Înţelepciunea strigă pe uliţi....

O minte întunectă de griji şi nemulţumiri, aude foarte greu, sau poate deloc glasul conştiinţei sale. Aceasta, este pusă în noi de Dumnezeu, este o parte din înţelepciunea Lui, care e menită să fie un reper al Adevărului şi al Dreptăţii divine.
Cu siguranţă ţi se întâmplă de multe ori să cauţi rezolvarea unei probleme în viaţa ta zilnică.
Ştiu că eşti supra-aglomerat cu activităţi şi probleme de tot felul zi de zi, aşa cum ne formează societatea, să nu mai avem timp de Dumnezeu, ci să cautăm împlinirea în tot felul de ocupaţii. Doar că împlinirea nu e niciunde în aceste lucruri....


Ea stă ascunsă în conştiinţa noastră, pe care noi o neglijăm de cele mai multe ori, dacă nu chiar foarte des. Cine ar îngriji-o şi i-ar acorda atenţia cuvenită, ar putea face din ea o floare minunată, care aşteaptă vremea potrivită ca să înflorească...
Printre greutăţi şi gânduri, ea încă, îţi mai arată ce e bine şi ce e rău, te mai ajută să găseşti drumul cel bun. Dar cât de atent eşti tu la ceea ce-ţi arată ea?
Pentru că oamenii sunt educaţi în zilele noastre să asculte mai mult de instinctele personale, de dorinţele şi poftele trupeşti, decât de vocea conştiinţei lor curate, Înţelepciunea lui Dumnezeu a ajuns să rămâne singura pe uliţi, strigând...., poate , poate o mai aude cineva. Iar cel care vrea şi alege s-o asculte, îşi găseşte de fapt împlinirea adevărată a vieţii.

Teorie, teorie, dar practica ne omoară :)
Simt câteodată că vorbesc lucruri pe care pe mulţi nu-i mai interesează, tocmai pentru că au ales felul "modern" de a fi "împliniţi". O spun cu durere, dar nu cu neputinţă, căci partea mea eu o cunosc şi ştiu ce am de făcut. Partea fiecăruia va fi trasă însă la răspundere de Dumnezeu. Şi mila Lui să fie peste cei care îi întorc spatele glasului dumnezeiesc pus în ei, care îi cheamă la curăţie.

Cu cât omul îşi păstrează conştiinţa activă şi trează, cu atât el ştie mai bine, cum să procedeze atunci când caută răspunsuri la frământările sale. Când eşti pus în situaţia de a avea mai multe alternative într-o împrejurare anume, conştiinţa îţi dă prima răspunsul sănătos şi adevărat. Ce vine după acest prim gând nu e sigur de autenticitate. Ba mai mult, celelalte gânduri pun la indoială pe primul, iar dacă eşti sincer cu tine insăţi îţi vei da seama pe care trebuie să-l asculti. Fr. Traian Dorz are un proverb care spune aşa:

"Conştiinţa ta-i în tine, glasul sufletului tău; iar dorinţa este glasul trupului, pornit spre rău"

Dacă viaţa ta o simţi în primejdie din cauza păcatelor pe care le mai faci încă, alege să te opreşti astăzi şi să asculţi de glasul sfânt din tine. Dacă nu vei asculta de el azi, nici mîine, nici poimîine, s-ar putea să jungi într-o beznă, de unde nu vei mai putea ieşi niciodată.

"Dar cel ce m-ascultă, va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău!"
Proverbe 1:33

Slăvit să fie Domnul!