Iubirea mea Iisuse cum pot să Ţi-o arat
când ruga mea si fapta, demult eu nu Ţi-am dat...?

Cât de mulţi oameni se plang de sărăcia trupeasca şi materială a vieţii lor, dar cât de puţini se plâng de sărăcia sufletului lor, de sărăcia faptelor din viata lor?
Ideia aceasta am găsit-o la fratele Traian Dorz, într-o carte minunata de meditaţii" Întâi să fim", şi m-am regăsit imediat în imaginea unor astfel de oameni, din categoria carora fac şi eu parte.

După o perioadă lungă, în care nu-ţi găseşti timp sau mai bine zis nu-ţi faci timp, să cauţi prezenţa Lui Dumnezeu în viaţa ta, pentru că ai lăsat mereu şi mereu ca alte lucruri să-I ia locul întai în viată, ajungi să-ti dai seama că dacă i-ai spune acum lui Dumnezeu că-L iubesti, nici nu te-ar crede.
De ce ar trebui să te creadă , dacă tot ce faci nu arată deloc ceea ce spui? Şi cu cât starea aceasta se prelungeşte în viaţa ta, cu atât simţi că ceva din tine se usucă.
E o seceta sufletească de bucurie, de viaţa, de dăruire şi de multe altele. Simţi că eşti pe nicăieri, iar astea toate numai pentru că nu ai vegheat asupra ta.

Numai că Dumnezeu nu este aşa cum credem noi. În El există mai multă credincioşie şi mai multă bunătate decât şi-ar putea închipui cineva vreodată. El spune celor cu care a făcut odată legământ, că

dacă vor calca orânduirile Lui, şi nu vor păzi poruncile Lui, le va pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri; DAR nu-Şi va îndepărta DELOC bunătatea de la ei, şi nu-Şi va face credincioşia de minciună;

Nu-Şi va călca legământul, şi nu va schimba ce a iesit de pe buzele Lui.

Psalm 89:31-34

Aceasta nu înseamnă deloc că indiferent cât de mult am greşi, putem sta liniştiţi, că Dumnezeu oricum ne va ierta, ci dimpotrivă, bunatatea Sa trebuie să ne ridice din fărădelegea noastră cu mai multă umilinţă şi smerenie.
Eu nu pot să ridic ochii în faţa Celui Sfânt, să-i mai spun că-L iubesc, şi în continuare să rămân la fel, în starea în care sunt.

Credinciosia Lui trebuie să mă schimbe, să mă facă să nu pot rămâne indiferentă la nesimţirea în care stau. Cât de mult îmi pasă mie de sărăcia mea sufletească şi cât de mult sunt gata să fac pentru a nu rămâne aşa , sau să devin şi mai rău?

Astăzi recunosc cu tristeţe şi amărăciune, că nu am facut nimic bun pentru Domnul meu, pentru Preaiubitul inimii mele. Chiar dacă nu am putut să I-o arat de multe ori , El rămâne şi va fi întotdeauna Preaiubitul inimii mele, dupa care mereu îmi însetează sufletul. Dacă nu-L caut o zi, îi simt lipsa. Mă simt seacă fără stările de părtăşie cu El.
Nu mai vreau să rămân aşa... vreau să trăiesc iaraşi focul dragostei Lui în mine, dar pentru asta trebuie să-I caut faţa şi să vorbesc cu El.

Iar El mi-a promis că mă va ocroti, pentru că cunosc Numele Lui, şi mă va izbăvi pentru că îi port dragoste. Ps 91:14
Cât de minunat este Dumnezeu, şi cât de credincios faţă de nepăsarea şi slăbiciunea noastră de a-I mulţumi în toate cum se cuvine...

Slava Lui pentru toate!

Dacă eşti a lui Hristos...

Nu poţi sluji la doi stăpâni, pentru că ori vei urî pe unul şi vei iubi pe celălalt, ori vei ţinea la unul şi vei nesocoti pe celălalt. (Matei 6:24)

Este foarte clar un singur lucru: cine vrea sa fie a lui Hristos, trebuie să iubească tot ce porunceşte El, să iubească toată voia lui Dumnezeu!
Trăind în lumea de astăzi , mulţi dintre noi suntem confuzi în ceea ce privesc lucrurile pe care le iubim sau le facem pentru noi sau pentru lume.
Sunt păcate, care par atît de "nevinovate" încât spunem că nu e nici o problema în a le face, şi asta pentru că toată lumea le practică.

Au apărut multe mişcări printre tineri, care aparent îi îndreptăţeşte să se răzvrătească împotriva societăţii, şi chiar împotriva vieţii lor personale, pe care hotărăsc să şi-o curme la un moment dat.

Nu, aceasta nu poate fi nicidecum voia Lui Dumnezeu!
Orice duh al răzvrătirii este duhul lui satan!
Orice duh, care dispretuieşte pe ceilalti, care învinuieşte pe ceilalţi, sau înjoseşte pe alţii, nu poate fi decat un duh rău.


