Crăciunul nemeritat...

Zilele acestea am fost foarte dezamăgită. În acest an, îmi făcusem alte planuri de Crăciun, decât mi le-a făcut Domnul, se pare.
Nu m-am putut bucura cu adevărat de apropierea Crăciunului până aseară, când în dezamăgirea mea am izbucnit în plâns şi l-am intrebat pe Domnul: de ce? De ce , nu vom avea un Crăciun aşa cum ne-am dorit? De ce în loc să meargă lucrurile înspre bine, înspre o atmosferă de sărbătoare, toate parcă s-au întors pe dos, aproape totul lucrează parcă spre întristarea noastră, nu înspre bucuria Naşterii Pruncului Iisus?
În rugaciunea mea, în plânsul meu spre Dumnezeu, am primit un răspuns:
Oare meriţi să ai un Crăciun frumos?
Domnul Iisus, care merita să se nască in cele mai bune condiţii, s-a născut într-o iesle obişnuită!
Cine sunt eu, ca Domnul să-mi dea mie, de toate cate vreau de Crăciun?

Să nu înţelegeţi, că Dumnezeu nu vrea să ne dea un Crăciun Binecuvântat, doar că este foarte importantă atitudinea noastra faţă de ceea ce primim de la El. Dacă credem, că ceea ce primim de Crăciun, ni se cuvine, încă nu am învăţat ce înseamnă mila lui Dumnezeu.
Când pretindem sărbători binecuvântate, pline de bucurie, fără tristeţe în suflet, să nu ne lipsească nimic, cerem de fapt ceea ce nu merităm. Numai Domnul Iisus a meritat totul, totuşi nu a primit nimic.
Bucuria oricărui lucru pe care-l primim în viaţă, fie el un bun oarecare, sau o sărbătoare, îl simţim cu adevărat ca o bucurie, numai atunci când nu ne aşteptăm să-l avem. Însă ce mari dezamăgiri trăim când avem aşteptări mari, iar ele nu se împlinesc după voia nostră.
Mă întreb câteodată: de ce, de multe ori, nu se întâmplă după cum credem noi că este bine?
Spre fericirea noastră, avem un Dumnezeu care le cunoaşte pe toate, pe toate care se întâmplă , pe toate ce urmează să se întâmple, şi putem cu toată încrederea să-I ascultăm mesajul, prin uşile care ni se închid, sau ni se deschid.
El , Tată celor ce vor să-I fie fii, Prieten celor ce caută prietenia Lui, numai El ne poate îndruma paşii noşti pe căile ce duc spre viaţă!

Nu vă întristaţi dacă în acest an nu se întâmplă ceea ce v-aţi dorit aşa de mult! Dumnezeu, Singurul ştie de ce trebuie să fia aşa şi nu altfel. Primiţi orice în viaţă ca pe ceva nemeritat, căci avem multe păcate, şi merităm doar moartea. Mila lui Dumnezeu este nespus de mare, El ne da toate peste masură, peste meritele noastre, de aceea trebuie să-I multumim fără încetare, de Harul Lui mare, revărsat peste viaţa noastră zi de zi!

Vă doresc un Crăciun nemeritat, dar binecuvântat peste măsura de Dragostea lui Dumnezeu!!

Minuni pentru poporul răzvrătit....

"Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gânduri deşarte, şi inima lor fără pricepre s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înebunit"
Romani 1: 21-22

