumnezeu, fără să aşteptăm vreo răsplată.
Trăim prea egoişti, ne gândim prea mult la noi, şi aproape deloc nu plecam de acasă pentru a face măcar un bine, nu săracilor ci lui Iisus Însuşi, pentru că El este in cei care au nevoie de mila si ajutor!

Chiar dacă spui că nu ştii ce ai putea face tu, pentru aceşti oameni, incepe macar sa daruieşti o bucată de păine unui om de pe stradă, fără să-l judeci în vreun fel.
Orice ajutor , dă-l mai întâi de toate pentru Numele Domnului Iisus!


Să ne iubim unii pe alţii cum ne-a iubit Hristos Domnul!

Iisuse drag, iti multumesc...

Pe drumul suferinţei,urcând spre Inviere,

Mi-e-nsângerat genunchiul, dar lacrima-i de rouă.
Mi-e înspinată fruntea, dar nu simt vreo durere,
Căci Mâinile Iubirii mă mângâie-amândouă.

Iisuse drag, îţi mulţumesc că suferi lângă mine,
Deşi credeam că eu Te-alin suind Calvarul greu...
Pe drumul suferinţei, am înţeles mai bine
Ce mult m-ai iubit Tu,Doamne, şi cât Te-am iubit eu!

Aceste doua strofe din poezia interactiva, imi mangaie in mod deosebit sufletul, prin dulceata cuvintelor rostite.
Astazi, meditand la viata mea cu Domnul, mi-am dat seama tot mai mult, ca trebuie sa fiu mult mai ferma in alegerea pe care am facut-o odata pentru totdeauna.
Acum 13 ani in urma am ales drumul Golgotei, drumul iubirii lui Dumnezeu... dar in acest drum ar fi trebuit sa ma lupt mult mai vartos cu pacatul, care-mi ingreuna urcusul, alturi de Domnul meu.

L-am iubit mult din prima clipa, cand am inteles ca fara El, fara sa merg alaturi de El si cu El impreuna, nimic nu are nici un rost pe lume. Mi-a luminat viata atunci, stergandu-mi obrazul plans de parere de rau, si m-a ridicat bland, ajutandu-ma clipa de clipa sa-I raman aproape... sa nu ma departez prea mult de El si de Crucea lui.
Atunci am inteles clar, ca nu mai pot sa slujesc la doi stapani, ca trebuie sa traiesc ori deplin pentru Dumnezeul care m-a iubit si si-a dat viata pentru mine, ori sa raman un rob zbuciumat si chinuit al satanei... un drum care nu ar duce decat la moarte vesnica!

La 14 ani, eu impreuna cu Stapanul meu am pornit la drum. In acest drum a trebuit sa lupt cu multe slabiciuni si neputinte, cu multe delasari si lacrimi de durere.... dar nu ajungeam niciodata aici unde sunt, daca nu l-as fi avut langa mine mereu pe Domnul meu, ca sa ma intareasca, sa ma sprijine si sa-mi usureze urcusul crucii mele.

Fiecare din noi avem cate o cruce de dus... ori cu Iisus ori fara El , crucea trebuie sa ne-o ducem fiecare. Singur mergand pe drum, nu ai parte decat de dureri amare, dezamagiri, caderi si neputinte. Cu El, cu Domnul langa tine, simti ca nu esti singur, ca Cel ce a purtat inaintea ta povara pacatelor lumii, Crucea cea mantuitoare, merge langa tine. El este astazi un Dumnezeu viu, iubitor si lucrator. Nimeni nu este asa ca El.

În Crucea Ta, Iisuse, îmi spijin neputinţa,
Căci doar privind spre Dânsa, puterile-mi răsar,
Cu stropii Tăi de sânge-mi-mbălsămez mlădiţa
Scăldându-mi orice rană în Dragoste şi Har.

Gândind la biruinţă, mai rabd încă puţin,
Mă mai ridic o dată… şi nu mă las înfrânt…
Iisuse - dă-mi putere pe urma Ta să vin
Prin noapte şi furtună purtat de Duhul Sfânt.

Pe drumul Crucii astazi, Iisus merge pentru tine, sa rascumpere si pacatul tau, ca sa poti duce crucea ta mai usor, alaturi si impreuna cu El de data aceasta. Nu suferi singur... Poti sa te sprijini pe Domnul Iisus, poti sa te atingi de El, caci din El iti vine putere sa mergi pana la capat! El merge inaintea ta si inviaza Biruitor dintre morti.
Inviaza si tu impreuna cu El, lasa pacatul tau la Golgota si mergi mai departe curat si fericit langa Domnul tau!

Slava lui Dumnezeu in cer si pe pamant, caci mare este indurarea Lui pentru noi!

Pastele din acest an sa-ti fie o ascumparare adevarat din moarte!

Luptă-te lupta cea bună!