Cine este din Dumnezeu nu poate rămâne un om răzvrătit, nu poate să dispretuiască nici cea mai neînsemnată fiinţă de lîngă el, nu poate trece nepăsător pe langă un om în nevoie. Dumnezeu înconjoară totul cu dragoste şi cu milă. Cine este în El şi în cine rămân cuvintele Lui, acela este prieten cu Dumnezeu!

Să nu ne înşelăm dragii mei cu lucruri care ne duc spre pieire, iar noi să le credem după voia lui Dumnezeu. Avem o conştiinţă care dacă este cumva adormită, poate fi trezită, dacă suntem sinceri cu noi înşine, dacă ne dorim cu adevărat să ştim pe ce cale umblăm. Ea este pecetea lui Dumnezeu în noi, şi dacă ţinem seama de ea ne poate ajuta foarte mult să cunoastem voia Lui pentru noi.
Ne putem înşela în multe privinţe, dar nu se înşală niciodată acela care iubeşte pe aproapele său; acela care priveşte zi de zi în Cuvantul lui Dumnezeu-Biblia, şi îşi vede sufletul aşa cum este, apoi caută să-şi îndrepte căile sale.

Credincioşia noastră nu stă în lucrurile mari, care izbesc ochiul omului, ci în credinţa şi corectitudinea lucrurilor mărunte, aparent neînsemnate, dar cele mai importante.
-Să fii corect cu tine însuţi, cu cei de langă tine, chiar dacă nu te vede lumea şi chiar dacă îţi greşeşte cineva.
-Să fii conştient că mereu te vede Dumnezeu şi pe toate pentru El să le faci.
Dacă nu-ti compostezi un bilet în autobuz pentru ca speri să nu te prindă controlorul, nu uita că Dumnezeu este controlorul cel mai important deaspura ta şi nu ai cum sa te ascunzi de El, iar judecata cea mai aspră va fi a Lui, nu a oamenilor.

Aşa că orice faci , fă totul fiind conştient de prezenta şi ochiul Lui Dumnezeu îndreptat asupra ta! Cine ajunge sa-L iubeasca pe Dumnezeu, îl asculta şi face voia Lui din dragoste pentru El, căci în dragoste nu mai există frică.











Dacă eşti a lui Hristos...
nu te lepezi la-ncercare, ci-ţi păstrezi credinţa tare,
pân-la moarte-n ascultare, ca şi Domnul tău Hristos.

Dacă eşti a lui Iisus...
tu răspunzi la rău cu bine şi iubeşti, iertând pe-oricine,
şi te laşi jertfit pe tine, ca şi Domnul tău Iisus.

Dacă umbli cu Hristos...
viaţa ta-i strălucitoare, supărarea-i iertătoare,
rugăciunea-ncrezătoare, cum a fost a lui Hristos.

Dacă umbli cu Iisus...
suferinţa ta-i senină, dăruirea ta-i deplină,
şi-nvierea ta-i divină, cum a fost a lui Iisus!

Traian Dorz

Slavit să fie Domnul!

Când crezi că numai ţie ţi se întâmplă....

De multe ori mi se pare că greutăţile vieţii, prin care trec , contrazic ceea ce spune Sfânta Scriptură, când citesc, că Domnul se ingrijeste de copii Lui, iar ei nu ar trebui sa se îngrijoreze de nimic, ci în toate trebuie să aducă rugăciuni de multumire.

Astăzi mi-am adus aminte de un principiu foarte important, care mă ajută mult să trec peste ceea ce mi se întâmplă mie, şi să privesc la cei care trec prin momente şi mai grele.
De ex:
- dacă eşti trist că nu te simţi iubit, gândeşte-te că sunt oameni infirmi, care poate se simt si mai neiubiţi decât te simţi tu;
- dacă eşti nemulţumit că nu ai ceea ce-ţi doreşti în viaţa de zi cu zi, gândeşte-te că sunt foarte mulţi oameni care nu au nici pe departe ceea ce ai tu, o casă, mancare, haine , serviciu etc;
- dacă nu ai prieteni, nu trebuie să te descurajezi, poţi începe să fii tu prieten cuiva. Ai să primeşti mai multă satisfacţie decât îţi imaginezi, dacă ai începe să faci tu pe altul fericit;
- dacă crezi ca nu ai nici un talent la nimic, adu-ţi aminte ca nici un om nu poate să nu se priceapă chiar la nimic. Găndeşte-te că ai putea măcar să te rogi pentru cei care sunt în nevoie, sau să asculti pe cineva cu multa atenţie şi dragoste, să-l faci să se simtă în siguranţa langă tine;

Dacă ţi se pare ca Dumnezeu nu te ascultă, sau nu-ţi răspunde la rugăciuni, nu te grăbi să te superi pe El, chiar dacă nu înţelegi de ce e aşa. Lui nu-i face deloc plăcere să ne fac să suferim pentru nimic, întotdeauna vrea să ne inveţe o lectie de viaţa, sau să ne apropie mai mult de inima Sa. E greu să găseşti răspunsuri la multe probleme din viaţă.
Dar un lucru ştiu sigur şi mereu mi-l aduc aminte:
Nimic rău nu ni se poate întâmpla atâta timp cât Îl avem pe Domnul în viaţa noastră şi trăim cu El zi de zi, ne gândim la El, la Cuvântul Lui şi ne bucurăm de viaţa pe care ne-a daruit-o.