Dumnezeu a făcut minuni pentru poporul Lui, deşi acesta nu-I era cu adevărat credincios.
Acest popor, ales de Dumnezeu, îşi "naştea" mereu noi idoli, cărora li se închinau şi le aduceau
tămâie ca ardere de tot.
Mă întreb acum, cum puteau ei să rămână atât de orbi şi cum putem noi, fiecare, să rămânem atât de orbiţi la minunile lui Dumnezeu, la grija Lui faţă de toate nevoile noastre, la scoaterea noastră din Egipul acestei lumi, la apele învolburate cărora El le porunceşte să nu se atinga de noi ca să ne înghită,....?
Poate credem că minunile lui Dumnezeu s-au terminat în trecut.... poate credem că minunile le pot vedea numai oamenii sfinţi....sau credem că Dumnezeu nu mai vrea să ne arate minunile Lui...
Vă pot spune cu siguranţă că ele nu s-au sfârşit, iar bunătăţile Domnului nu sunt la capăt, ci ele se înnoiesc în fiecare dimineaţa!!!
Iar Dumnezeu nu se schimbă, El este Acelaşi, ieri, azi şi-n veac!
El ne dă din binecuvântările Lui zilnic, indiferent dacă noi î-L iubim sau nu.

Avem şi noi o grămadă de idoli, cărora ne închinăm zilnic; ce-i pe care ni-i alegem noi să le aducem viaţa noastră, timpul nostru, ca jertfă; munca, banii, confortul, frumuseţea, faima, etc.
Cu toate acestea PreaBunul şi Milostivul nostru Dumnezeu nu poate să ne lipsească de minunile Sale. El are grija să nu ducem foame, să respirăm, să fim iubiţi, să putem mişca picioarele, să avem un acoperiş deasupra capului, şi câte alte minuni nu ne arată Cel de Sus, în ciuda faptului că nu-I mulţumim niciodată îndeajuns, dar să mai facem ceva ca să le merităm pe toate.
Dacă avem ochii sufletului deschişi pentru Dumnezeu, nu putem să nu vedem minunile Lui!
Ele sunt prezente astăzi, aşa cum erau prezente şi în zilele poporului Israel în timpul răzvrătirii lui.
Poporul Lui, a ales să-I răspundă la bunătatea lui Dumnezeu cu slujirea la idoli.
Tu cum alegi să-i răspunzi lui Dumnezeu?
Rămâi în continuare îndărătnic şi nemulţumitor pentru tot ce ai?
Te vei închina în continuare unor dumnezei streini, care nu te pot ajuta cu nimic?
Vei uita în continuare din ce robie egipteană te-a scos Domnul?
Te vei speria mai departe de valurile învolburate care sunt deasupra ta?

Vai... Dumnezeu aşteaptă măcar un semn de la tine, măcar un gest, măcar o dorinţă în inima ta, că ai dori să-I fii recunoscător, şi El este gata să te strângă duios la pieptul Lui, să te binecuvânte cu tot ce are mai drag pentru tine. Numai să vii, numai să nu mai fii indiferent şi inconştient de dragostea Lui fierbinte ce ţi-o poartă.
Însă în Iubirea Lui pentrutine, este mereu şi o dreaptă Judecată, mai dreaptă decât orice judecată omenească, căci fapta fiecăruia trebuie răsplătită. El nu se lasă batjocorit, ce vei semăna în viaţa ta, aceea vei şi culege!

"De te vei întoarce, Eu te voi aduce la starea cea dintâi şi vei sta înaintea feţei Mele; dacă tu vei deosebi lucrul de preţ de cel fără de preţ, vei fi ca gura Mea; şi nu te vei întoarce la ei, ci ei se vor întoarce la tine"

Ieremia 15:19

Iubiţi-vă unii pe alţii, cum V-am iubit Eu!

Dragoste până la jetfă.
Dragostea necondiţionată.
Dragostea fară prefăcătorie.
Dragostea care iartă totul.
Dragostea care răspândeşte un miros plăcut Domnului.
Dragostea care nu are bariere în a iubi.
Dragostea care vede pe orice om, ca pe un sfânt;
care e gata să ierte si să sufere ocară de la cei mai dragi ai sufletului.
Dragostea care nu este nepăsătoare de nevoile celor din jur.

