Încrede-te în El şi nu te împietri!

Cu toate că poporul Israel era un popor ales a lui Dumnezeu, în mai multe momente din istoria acestui neam Domnul arată cât de sătul este de neascultatea poporului faţă de El, faţă de bunătătile Lui. 40 de ani le-a arătat Dumnezeu o grijă nespusă în pustie; 40 de ani a încercat în fiecare zi să le arate că pentru El, copiii Lui sunt mai de preţ decât orice mărgăritar, că nu trebuie să-şi facă griji pentru ziua de mâine pentru ce vor mânca sau ce vor bea. Însă cu toate minunile Lui Dumnezeu, cu toată grija pe are le-a arătat-o zi de zi ei, ca şi noi de altfel imediat uitau minunile şi bunătatea Domnului şi din nou începeau să se ingrijoreze de felul lor de viaţă. Nu trecea mult timp şi incepeau să-şi facă dumnezeii lor palpabili, vizibili cărora să li se inchine.

De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: "Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor.N-au cunoscut căile Mele" Evrei 3: 10

Nici noi în zilele noastre nu stăm departe de starea poporului Istrael din tot timpul lui. Mă gândesc, de câte ori nu fac şi eu ca ei. Astăzi, în necaz mă rog Domnului să mă scape, şi imediat după ce Dumnezeu mă scoate din el, încep iarăşi să mă gandesc la alte probleme cu care-mi împovărez inima şi duhul din mine.
Îi arăt lui Dumnezeu o neîncredere permanentă, deşi El îmi arată o grijă şi bunătate continuă!

Oare cât de mult e dezgustat Dumnezeu de atitudinea mea faţă de mila Sa?
Oare cât mă mai rabdă atâta Dumnezeu cu neascultarea mea şi neînrederea mea pe care i-o arăt zi de zi?
De ce îmi este atât de greu să observ bunătatea lui Dumnezeu pentru mine şi văd mereu numai ceea ce nu-mi ajunge in viaţă?
Când voi învăţa să nu mă îngrijorez pentru ziua ce urmează, pentru muntele de probleme nerezolvate care-mi stau înainte şi în faţa cărora fără Dumnezeu sunt total neputincios?

Mai grav este ceea ce spune Dumnezeu poporului Său: "Am jurat pe mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!"

Dacă mai continuăm cu neîncrederea noastră, cu neascultarea noastră faţă de poruncile lui Dumenzeu, care ne dau viaţa.... dacă tot cârtim în continuare şi nu suntem muţumiţi de nimic pe lumea asta.... oare nu ne va spune şi noua Dumnezeu la fel?
Dacă nu învăţăm să ne odihnim viaţa în Dumnezeu începând din aceasta lume trecătoare, cu lucruri trecătoare, nu vom putea intra niciodată în Odihna cea adevarată a lui Dumenzeu, în Raiul sufletului împăcat cu Dumnezeu.
Răbdarea lui Dumenzeu are limite. Să nu-L ispitim cu ingrijorările noastre şi cu problemele noastre mai mici sau mai mari, pentru că nu ştim când în mânia Lui ar putea să ne alunge de la Sânul Său!


Îmi propun de astăzi să mă rog , să mă lupt cu mine însămi să nu-L mai supăr pe Dumnezeu, să nu-L mai dezgust prin neîncrederea mea faţă de El, ci în toate micile probleme să-L iubesc şi să-L las pe El să-mi arăte grija şi bunătatea pe care o poate numai El avea faţa de copiii Lui. Şi cât de înalt nu mi-ar parea muntele de probleme să-I încredinţez lui Dumnezeu rând pe rând toate câte-mi vin. Căci de unul singur nu pot adăuga nici un cot la înalţimea mea, atunci de ce să ma lupt cu vântul?

Luaţi seama dar , fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Evrei 3:12