Dacă treci printr-o perioadă mai grea, ţi-e greu să nu te îngrijorezi de ceea ce urmează să fie, adu-ţi aminte că Dumnezeu le vede şi le ştie pe toate, şi dacă nu intervine atunci când ne-am dori noi, cu siguranţă o să intervină la momentul potrivit, ca cei ce-L iubesc pe el să nu rămană de rusine, caci aşa ne promite Domnul în Sfânta Scriptură.

Deci, adu poverile tale la picioarele Lui. Lasă-le Lui şi încearcă să te bucuri de ziua de azi, căci ajunge zilei necazul ei.

Doamne Tata, îţi mulţumesc personal că ceea ce sunt azi, şi ceea ce am azi , puţinul sau multul pe care-l am, se datoreaza doar milei Tale. Când privesc la ceea ce vreau sa fiu şi să am, încep să ma îngrijorez. Iartă-mă pentru că nu sunt multumită de binecuvantarile Tale zilnice;de sănătate, mâncare, acoperiş deasupra capului, un pat unde pot dormi, fraţi cu care ma pot vedea şi bucura împreună, şi multe altele care în fiecare zi îmi sunt dăruite de Tine. Te rog ajută-ma să mă bucur cu adevărat de ceea ce Tu îmi dăruieşti, fără ca eu să merit ceva din toate acestea.

Fii Slăvit şi binecuvantat de acum şi-n veci de veci.
Amin

Durere pentru suflet...

"Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire , şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Dimpotrivă fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos."
Efeseni 4:31-32

Când într-o familie nu se înţeleg fraţii între ei, ce este de făcut?
Dacă nici unul dintre ei nu caută înţelepciunea şi dragostea unde se ajunge?
Fiecare pretinde ca este drept şi aşa cum gândeşte el e cel mai bine. Nici unul nu mai caută să îndrepte relţia dintre ei, rugându-se cu lacrimi de durere şi sfâşiere. Toţi cad in vârtejul învinuirilor, a căutării drepturilor sale, a apărării adevărului, uitând de cel mai important lucru care i-ar putea ajuta - Iertarea şi Dragostea.

În zilele noastre asistăm la numeroase astfel de neînţelegeri între fraţi, în Domnul nostru Iisus Hristos. Şi din păcate chiar şi eu şi multi alţii asistă la numeroase astfel de neînţelegeri, care nu mai au capăt, pentru că s-a uitat demult de Dragoste şi Iertare.

Îndrăznesc să spun aceste lucruri petru că, cred din toată inima, că atunci când doi fraţi ajung să se certe, înseamna că nici unul din ei nu-şi doreşte cu adevărat să se împace.
Nici unul din ei nu face destul pentru a nu mai exista problema. Dacă macar unul ar plange cu amar pentru problema lor şi ar ierta, şi ar iubi cu adevărat, cu siguranţa Domnul ar gasi o cale de zerolvare pentru problema lor.

Dar noi nu mai veghem la felul nostru de viaţă. Lăsăm amărăciunea, iuţimea, clevetirea,
răutatea să ne cumprindă sufletul...şi nu mai avem loc de dragoste. Nu mai avem de fapt putere de a ne iubi pentru că am lasat păcatul să ne cuprindă pas cu pas.

Unde s-a uitat Dragostea şi Iertarea, acolo nu mai este nici bucurie, nici sinceritate, nici inimă împăcată. Acolo rămâne totul gol, totul neîmplinit. Acolo rămâne doar forma dar nu mai este conţinut. Fără Dragoste nu există nimic bun. Iar scaunele rămân goale în urmă dezbinărilor.

Stiu că unii spun ca e vorba de păstrarea Adevărului şi că nu se poate merge înainte atunci când celălalt frate vine cu un alt adevăr, şi sunt perfect de acord cu asta.
DAR, pentru mine exista un mare "DAR".

Atunci când problema nu se rezolva nici cum, înseamnă că nu am făcut destul pentru ca ea să nu mai existe.
Niciodată nu iubim destul,
nu iertăm destul,
nu ne dorim destul,
nu plângem destul,
nu ne doare destul de mult problema, ca ea să poată fi rezolvată.

Şi orice mi-aţi spune, asta am să cred întotdeauna.
Despărţirea dintre fraţi este atât de dureroasă, încât nu mai am poftă nici de mâncare, nici de somn, nici de nimic. Mă inteb cum oare pot unii trata acest lucru atât de usor, cu aşa rece raţionament?
Pun greşelile omeneşti înaintea fiinţei dumnezeieşti, înaintea iertării, înaintea importanţei unităţii unei adunări, înaintea problemelor sufleteşti ale celorlaţi care asistă la tot felul de înţepături....