Cu greu mă pot regăsi în aceste rânduri de mai sus.
Noi căutăm mereu să ni se facă dreptate, atunci când suntem răniţi;
căutăm să punem mereu condiţii oamenilor , ca să poată fi iubiţi.
Cu cei ce ne inţelegem bine, îi iubim, dar pe cei ce ne urăsc, sau nu le pasă de durerea noastră, îi izgonim din mintea şi sufletul nostru, în loc să privim cu milă spre neputinţa lor de a iubi.
Catalogăm imediat cu ce fel de om avem de-a face, şi nici nu se pune problema sa stăm la masă cu el, caci e un păcătos, faţă de noi şi faţă de Dumnezeu!
Trebuie să se vindece mai întâi, să fie după regulele de bună rânduială ,ca să putem schimba două vorbe poate.
Spunem că iubim pe aproapele nostru, dar expresia feţei noastre "smerite" alungă pe oameni de lângă noi , în loc să-i apropie cu o faţă luminoasă.
Durerea cea mai mare pe care o trăim, este că toate aceste lucruri inimaginabil de dureroase, se petrec tocmai între fraţii întru Hristos.

Îmi plânge sufletul, urlă de o durere cumplită, cum am ajuns să ne lepădăm unii de alţii doar pentru că nu ne încadrăm în anumite standarde. Am creat nişte tipare, după care pot fi acceptaţi fraţii noştri ca fiind, sau nu, fii ai lui Dumnezeu.
Eu una, mă simt de multe ori ca un copil neputincios , căruia părinţii îi condiţionează iubirea prin îndeplinirea condiţiilor înşirate de ei. De îţi vine să-ţi iei lumea în cap, şi s-o iei la sănătoasa, să cauţi un loc unde poţi fi iubit fără condiţii. Să fii vindecat de doctori care nu-ţi cer să te prezinţi sănătos la ei, ca să nu aibă prea multă bătaie de cap cu tine.

Oare asta să ne fi îndemnat Domnul Iisus cănd ne-a poruncit să ne iubim unii pe alţii cum a facut-o El???
El ne-a fost şi ne este zilnic un exemplu după care ne putem ghida în dragostea faţă de oameni.
El ne-a iubit pe toti fără măsură, fără să condiţioneze Jertfa Lui de iubirea noastră faţă de El.
El nu ne-a spus : Mai întâi fiţi ceea ce v-am cerut, apoi Mă voi jertfi.

Noi Îl iubim pentru El ne-a iubit întâi!
1 Ioan 4:19

Iubiţii mei, haideţi să iubim nu doar atunci cînd suntem iubiţi, ci să iubim mai mult atunci când suntem urâţi.
Haide-ţi să nu punem mereu în faţă condiţia să dăruim iubire numai dacă primim iubire.

Mai întâi să iubim,... şi vom fi iubiţi!

"Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; căci Dumnezeu este dragoste!"
1 Ioan 4:8

Venirea lui Antihrist

Numele de Antihrist inseamna adversar sau dusman al lui Hristos. El se refera fie la dusmanii lui Hristos in general, fie la o persoana anume, diavolul, sau o unealta a sa, un trimis al Satanei, spre a-L combate pe Hristos, si care-i va atrage la ratacire pe multi. Puterea lui insa va inceta la venirea Domnului. Sfantul Apostol Ioan zice: "Copii, este ceasul de pe urma, si precum ati auzit ca vine antihrist, iar acum multi antihristi s'au aratat - de aici cunoastem ca este ceasul de pe urma" (1 Ioan 2, 18), iar Sfantul Apostol Pavel spune: "Sa nu va amageasca nimeni in nici un chip...; ca va veni intai lepadarea de credinta si se va arata omul pacatului, fiul pierzarii, potrivnicul... cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu Duhul gurii Sale si il va nimici cu stralucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi lucrarea lui Satan insotit de tot felul de puteri si de semne si minuni mincinoase" (2 Tesaloniceni 2,3, 8-9).

http://www.razboiulnevazut.org/articol/84/Semnele-timpului