Fraţii mei... nici o luptă nu este uşoară!
Când te hotărăşti să intri voluntar în luptă, eşti conştient că te supui unor riscuri foarte mari, poţi fi lovit, rănit sau chiar omorât.
Multumesc astăzi, Celui ce m-a chemat şi m-a înscris în războiul cu insăşi persoana mea, cu Eul meu, şi cu toată firea omenească, care se războieşte cu Duhul lui Dumnezeu!
Multumesc astăzi, pentru că, îndrăzneala pe care o am, se datorează si unui părinte drag, care îmi devine tot mai drag pe masură ce îl înţeleg mai bine!

După ce am scris articolul anterior, m-am tot rugat Domnului meu, să mă ajute să înţeleg echilibrul cu care trebuie să lupt în acest război al duhurilor rele. Şi ca răspuns la acesta rugă, mă aştepta pe raftul cu carţi o cărţulie mică "Cercetaţi şi Vegheaţi" (mic vocabular al Oastei Domnului) scrisă fiind de fratele Sergiu Grossu. Răsfoind broşura, sistematizată pe literele alfabetului cu temele cele mai arzătoare ale mişcării Oastea Domnului, am descoperit cu deosebită bucurie o lumină, care mi-a luminat privirile, mi-a trezit duhul amorţit de neputinţele din mine, apoi mi-a dat un nou avânt spre luptă. Pentru că pe frontul acestata, nu poţi să stai mereu în picioare, se mai întâmplă şi să cazi, să mai fii şi rănit, poate chiar doborât pentru ceva vreme la pământ..... dar cu Dumnezeu alături, nu poţi fi niciodată înfrânt!


El a găsit şi de această dată cum să ma ridice, să-mi arate că nu mai este mult şi lupta e pe sfârşite, iar cine va rămâne luptând până la capăt, va birui şi va primi Cununa Neprihanirii, a Sfinţeniei!
Însă... cine nu luptă, cine stă pe margine ca spectator, cine nu merge cu îndrăzneala înainte să spună prin viaţa zilnică, cine este Dumnezeu, şi ce este păcatul....acela e un fricos, un comod în ale lumii şi pierdut pentru totdeauna, dacă nu se hotărăşte ce vrea să facă.
Dumnezeu nu te impune să intri in război cu păcatul din tine, dar dacă nu intri tu singur, pacătul nu se va război cu tine, ci el te va omoarâ zi de zi, pâna în ziua morţii tale veşnice.

Deci scumpii mei fraţi şi surori, nu avem timp de stat şi de privit unii la altii.
Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu asalt!
Este o comoară pe care ori o ai pe veci, ori n-o vei avea niciodată!
Nu avem prea multe de ales, pentru că suntem ţinte foarte clare ale satanei, care ne vrea sufletul nimicit pe veşnicie.
Soluţia este, ca tot ce te îndeamna dragostea lui Hristos să faci, dintr-o inimă curată şi neprefăcută, trebuie sa faci cu grăbire.
Dragostea ta şi fapta ta poate lărgi Împarăţia Cerească, cu suflete dragi ţie, pe care azi le vezi trăind în nepăsare.
Luptă-te zi de zi, să te curăţi de toată întinăciunea vieţii tale, prin rugăciune, prin citirea Scripturii- Oglinda vieţii tale, prin lupta şi munca de dragul lui Hristos Domnul!
Nu ştii de unde să începi ? Roagă-te Domnului să poţi vedea ce ai de făcut! Dorinţa ta adâncă va fi călauza, împreuna cu Duhul Sfânt!

Unii, din lupta în care sunt, abandoneaza câmpul de luptă din cauza a tot felul de şicane. Dacă eşti unul din aceşti luptători dezamăgiţi, analizează foarte atent, dacă merită, sau nu, să te poticneşti de aceste şicane. Vin ele dintr-o inimă iubitoare, care mustră cu blândeţe, sau vin doar pentru a te face să renunţi la lupta ta , atat de importantă sufletului?

Pr. Iosif spune următorul lucru:
"Primejdia nu vine atunci când noi slăbim cu râvna, când amestecăm cele lumeşti cu cele sufleteşti. Primejdia vine cand din nişte "nebuni pentru Hristos" ne facem oameni "cuminţi", ascultând mai mult de oameni decât de Dumnezeu (Fapte 4:19) Un creştin care trăieşte cu adevărat Evanghelia, este şi va fi totdeauna considerat ca un fel de om "anormal"....Îndată ce te atinge suflarea Duhului Sfânt, lumea şopteşte că eşti "atins " putin la cap... "
"Oastea Domnului", nr. 28/12. VII.1931

Să nu-L pierdem pe Iisus Hristos Cel răstignit din lupta noastră, căci atunci luptăm în zadar!

Slăvit sa fie Domnul!