Doamne avem nevoie de îndurarea Ta!

În această lume nimic nu se întâmplă fără ştirea lui Dumnezeu şi fără îngăduinţa Sa.
Când vedem desfrânarea pe la toate colţurile, când vedem cum oamenii sunt mai mult iubitori de bani şi de plăceri decât de Dumnezeu, oare ne putem înşela atât de mult să credem că aşa va fi mereu? Oare crezi tu, care ai sufletul şi mintea încărcate de nelegiuire, de poftă şi de necurăţie, că mai are Dumnezeu multă răbdare să ne îndure mizeria??

Nu, Dumnezeu nu-şi întoarce faţa Lui de la noi, când necazurile ne împresoară.... noi suntem cei care ne-am întors faţa de la Dumnezeu!!
Nimic nu ne mai mulţumeşte, vrem să trăim bine.... şi pentru asta ne ducem să fim robi la străini, suntem robiţi de rate în bancă, pentru că nu vrem să ştim cât merităm să ne dea Dumnezeu, ci cat vrem noi să avem!

(Uitaţi-vă putin în jur şi vedeţi câte familii sunt distruse şi cate se distrug, pentru că au ales aparent din nevoie, să plece unul în străinătate, iar altul să rămână acasa? Spun "aparent" pentru că soluţia pentru nevoile noastre este, dupa noi, încrederea mai mult în banii aceştia pământeşti decât în grija pe care Dumnezeu ne-a promis-o şi încă se mai ţine de promisiune. Nici un copil a lui Dumnezeu nu a fost vreodata cerşetor. Nimic nu i-a lipsit, dacă s-a încrezut in Dumnezeul său!! Ba mai mult, a avut atât cât a vrut Dumenzeu să aibă, pentru că cine ştie mai bine decât Domnul cât de mult trebuie să avem, ca să nu ne îngâmfăm, sau cât de puţin ca să nu-L blestemăm?)
Închizând paranteza... cauza nefericirii noastre nu este nicidecum abandonarea lui Dumneze fata de noi, ci exact invers.
O să spui poate: Da, dar de mucit trebuie să muncim, ce e rău în aţi dori să ai măcar strictul necesar? Cu siguranţă că la prima vedere nu e nici un rău. Dar nu putem trăi viaţa cu idei de suprafaţă. Trebuie să ne gândim la toate binecuvântările şi pericolelecare pot apărea în urma alegerii noastre. Dar mai ales trebuie să punem pe primul loc Voia lui Dumnezeu, care de atea ori s-a dovedit a fi cea mai bună deşi nu intocmai cu voia omului.
Iar noi, de multe ori ştiind că părinţii noştri nu ar fi deacord ca noi să alegem ceva ce ne place , dar ne-ar face rău....alegem să îi prelucrăm pe părinţi pe la spate, aşa cum o facem şi cu Dumnezeu!
Asta e adevărul...Î-l lucrăm pe Dumnezeu pe la spate, ni se pare ca El nu ne vede, că El stă numai în Biserica construită de oameni, iar noi venim să ne arătăm sfinţişori numai duminca în faţa Lui.... să nu spună la judecată că nu ne-am făcut datoria....

O , Doamne Sfinte, milă ai de noi netrebnicii.
Acum înţeleg de ce evreii cereau îndurare de la Dumnezeu îmbrăcându-se în sac şi cenusă. După ce faceau o grămadă de păcate, nelegiuiri, curveau cu dumnezei streini,... cand îşi dădeau seama de ceea ce au făcut( asta era de cele mai multe ori după ce li se întâmpla ceva foarte rău), ei cereau mila lui Dumnezeu, pentru că le era frică de răzbunarea Lui pentru păcatele lor. Astăzi, cui oare îi mai este frică de Dumnezeu, cine oare îşi mai jeleşte păcatele?
Am păcătuit mult faţa de sfinţenia lui Dumnezeu. Am nesocotit poruncile sale şi am plecat zi de zi după alţi dumnezei, care ne pot satisface noua dorinţele şi pofetele. Afirmarea personalităţii noastre, nesocotirea părinţilor noştri, pofta ochiului..ceea ce vede aia să aibă, punerea în rând cu lumea, desigur şi banii... şi mulţi alţi sunt dumnezeii noştri după care alergăm zilnic!

O, omule, opreşte-te puţin din alergarea ta şi priveşte în jur...ce vezi?
Nimic nu este ascuns de ochiul lui Dumnezeu.
Într-o zi, care poate fi şi azi, şi maine..va trebui sa stai în faţa Celui care ţi-a dăruit viaţa. Nu numai o data , ci de 2 ori; mai întâi prin Adam, apoi prin Fiul Său pe Cruce.
El a făcut tot ce a putut mai mult pentru tine, n-a cruţat nici măcar pe Fiul Lui preaiubit pentru tine. Iar tu...??
Ce vrei să faci tu pentru El, ca să-I mulţumeşti?
Să-I mulţumeşti pentru că încă te mai aşteaptă cu braţele întinse să te întorci spre El, să-I vezi faţa Lui îndurerată...
Nu vezi că alergi după vânt... nimic nu rămâne din ce aduni?
Nu vezi că nimic nu are rost să lucrezi şi să faci, dacă totul e trecător?
Numai sufletul din tine este veşnic... numai părerile tale de rău vor fi veşnice... sau numai fericirea pe care o poţi găsi trăind clipă de clipă pentru Dumnezeu, poate continua o veşnicie!
Leapăda-te de păcat, caută întelepciunea lui Dumnezeu, fie-ţi frică de mânia Lui, căci mare va fi asupra omenirii!
Nu-I întoarce şi acum spatele, fără să-ţi pese de ce spun.... tu ai de pierdut :( ... o Veşnicie!

Slăvit să fie Domnul!