Aş vrea să pot schimba ceva, dar nu pot decât să plag de durere, să sufăr în tăcere, fără drept de cuvânt în faţa celor care hotărăsc pentru alţii.

Cu adâncă durere închei aceste rânduri, şi mă rog ca Domnul să oprească dezbinările dintre farţi. Învaţă-ne Doamne ce e Dragostea şi Iertarea fără de care nu putem şti nici ce este Adevărul!

Doamne miluieşte-ne pre noi !
Amin.

De Iubire, avem nevoie ca de pâine!

(...)A ne iubi unii pe alţii, este nevoie să ni se spună mereu... porunca aceasta este mereu nouă şi mereu necesară. Pentru că de fiecare dată este nevoie de ea ca de o noutate şi ca de soarele ce răsare zilnic peste noi.

(...) Oricât de vechi este numele unui ziar, el in fiecare zi e nou, apare din nou şi este citit din nou, ca şi cum ar fi cel dintâi.

(...) Cu pâinea este tot aşa. În fiecare zi o dorim noua, caldă şi proaspătă.
... Dacă am dori să avem iubirea cum dorim pâinea zilnică: mereu proaspătă, mereu nouă, mereu caldă.


Iubirea faţă de Dumnezeul nostru ar trebui să ne-o împrospătăm zilnic, mereu caldă, mereu nouă şi mereu dulce. Tot ce am făcut ieri pentru Domnul ar trebui să uităm, pentru ca astăzi să începem ca din nou, ca din altă magazie plină, din care să împărţim cu dărnicie tuturor, cât putem.

Rugăciunea noastră ar trebui zilnic să cuprindă ceva nou, ceva reînnoit, ceva proaspăt. Pentru ca ea să aibă neîncetat viaţă, frumuseţe şi bucurie mereu nouă.

Părtăşia faţă de fraţi ar trebui să ne-o reînoim zilnic, căutându-i mereu, din nou , privindu-i cu o mereu nouă plăcere şi plăcută preţuire în Domnul, pentru slujba şi chemarea lor.

O pâine uscată şi veche nu o mănânci cu plăcere, cu vrei una proaspătă. Tot aşa este cu o iubire uscată şi veche. Cum n-ai nici nevoie şi nici folos de ziarul de ieri, vechi şi trecut, tot aşa este şi iubirea de ieri, trecută,dacă nu mai este astăzi.

(...)De dragoste avem nevoie cel puţin tot atâta nevoie pe lume câtă nevoie avem de pâine, de aer, de apă, de soare. De iubire avem nevoie fiecare dintre noi, nu numai s-o primim zilnic nouă, proaspătă şi curată de la toţi, dar avem şi ami multă nevoie să o dăm noi tuturor. Aşa cum a făcut şi Hristos, Domnul nostru iubit.

(fragmente din meditatia fr.Traian Dorz) "O poruncă nouă: să vă iubiţi" din cartea de meditatii - Hristos Modelul vieţii noastre

Slavit să fie Domnul!

Încrede-te în El şi nu te împietri!

Cu toate că poporul Israel era un popor ales a lui Dumnezeu, în mai multe momente din istoria acestui neam Domnul arată cât de sătul este de neascultatea poporului faţă de El, faţă de bunătătile Lui. 40 de ani le-a arătat Dumnezeu o grijă nespusă în pustie; 40 de ani a încercat în fiecare zi să le arate că pentru El, copiii Lui sunt mai de preţ decât orice mărgăritar, că nu trebuie să-şi facă griji pentru ziua de mâine pentru ce vor mânca sau ce vor bea. Însă cu toate minunile Lui Dumnezeu, cu toată grija pe are le-a arătat-o zi de zi ei, ca şi noi de altfel imediat uitau minunile şi bunătatea Domnului şi din nou începeau să se ingrijoreze de felul lor de viaţă. Nu trecea mult timp şi incepeau să-şi facă dumnezeii lor palpabili, vizibili cărora să li se inchine.

De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: "Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor.N-au cunoscut căile Mele" Evrei 3: 10

Nici noi în zilele noastre nu stăm departe de starea poporului Istrael din tot timpul lui. Mă gândesc, de câte ori nu fac şi eu ca ei. Astăzi, în necaz mă rog Domnului să mă scape, şi imediat după ce Dumnezeu mă scoate din el, încep iarăşi să mă gandesc la alte probleme cu care-mi împovărez inima şi duhul din mine.
Îi arăt lui Dumnezeu o neîncredere permanentă, deşi El îmi arată o grijă şi bunătate continuă!

