Robit, izbăvit şi curăţit din nou....
(încă o şansă dată de Dumnezeu, celor care il caută..)

Preotul Ezra, era pe timpul domniei împăratului Artaxerxe un preot şu un cărturar iscusit in Legea lui Moise dată deDumnezeu. Ezra 7:6.
Interesant este faptul că Ezra işi pusese şi în inimă să adâncească şi să împlinească Legea Domnului. Multi dintre carturari cunoşteau Legea lui Moise, însă fără s-o fi pus şi în inima lor. Pentru că numai ce pune şi în inimă omul, aceea este cu adevărat valoros pentru el.

Pentru că în faţa împăratului, Ezra era un fel de mijlocitor între împărat şi poporul Israel, acesta a fost trimis prin îndurarea lui Dumnezeu şi prin bunătatea împăratului, cu o rămăşiţă de robi dintre fii lui Israel , ca să-şi reînceapă o nouă viaţa, la ei acasă, în ţara de unde au venit. Ce minunat lucru este ca un împărat precum era Artaxerxe, să se teamă de Dumnezeul unui alt popor, mai ales al unui popor luat în robie.

În sfârşit , împreună cu o sumedenie de daruri din partea împăratului pentru Casa Domnului (dărâmată pe timpul luării în robie a israelitilor), Ezra şi toti cei care s-au întors în Israel împreună cu el, au realizat un lucru foarte important, dar şi foarte grav. Păcătuiesera foarte mult împotriva Dumnezeului lor, pentru că au nesocotit şi au călcat poruncile sfinte date lor de Domnul şi Dumnezeu. Şi-au luat femei din alte popoare, au avut copii cu ele, cu siguranţă că au mai slujit şi dumnezeilor acestor femei, iar de aici multe alte nelegiuiri. Pentru că lucru clar şi dovedit este că amestecul fiilor lui Dumnezeu cu tot ce este împotriva Legiilui Dumnezeu, nu aduce decât la depărtarea şi chiar părăsirea Dumnezeului lor.

Citind această carte a lui Ezra, mă gandeam la felul meu de a păzi şi a trăi poruncile date de Dumnezeu mie. De multe ori m-am gândit că dacă nu tin vreo poruncă, poate că Dumnezeu nu va observa şi nu se va supăra chiar aşa de mult pe mine. Mi-am permis de multe ori să fac lucruri pe jumătate, din ceea ce trebuia să împlinesc deplin în faţa lui Dumnezeu. Mi-am permis să tot amestec plăcerile şi bucuriile lumeşti cu lucrurile sfinte pe care Dumnezeu mi le-a poruncit să nu le spurc. Cât de netrebnici putem fi noi oamenii, ba mai mult, cu o neruşinare izbitoare să ne mai răstim la Dumnezeu, nemultumiţi că nu ne dă cât am vrea noi şi că nu ne ies nouă toate cum ar fi vrut firea noastra păcătoasă.

Ştiţi ce au făcut Evreii? Au hotărât să se despartă pentru totdeauna de nevestele şi copii lor care proveneau din alt neam decât din a lor. Pentru că şi-au dat seama că amestecul lor cu ele şi cu fii acestor femei, mânie pe Dumnezeul lor şi îi face să fie robii altor popoare şi altor dumnezei. Îi face să nu mai aibă liniştea casei lor, să muncească pentru alţii, pentru alte neamuri păgâne, care nu au nimic de-a face cu Dumnezeul lor Sfânt.
Cât de dureros trebuie să le fi fost să se despartă de soţiile lor, de copii pe care i-au făcut împreună cu ele, numai pentru că în joc era binecuvântarea poporului lor sau blestemul lui din partea lui Dumnezeu. Cu frică şi cutremur, plângând pentru rătăcirea lor, ei s-au despărţiţ de tot ce punea în pericol viaţa lor şi de tot ce putea aduce mânia Dumnezeului lor.

Dumnezeu are ţi astăzi răbdare şi milă multă cu noi oamenii, dar mai ales cu cei care, deşi au ales odată să slujească Singurului Dumnezeu, şi-au permis pe parcurs să nu împlinească chiar tot ce le-a fost poruncit, ci au amestecat tot ce este urâciune în faţa lui Dumnezeu cu tot ce trebuia păstrat sfânt pentru El, şi s-au depărtat de la Adevăr, fără chiar să-şi dea seama de starea lor. Cuvântul acesta, este pentru toti acei care, mai cred încă, că Dumnezeul Puterii este mai ingăduitor decăt ar trebui să fie, ca El mai închide ochii atunci când noi deliberat alegem să trăim în lucruri amestecate, pentru cine mai crede, că Domnul şi Dumnezeul acestei lumi nu ştie chiar tot ce facem noi în ascuns.

Fraţii mei, tineri sau mai puţini tineri, câte din poruncile lui Dumnezeu le-am amestecat noi cu sfaturile celui rău?
Cu câtă frică şi respect stăm noi în faţa lui Dumnezeu astazi, când în lume se propovăduieşte ("evanghelia libertăţii" , a credinţei personale- după cum ne duce capu, a adevarului relativ, precum că fiecare poate să creadă cum vrea şi în ce vrea)?
Cum ne-am putea îndreptăţi faptele noastre spurcate cu cele lumeşti, atunci cand Dumnezeu ne va întreba, cum i-am slujit?

Cu toate că suntem fiinţe slabe, păcătoase, şi Dumnezeu care este prea Bun cu noi ne tot iartă, ne tot îngăduie, pentru că a dat prea mult pentru noi , ca să ii pese puţin de noi.... cu toate aceste din partea noastră se cere să nu incercăm răbdarea lui Dumnezeu. Se cere de la noi să nu ne mai permitem să amesecăm ce este de preţ cu ce este fără preţ în ochii Domnului. Iar pentru cine vorbeşte despre Dumnezeu, spune Biblia , să se depărteze de fărădelege!

Mesaj pentru tineri:
Stiu, dar cu siguraţă nu ştiu chiar tot, dar văd că astăzi în lume ispitele sunt cele mai mari pentru voi. Timpul tinereţii este un timp al jertfei, al alegerii, al maturizării. Iar pentru că în lume este foarte greu astăzi să mai destingi Adevarul absolut, alegerile de mmulte ori sunt la fel de greu de făcut. Însă, un singur lucru vă poate îndruma paşii spre acest Adevăr curat şi neîntinat: O inimă sinceră, care caută pe Dumnezeu din toată fiinţa şi din toată inima. Dumnezeu când vede o astfel de inimă nu poate să nu o ajute să ajungă la El. Căutaţi in orice lucru din viaţa să nu vă mulţumiţi cu tot ce e pe jumătate, tot ce e amestecat, tot ce e relativ. Dumnezeu vă promite belşug de bunătate şi de binecuvăntare dacă vă păstraţi paşii pe calea cea strâmtă, pe unde merg foarte putini oameni, pentru că nu e deloc usor să îţi menţii echilibrul pe ceva îngust. Dar Domnul e lângă voi pe acest drum, şi vă sprijine ori de câte ori aveti nevoie.


Domnul să ne ajute pe fiecare dintre noi să ne despărţim din această clipă de tot ce ar putea pune în pericol veşnicia noastra cu El!

Amin.