Dragostea nu face rau aproapelui!
Romani 13: 10

De fiecare dată, când primesc o mustrare pentru lucrul pe care l-am făcut dintr-o inimă sinceră, dar poate neştiutoare, merg la Domnul în rugăciune şi la originile Oastei Domnului şi mă gândesc, cum oare ar fi trebuit să fie lucrul meu?
Căci mustrarea poate da înţelepciune celui ce ştie s-o primească, dar poate să şi dărâme un suflet, atunci când vine fără dragoste, cu nepăsare faţă de cuvintele rostite aproapelui.

Pentru cei care nu prea îşi dau seama despre ce vreau să spun aici , am să scriu doar atât....
Unde răsar câteva inimi curate şi sincere în via lui Dumnezeu, chiar dacă nu sunt ele perfecte şi atotştiutoare, (căci nimeni nu poate să fie astfel pe pământ...) acolo satana se înverşunează cel mai mult, şi caută să zădărnicească totul, pentru ca nimic să nu se mai înfiripe în inima acelor copii ai lui Dumnezeu. Iar înverşunarea lui, o aduce tocmai prin cei, prin care ar fi trebuit să vină încurajarea! Precum în pilda Vierului, care şi-a trimis fiul său în via lui, omorât fiind de însăşi lucrătorii viei. Matei 21:37-39

Mustrarea pe care o tot primim, este faptul că nu lucrăm în "Duhul Oastei".
Stupefiată de-a dreptul de această expresie pe care o aud de fiecare dată, ma intreb: CARE este oare acest DUH AL OASTEI?
Oare este el diferit de Duhul Sfânt, care te face să nu mai rămâi la fel cum ai fost odată, traind in pacat?
Oare nu este acest Duh Sfânt, care te face să nu stai confortabil în fotoliul tău, ci să mergi să lucrezi în via Domnului?
Oare nu este Acel Duh, care te mângâie atunci când greşeşti în ceea ce faci, ştiind că ai făcut totul cu o inima curată si sinceră?
Oare nu este Acel Duh, care îţi dă viaţă în fiecare zi, şi putere ca să trăieşti într-o lume atât de împotrivitoare lui Dumnezeu?
Oare nu înseamnă Oastea Domnului, tot ce este lacrimă din dragoste;
tot ce este lucru făcut din inimi curate;
tot ce vine din iubirea faţă de Dumnezeu;
tot ce vine din smerenie şi iubire fata de aproapele nostru;
tot ce este o jertfa din ale tale pentru a fi alturi de fraţii tăi?

Toate framantarile acestea ale mele stiu ca nu sunt doar ale mele, ci a multora dintre voi.
Raspunsul la ele le-am astepta de la acei lucratori ai Domnului carora li s-a dat mult si mult li se va cere. Numai ca o spun cu foarte mare durere in suflet ca nu stiu daca vom primi un astfel de raspuns, ca de la Domnul. Ne rugam neincetat pentru cei care stau in fruntea acestei osti, si in loc s-o adune se pare ca o risipesc cu mainile lor proprii.

Mi-ar placea sa aud din partea voastra, care treceti prin astfel de framantari, cum vedeti voi Adevaratul Duh al Oastei Domnului? Cum trebuie El sa fie pentru ca Oastea Lui sa lucreze cu spor pentru largirea imparatie lui Dumnezeu, si nu pentru dezbinarea ei insasi!

Oare lupta in care am intrat, este o lupta impotriva pacatului, impotriva duhurilor rautatii, impotriva poftelor si a desfranarii, sau am intrat intr-o lupta contra unor duhuri pe care nu le intelegem?
Daca Duhul Oastei Domnului este altul decat Duhul lui Dumnezeu, sau daca exita vreun specific in care trebuie cu totii sa ne incadram, am vrea sa stim si noi, cum si in ce fel trebuie sa facem ca sa fie multumita toata lumea. Desi nu toata lumea trebuie sa fie multumita mai intai, ci Dumnezeu trebuie sa ne fie judecatorul propriu. In fata Lui trebuie sa ne judecam cu asprime, noi insine, ca atunci cand El va veni sa nu mai fie nevoie sa ne judece!

Ma intorc la versetul cu care am inceput articolul....
Dragostea nu face rau aproapelui!

Asa ca ma indemn pe mine in primul rand , apoi pe toti cei ce vor citi acest articol: Daca spuneti ca aveti dragostea lui Dumnezeu in voi, nu faceti cu nici un chip rau aproapelui vostru. Vegheati la orice cuvant, la orice indemn, la orice fapta care ar putea departa pe fratele votru de Dumnezeu, de frati si de adunare!

Tot ce am incercat sa fac prin acest articol, a fost sa exprim o durere inabusita in mine, rostita in fata lui Dumnezeu in primul rand, dar si cu dorinta de a incerca impreuna sa gasim o solutie, sa lucram in acel Duh al Oastei, care sa fie Duhul Sfant si care sa ne ajute sa lucram corect, sincer si contribuind intr-adevar la largirea imparatiei lui Dumnezeu!!
Iar pentru aceasta e foarte mare nevoie sa fim bine ancorati in Dumnezeu, in Cuvantul Sau si in invatarea de la inaintasii nostri a drumului greu si stramt pe care l-au ales si ei sa mearga spre Imparatia lui Dumnezeu!

Doamne iarta-ne si ajuta-ne!