Oare cât de mult e dezgustat Dumnezeu de atitudinea mea faţă de mila Sa?
Oare cât mă mai rabdă atâta Dumnezeu cu neascultarea mea şi neînrederea mea pe care i-o arăt zi de zi?
De ce îmi este atât de greu să observ bunătatea lui Dumnezeu pentru mine şi văd mereu numai ceea ce nu-mi ajunge in viaţă?
Când voi învăţa să nu mă îngrijorez pentru ziua ce urmează, pentru muntele de probleme nerezolvate care-mi stau înainte şi în faţa cărora fără Dumnezeu sunt total neputincios?

Mai grav este ceea ce spune Dumnezeu poporului Său: "Am jurat pe mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!"

Dacă mai continuăm cu neîncrederea noastră, cu neascultarea noastră faţă de poruncile lui Dumenzeu, care ne dau viaţa.... dacă tot cârtim în continuare şi nu suntem muţumiţi de nimic pe lumea asta.... oare nu ne va spune şi noua Dumnezeu la fel?
Dacă nu învăţăm să ne odihnim viaţa în Dumnezeu începând din aceasta lume trecătoare, cu lucruri trecătoare, nu vom putea intra niciodată în Odihna cea adevarată a lui Dumenzeu, în Raiul sufletului împăcat cu Dumnezeu.
Răbdarea lui Dumenzeu are limite. Să nu-L ispitim cu ingrijorările noastre şi cu problemele noastre mai mici sau mai mari, pentru că nu ştim când în mânia Lui ar putea să ne alunge de la Sânul Său!


Îmi propun de astăzi să mă rog , să mă lupt cu mine însămi să nu-L mai supăr pe Dumnezeu, să nu-L mai dezgust prin neîncrederea mea faţă de El, ci în toate micile probleme să-L iubesc şi să-L las pe El să-mi arăte grija şi bunătatea pe care o poate numai El avea faţa de copiii Lui. Şi cât de înalt nu mi-ar parea muntele de probleme să-I încredinţez lui Dumnezeu rând pe rând toate câte-mi vin. Căci de unul singur nu pot adăuga nici un cot la înalţimea mea, atunci de ce să ma lupt cu vântul?

Luaţi seama dar , fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Evrei 3:12

Descoperă binecuvântarile pe care nu le vezi....

Mergeam pe strada, uitandu-ma la oamenii din jurul meu.
Mi-a sarit in ochi un roker, si imediat mi-am imaginat cum stau eu la judecata iar acest roker in fata mea la rand...sau poate doar eram si eu pe acolo...

Si îi vorbeste Dumnezeu: Uite, Eu de cand te-ai nascut si chiar inainte de a veni tu pe lumea aceasta, am pregatit un intreg univers, o familie pentru tine, Ti-am daruit in fiecare zi lumină, aer, ca să poti respira, Ti-am facut zilnic o atmosfera plăcută în jurul tau prin caldura soarelui, prin cantecul pasarilor, prin fosnetul frunzelor, iarna prin licărirea fulguşorilor de nea, si alte multe lucruri marunte pe care le daruiesc Eu oamenilor.
Dincolo de acestea, dupa cum stii, L-am lasat pe Fiul meu preaiubit sa moara pentru tine, ca tu, crezand in dragostea Lui sa-ti dai seama cata nevoie ai de El.. de Mine. Caci singur pe pământ esti ca fir de praf batut încolo si încoace, fără rost.

Acum spune-mi te rog.. ce ai facut tu pentru Mine în tot timpul pe care ti L-am dat sa-l traiesti pe pământ?

Păi Doamne.... raspunde rokerul rusinat....eu nu le-am bagat in seama pe toate acestea, câte mi Le-ai daruit, pentru ca nu ele erau importante pentru mine, ci eu am fost foarte dezamagit de lumea asta pe care ai facut-o, si am vrut sa traiesc si sa ma razbun pe tot ce nu-mi placea mie....

... ( si uite asa, indifernet cine suntem noi, rokeri sau oameni obisnuiti in aceasta lume, vom fi intrebati de Dumnezeu ce am facut noi pentru El... si nu stiu daca ne vom putea dezvinovati printr-un cuvant sau mai multe de tot ce am pierdut in viata , nedaruind lui Dumnezeu multumirea si slava cuvenită)

Poate te crezi un om sarac, bolnav, sau lipsit de familie, de ajutorul celor apropiati, de vederea frumusetilor naturii sau lipsit de multe alte binecuvantari.....
Dar... şi pentru tine Dumnezeu are multe bucurii pe care le revarsă;
Si peste tine răsare soarele Lui;
Si pentru tine exista Bunatatea Lui, pentru ca prin neputintele tale, El asteapta sa-i dai voie ca Numele Lui sa fie Proslavit, asa cum a facut Domnul Iisus cand s-a rugat si pentru posibilitatea indepartarii paharului suferintei, dar a lasat cel mai importanat lucru... sa se faca totusi voia lui Dumnezeu, ca Numele Sau sa fie Slavit in veci de veci!

