Dacă Dumnezeu ne-ar lasa singuri....?

O mamă îşi iubea nespus de mult băieţelul de numai câţiva anişori. Vioi, sănătos, ce şi-ar mai putea dori o mamă de la un copil? N-a îndrăznit niciodată să se gândească la faptul că într-o zi copilaşul ei mult iubit ar putea păţi ceva, sau că nu ar mai fi aşa cum este acum, sănătos. Totul i se părea normal să fie astfel. Doar că, într-o zi obişnuită băieţelul ei se trezi paralizat în toata partea dreapta a corpului. Mama lui nu a ştiut cum să-şi continue viaţa alături de copilul ei. Frustrarea si nemulţumirea o însoţeau mereu, pentru că nu se aşteptase să i se întâmple tocmai ei această nenorocire.
Insă crescând, băiatul a avut ambiţia puternică de a-şi birui handicapul său, exersând mereu în această privinţă....
Dragostea mamei lui a renăscut , şi a mulţumit lui Dumnezeu că nu au fost părăsiţi de tot de Mila Domnului.

Aşa ne trezim noi în fiecare dimineaţă, grăbiţi ba la şcoală, ba la servici, sau în alte destinaţii, crezând că daca ne-am trezit sănătoşi aşa şi trebuie să fie, că aşa ni se cuvine nouă.
Dar opriţi-vă o clipă; de ce am merita noi toate cate avem?
Ce bine am făcut?
Ce moştenire să fie asta?
Lumea în care trăim este asemenea unei maşinării imense, la cârma căreia este Dumnezeu. Cel care ne dă soare la timp, ploaie la timp; Cel care zice inimii noastre să mai bată un pic, şi încă un pic... Cel care îşi revarsă Bunatatea şi mila Lui şi peste cei buni şi peste cei răi, ca nimeni să nu spună că nu a primit binecuvântările Lui.
Ce crezi că s-ar întâmpla dacă într-o dimneaţă te-ai scula din pat şi ar fi întunerec, iar ziua nu ar mai veni?
Sau ce crezi ca s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar porunci inimii tale, da da , inimii tale, să nu mai bată?
Ce rost ar mai avea tunci pentru tine toată frumuseţea trupului sau nebunia distracţiei ?
Iar acestea chiar se pot întâmpla... e destul ca Dumnezeu să se sature de destrăbălarea noastră, de închinarea noastră la idolii acestei lumi, ca să-şi reverse mânia lui peste noi.

Slavă Numelui Lui, că lucrurile nu se termină aici, ci în marea Lui Bunătate El şi-a dat pe Singurul Lui Fiu să moară pentru păcatele tale , care trebuiau ispăşite de tine prin moarte.
O, ce Dar frumos ne oferă Domnul!
Izbăvirea din robie!
Deplina libertate în Pacea Lui!
Bucuria mânturii şi răsplata credinţei noastre!
Toate , dar toate ne sunt dăruite prin marea Lui bunătate.
El aşteaptă zi de zi, ceas de ceas, să-ţi întorci privirea spre El şi să-I spui: " Mulţumesc Tată, pentru toate câte î-mi dai. Eu nu fac nimic ca să merit lucrurile ce mă înconjoară prin Iubirea Ta. În Smerenia mea te laud şi îţi mulţumesc!" Doar atât..., şi binecuvântările Domnului ţi se vor înnoi în fiecare dimineaţă, iar tu nu vei mai privi cu indiferenţă la roua dimineţii sau la ciripitul păsărelelor, căci vei şti că toate le ai prin Dumnezeu, prin marea Lui Milă faţă de noi, făpturile Sale.

