Luptă-te lupta cea bună!

Fraţii mei... nici o luptă nu este uşoară!
Când te hotărăşti să intri voluntar în luptă, eşti conştient că te supui unor riscuri foarte mari, poţi fi lovit, rănit sau chiar omorât.
Multumesc astăzi, Celui ce m-a chemat şi m-a înscris în războiul cu insăşi persoana mea, cu Eul meu, şi cu toată firea omenească, care se războieşte cu Duhul lui Dumnezeu!
Multumesc astăzi, pentru că, îndrăzneala pe care o am, se datorează si unui părinte drag, care îmi devine tot mai drag pe masură ce îl înţeleg mai bine!

După ce am scris articolul anterior, m-am tot rugat Domnului meu, să mă ajute să înţeleg echilibrul cu care trebuie să lupt în acest război al duhurilor rele. Şi ca răspuns la acesta rugă, mă aştepta pe raftul cu carţi o cărţulie mică "Cercetaţi şi Vegheaţi" (mic vocabular al Oastei Domnului) scrisă fiind de fratele Sergiu Grossu. Răsfoind broşura, sistematizată pe literele alfabetului cu temele cele mai arzătoare ale mişcării Oastea Domnului, am descoperit cu deosebită bucurie o lumină, care mi-a luminat privirile, mi-a trezit duhul amorţit de neputinţele din mine, apoi mi-a dat un nou avânt spre luptă. Pentru că pe frontul acestata, nu poţi să stai mereu în picioare, se mai întâmplă şi să cazi, să mai fii şi rănit, poate chiar doborât pentru ceva vreme la pământ..... dar cu Dumnezeu alături, nu poţi fi niciodată înfrânt!


El a găsit şi de această dată cum să ma ridice, să-mi arate că nu mai este mult şi lupta e pe sfârşite, iar cine va rămâne luptând până la capăt, va birui şi va primi Cununa Neprihanirii, a Sfinţeniei!
Însă... cine nu luptă, cine stă pe margine ca spectator, cine nu merge cu îndrăzneala înainte să spună prin viaţa zilnică, cine este Dumnezeu, şi ce este păcatul....acela e un fricos, un comod în ale lumii şi pierdut pentru totdeauna, dacă nu se hotărăşte ce vrea să facă.
Dumnezeu nu te impune să intri in război cu păcatul din tine, dar dacă nu intri tu singur, pacătul nu se va război cu tine, ci el te va omoarâ zi de zi, pâna în ziua morţii tale veşnice.

Deci scumpii mei fraţi şi surori, nu avem timp de stat şi de privit unii la altii.
Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu asalt!
Este o comoară pe care ori o ai pe veci, ori n-o vei avea niciodată!
Nu avem prea multe de ales, pentru că suntem ţinte foarte clare ale satanei, care ne vrea sufletul nimicit pe veşnicie.
Soluţia este, ca tot ce te îndeamna dragostea lui Hristos să faci, dintr-o inimă curată şi neprefăcută, trebuie sa faci cu grăbire.
Dragostea ta şi fapta ta poate lărgi Împarăţia Cerească, cu suflete dragi ţie, pe care azi le vezi trăind în nepăsare.
Luptă-te zi de zi, să te curăţi de toată întinăciunea vieţii tale, prin rugăciune, prin citirea Scripturii- Oglinda vieţii tale, prin lupta şi munca de dragul lui Hristos Domnul!
Nu ştii de unde să începi ? Roagă-te Domnului să poţi vedea ce ai de făcut! Dorinţa ta adâncă va fi călauza, împreuna cu Duhul Sfânt!

Unii, din lupta în care sunt, abandoneaza câmpul de luptă din cauza a tot felul de şicane. Dacă eşti unul din aceşti luptători dezamăgiţi, analizează foarte atent, dacă merită, sau nu, să te poticneşti de aceste şicane. Vin ele dintr-o inimă iubitoare, care mustră cu blândeţe, sau vin doar pentru a te face să renunţi la lupta ta , atat de importantă sufletului?

Pr. Iosif spune următorul lucru:
"Primejdia nu vine atunci când noi slăbim cu râvna, când amestecăm cele lumeşti cu cele sufleteşti. Primejdia vine cand din nişte "nebuni pentru Hristos" ne facem oameni "cuminţi", ascultând mai mult de oameni decât de Dumnezeu (Fapte 4:19) Un creştin care trăieşte cu adevărat Evanghelia, este şi va fi totdeauna considerat ca un fel de om "anormal"....Îndată ce te atinge suflarea Duhului Sfânt, lumea şopteşte că eşti "atins " putin la cap... "
"Oastea Domnului", nr. 28/12. VII.1931

Să nu-L pierdem pe Iisus Hristos Cel răstignit din lupta noastră, căci atunci luptăm în zadar!

Slăvit sa fie Domnul!