Avem nevoie zilnic sa ne raportam viata noastra la tot ce ne daruie Dumnezeu, la lucrurile pe care nu le bagam in seama deloc , primite de la El.
Ni se pare ca avem dreptul sa respiram, sa mâncam, sa ne bucuram, dar nu avem dreptul sa suferim , sa plangem, sa dam altora ceva de la noi.
Oare asa sa fie ?
Eu stiu ca oricum si oricât as incerca sa ma dezvinovatesc si acum in fata lui Dumnezeu, nu as putea, pentru ca nici macar cu slabiciunile noastre nu ne putem dezvinovati, caci Dumnezeu si prin ele Îsi poate arata Slava Lui numai daca noi ii cerem asta!

Daca descoperi cumva ce lucruri minunate iti daruieste Dumnezeu astazi sau maine, scrie-le aici, ca nimeni din noi sa nu creada ca Dumnezeu sta nepasator fata de suferinta noastra, sau de problemele prin care trecem, sau ca ne-a lasat in voia pornirilor noastre.

Lui Dumnezeu îi pasă in fiecare clipa de noi.... nouă cât de mult ne pasă de dragostea Lui, neimpartasită pe care i-o dam ca raspuns???

Fiti binecuvantati!

Iubeşte prin ochii lui Dumnezeu.

Cum aş putea iubi pe cel care îmi face numai rău?
O problem extrem de răspândită în jurul nostru dar mai ales în viaţa noastră.
Sunt foarte puţini oamenii, care pot iubi cu adevărat pe cei ce le-au făcut rău. Iar acestea sunt oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu!

Ce înseamnă a iubi cu adevărat pe aceşti oameni?
Înseamnă ceea ce face şi Dumnezeu cu noi în fiecare zi.... ne iubeşte aşa cum suntem; răi, nemultumiţi, bârfitori, egoişti, etc.
Mă întreb adesea: oare cum ne mai poate suporta Dumnezeu toate urâciunile din noi, toate răutăţile din vorbe şi din faptele ce le facem zilnic celor de langă noi, de cele mai multe ori chiar conştienti de răutatea din noi pe care o lăsăm să se manifeste în voia ei.



La această întrebare primesc şi răspuns: Cel ce ne-a creat şi ne cunoaşte cel mai bine, face diferenţă între păcatul pe care-l facem şi fiinţa noastră, care este din El ieşită, de Însuşi Dumnezeu făcută, prin Cuvântul Său!
Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut această delimitare, păcatul din noi ar fi stat mereu înaintea ochilor Lui, înaintea tuturor lucrurilor bune, ascunse în fiinţa noastră. Însă din fericire pentru noi, Domnul Iisus, prin Sîngele Său, curăţă şi spală toată mizeria care ne-ar putea duce in iadul veşnic. El mijloceşte pentru noi în faţa lui Dumenzeu, şi mereu Îşi aduce aminte, că a murit pentru ceea ce suntem, dincolo de păcatele noastre. Pentru că suntem creaţia Lui.

Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu!
Ioan 3:18

După ce Domnul m-a făcut să simt libertatea iertării fiinţei mele, prin Dragostea Lui, mereu mi-am pus întrebarea: Dacă Dumnezeu m-a iertat pe mine, oricat de păcatos am fost, cine sunt eu să nu fac cu cei din jurul meu la fel? Cum să îndrăznesc să pun eu inaintea mea mereu doar răul pe care-l primesc, şi să nu văd dincolo de răutatea omului. Dincolo, unde fiinţa lui Dumenzeu este imprimata in fiecare dintre noi.

Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru deosebit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Matei 5:46-47

Când răspund răului altuia, cu o palmă întoarsă înapoi....
Când întorc urii celuilalt cu aceiaşi ură .... ce lucru deosebit fac atunci?
...sunt la fel ca lumea sau poate mai rău, pentru că prin viaţa mea este hulit Numele lui Dumnezeu. Câtă cinste facem noi Numelui Său, de ficare dată când lăsăm ura din noi să ne conducă? Apostolul Pavel spune, să ne purtam aspru cu trupul nostru. Deci Dumnezeu, ne-a dat puterea să ne înfrânăm sentimentele şi trupul, să le putem noi conduce, nu ele pe noi.
Oridecâte ori încercăm să ne dezvinovăţim, că nu putem să ne comportăm altfel decât aşa, nu avem nicidecum dreptate.
Felulnostru de a raspunde unui om, este felul în care răspundem Celui ce l-a creat!
Iar Cel ce pronunţă Numele lui Dumnezeu trebuie să se depărteze de rău!

De ce-Mi ziceţi: Doamne! şi nu faceţi ce spun Eu? Luca 6:46

A iubi pe vrăjmaşi nu e deloc lucru uşor. Însă ne potem asuma astăzi responsabilitatea pentru orice cuvânt sau orice faptă pe care am lasat-o să vină prin noi, fără să ne fi împotrivit ei cu toata puterea noastră şi cu tot ajutorul lui Dumnezeu!

Priveşte la oameni, prin ochii Celui care stie să ne ierte cu adevrat!
Iubeşte-i nu pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce sunt!
Respectă-i nu pentru felul lor de fi, ci pentru că, respectându-i pe ei, Il respecţi pe Dumnezeu mai întâi de toate.
Prin asta îi poţi căştiga pentru Cer, făcând altfel decât ar face lumea. Făcând voia lui Dumnezeu!

Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică. Psalm 139:23-24

Şi apoi, dragii mei, trebuie să privim ca o mare bucurie daca sântem urâţi pentru Numele lui Hristos, nu pentru răutatea noastră. Acest lucru inseamna, că facem voia lui Dumnezeu şi nu voia satanei. Mai înseamnă, că avem o mare cinste să trecem prin ce a trecut Domnul Iisus pe pământ, să simţim cât de greu i-a fost să sufere pentru noi.
Să călcăm pe urmele Lui, înseamnă să avem parte de durerea din sufletul Său de om, pe care a îndurat-o, iubindu-ne dincolo de păcatele noastre.

Să nu ne intristăm, ci să paşim cu bucurie înainte, pentru Slava lui Dumenzeu, ce îi aşteaptă pe cei ce au luptat cu adevărat prin Dragoste!

Fiţi binecuvântaţi!

Slăvit să fie Domnul!

Îndrăzneşte să înveţi a trăi cu adevărat!

"Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea"

Luca 6:31

-Iubeşte, aşa cum lumea nu poate iubi!
-Mângâie, aşa cum nu te-a mângâiat nimeni niciodată!
-Bucură-te, aşa cum numai un răscumpărat dintr-o robie ştie să se bucure!
-Crede, aşa cum numai cei dintâi creştini au crezut şi au murit pentru Domnul lor!
-Fii prieten la toţi cei care au nevoie ca cineva să-i asculte cu adevărat!
-Luminează făţa celor de lângă tine cu un zambet cald, oamenii au destule necazuri ca să mai vadă încă o faţă înăcrită.
-Rabdă să fii umilit de alţii, căci nu e mai mare virtute să rabzi când eşti lovit!
-Roagă-te neîncetat, ştiind că numai ruga fierbinte menţine focul dragostei aprins!
-Lucrează orice lucru, nu din silă, ci ca pentru Dumnezeu... numai când faci ceva pentru El, nimic nu se pierde!
-Trezeşte-te in fiecare dimineaţa şi încearcă să vezi soarele chiar şi atunci când el nu este pe cer,lumina lui îţi luminează şi printre nori.
-Învaţă să accepţi suferinţa, ea nu doar te apropie de virtuţile vieţii, ci te ajută să cunoşti adevărata bucurie, atunci când norul trece!
-Înfânează-ţi orice poftă care ar face din tine un rob al lumii şi nu a lui Dumnezeu!

Şi fii binecuvăntat!

Robit, izbăvit şi curăţit din nou....
(încă o şansă dată de Dumnezeu, celor care il caută..)

Preotul Ezra, era pe timpul domniei împăratului Artaxerxe un preot şu un cărturar iscusit in Legea lui Moise dată deDumnezeu. Ezra 7:6.
Interesant este faptul că Ezra işi pusese şi în inimă să adâncească şi să împlinească Legea Domnului. Multi dintre carturari cunoşteau Legea lui Moise, însă fără s-o fi pus şi în inima lor. Pentru că numai ce pune şi în inimă omul, aceea este cu adevărat valoros pentru el.

Pentru că în faţa împăratului, Ezra era un fel de mijlocitor între împărat şi poporul Israel, acesta a fost trimis prin îndurarea lui Dumnezeu şi prin bunătatea împăratului, cu o rămăşiţă de robi dintre fii lui Israel , ca să-şi reînceapă o nouă viaţa, la ei acasă, în ţara de unde au venit. Ce minunat lucru este ca un împărat precum era Artaxerxe, să se teamă de Dumnezeul unui alt popor, mai ales al unui popor luat în robie.

În sfârşit , împreună cu o sumedenie de daruri din partea împăratului pentru Casa Domnului (dărâmată pe timpul luării în robie a israelitilor), Ezra şi toti cei care s-au întors în Israel împreună cu el, au realizat un lucru foarte important, dar şi foarte grav. Păcătuiesera foarte mult împotriva Dumnezeului lor, pentru că au nesocotit şi au călcat poruncile sfinte date lor de Domnul şi Dumnezeu. Şi-au luat femei din alte popoare, au avut copii cu ele, cu siguranţă că au mai slujit şi dumnezeilor acestor femei, iar de aici multe alte nelegiuiri. Pentru că lucru clar şi dovedit este că amestecul fiilor lui Dumnezeu cu tot ce este împotriva Legiilui Dumnezeu, nu aduce decât la depărtarea şi chiar părăsirea Dumnezeului lor.

Citind această carte a lui Ezra, mă gandeam la felul meu de a păzi şi a trăi poruncile date de Dumnezeu mie. De multe ori m-am gândit că dacă nu tin vreo poruncă, poate că Dumnezeu nu va observa şi nu se va supăra chiar aşa de mult pe mine. Mi-am permis de multe ori să fac lucruri pe jumătate, din ceea ce trebuia să împlinesc deplin în faţa lui Dumnezeu. Mi-am permis să tot amestec plăcerile şi bucuriile lumeşti cu lucrurile sfinte pe care Dumnezeu mi le-a poruncit să nu le spurc. Cât de netrebnici putem fi noi oamenii, ba mai mult, cu o neruşinare izbitoare să ne mai răstim la Dumnezeu, nemultumiţi că nu ne dă cât am vrea noi şi că nu ne ies nouă toate cum ar fi vrut firea noastra păcătoasă.

Ştiţi ce au făcut Evreii? Au hotărât să se despartă pentru totdeauna de nevestele şi copii lor care proveneau din alt neam decât din a lor. Pentru că şi-au dat seama că amestecul lor cu ele şi cu fii acestor femei, mânie pe Dumnezeul lor şi îi face să fie robii altor popoare şi altor dumnezei. Îi face să nu mai aibă liniştea casei lor, să muncească pentru alţii, pentru alte neamuri păgâne, care nu au nimic de-a face cu Dumnezeul lor Sfânt.
Cât de dureros trebuie să le fi fost să se despartă de soţiile lor, de copii pe care i-au făcut împreună cu ele, numai pentru că în joc era binecuvântarea poporului lor sau blestemul lui din partea lui Dumnezeu. Cu frică şi cutremur, plângând pentru rătăcirea lor, ei s-au despărţiţ de tot ce punea în pericol viaţa lor şi de tot ce putea aduce mânia Dumnezeului lor.

Dumnezeu are ţi astăzi răbdare şi milă multă cu noi oamenii, dar mai ales cu cei care, deşi au ales odată să slujească Singurului Dumnezeu, şi-au permis pe parcurs să nu împlinească chiar tot ce le-a fost poruncit, ci au amestecat tot ce este urâciune în faţa lui Dumnezeu cu tot ce trebuia păstrat sfânt pentru El, şi s-au depărtat de la Adevăr, fără chiar să-şi dea seama de starea lor. Cuvântul acesta, este pentru toti acei care, mai cred încă, că Dumnezeul Puterii este mai ingăduitor decăt ar trebui să fie, ca El mai închide ochii atunci când noi deliberat alegem să trăim în lucruri amestecate, pentru cine mai crede, că Domnul şi Dumnezeul acestei lumi nu ştie chiar tot ce facem noi în ascuns.

Fraţii mei, tineri sau mai puţini tineri, câte din poruncile lui Dumnezeu le-am amestecat noi cu sfaturile celui rău?
Cu câtă frică şi respect stăm noi în faţa lui Dumnezeu astazi, când în lume se propovăduieşte ("evanghelia libertăţii" , a credinţei personale- după cum ne duce capu, a adevarului relativ, precum că fiecare poate să creadă cum vrea şi în ce vrea)?
Cum ne-am putea îndreptăţi faptele noastre spurcate cu cele lumeşti, atunci cand Dumnezeu ne va întreba, cum i-am slujit?

Cu toate că suntem fiinţe slabe, păcătoase, şi Dumnezeu care este prea Bun cu noi ne tot iartă, ne tot îngăduie, pentru că a dat prea mult pentru noi , ca să ii pese puţin de noi.... cu toate aceste din partea noastră se cere să nu incercăm răbdarea lui Dumnezeu. Se cere de la noi să nu ne mai permitem să amesecăm ce este de preţ cu ce este fără preţ în ochii Domnului. Iar pentru cine vorbeşte despre Dumnezeu, spune Biblia , să se depărteze de fărădelege!

Mesaj pentru tineri:
Stiu, dar cu siguraţă nu ştiu chiar tot, dar văd că astăzi în lume ispitele sunt cele mai mari pentru voi. Timpul tinereţii este un timp al jertfei, al alegerii, al maturizării. Iar pentru că în lume este foarte greu astăzi să mai destingi Adevarul absolut, alegerile de mmulte ori sunt la fel de greu de făcut. Însă, un singur lucru vă poate îndruma paşii spre acest Adevăr curat şi neîntinat: O inimă sinceră, care caută pe Dumnezeu din toată fiinţa şi din toată inima. Dumnezeu când vede o astfel de inimă nu poate să nu o ajute să ajungă la El. Căutaţi in orice lucru din viaţa să nu vă mulţumiţi cu tot ce e pe jumătate, tot ce e amestecat, tot ce e relativ. Dumnezeu vă promite belşug de bunătate şi de binecuvăntare dacă vă păstraţi paşii pe calea cea strâmtă, pe unde merg foarte putini oameni, pentru că nu e deloc usor să îţi menţii echilibrul pe ceva îngust. Dar Domnul e lângă voi pe acest drum, şi vă sprijine ori de câte ori aveti nevoie.


Domnul să ne ajute pe fiecare dintre noi să ne despărţim din această clipă de tot ce ar putea pune în pericol veşnicia noastra cu El!

Amin.