Citeşte aici Psalmul 102

"Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul"

1 Corinteni 9: 24

" Căci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat"
1 Corinteni 9:27

Biblia şi sfântul apostol Pavel ne spune astăzi că de fapt mulţi aleargă spre Împărăţia lui Dumnezeu, dar nu toţi vor şi ajunge acolo. Mulţi aleargă, dar unii aleargă doar ca să alerge, să nu spună lumea că nu au alergat, în timp ce alţii aleargă cu un scop anume, de a căpăta premiul alergării!
Creştinii aleargă de multe ori fără să-şi dea seama că alergarea lor nu-i va duce prea departe.
Alergăm zilnic fără să avem un scop precis. Ne multumim să alergăm aşa cum putem, fără să ne dăm mai multă silinţă pentru a căpăta premiul alergarii - Cununa Slăvită a lui Dumnezeu!
Mă gândesc: Oare cum alerg eu astăzi, voi putea lua premiul alergării mele?
Cum trebuie să fie viaţa mea , ca să capăt Cununa Veşniciei?
Trebuie să fie mulţumitoare, suficientă, sau o viaţă de calitate, plină de antrenament zilnic pentru a fi mereu un câştigător?
Apostolul Pavel spune că se poartă aspru cu trupul său; Oare de ce?
Ce înseamnă să te porţi aspru cu trupul tău?
Ce înseamna trup?
Carnea, mintea , dorinţele - pe ele trebuie să le controlăm şi să învăţăm să le stăpânim.
Cum pot să-mi stăpânesc trupul?
Să nu-i acord mai multă atenţie decât i se cuvine, să-l îmbuib cu mâncare, să caut să-l fac să se simtă mereu confortabil, sau să-i acord îngrijire din cale-afară.
Cum pot să-mi stăpânesc mintea?
Să o apăr de imagini urâte, rele şi neziditoare. Să o hrănesc cu Cuvântul Vieţii în fiecare zi ,ca să nu aibă loc celelalte gănduri păcătoase. Să o supun în totalitate gândului lui Hristos, ziua şi noaptea. Dacă toate acestea ţi se par prea grele, atunci nu ai cum să fii tu stăpânul trupului tău, ci el te va stăpâni fără nici o îndoială.
Cum pot să-mi controlez dorinţele?
Omul are foarte multe dorinţe în viaţă. Eu mă trezesc adesea condusă de dorinţele mele şi regret de fiecare dată acest lucru.
Dorinţele omului nu sunt întotdeauna după voia lui Dumnezeu, de aceea nu trebuie să ne lăsăm conduşi de ele, ci să le supunem întotdeauna voii Tatălui nostru.
Uneori ele sunt foarte puternice şi ameţitoare. Tocmai în astfel de momente trebuie să alergăm la rugăciune şi să începem să le controlam prin puterea dată nouă de Dumnezeu de a ne stăpâni trupul.

Tată Doamne, ajută-ne să putem trăi cu trupul nostru doar pentru slava Ta, iar sufletul să-l putem conduce spre victorie, în Impărăţia Ta!

Amin

Ridica-voi ochii spre cer....

....de unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul! Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul."
Psalm 121:1-3

Mă întreb de multe ori care este rostul suferinţei în viata mea. Şi mereu îmi vine răspunsul: - "Vreau să te fac mai puternic în necaz şi să te apropii mai mult de Mine!"
Nu este deloc uşor să rămâi credincios în strâmtorare, dar nu este nici Har mai mare să ai putere să treci peste suferinţă, şi totuşi să rămâi în dragostea lui Dumnezeu.
Fericit este acela care suferă pentru numele lui Dumnezeu şi nu din cauza neascultării lui. Odată ce alegi sa-I urmezi Domnului Iisus , te faci părtaş suferinţelor Lui, altfel nu poţi afla Adevărata Dragoste Dumnezeiască.
Frica de suferinţă este absolut normală atunci când alegi această cale. Însă Dumnezeu ne-a dat de asemenea şi o îndrăzneală de a porni la luptă, cu siguranţa că doar cu El vom birui.
Slăbiciunile, au si ele un rost important în lupta împotriva păcatului.
Ele ne ajută sa ne vedem mereu cât de mici şi neputincioşi suntem fără Domnul. Pe de altă parte vedem cât de mare este Harul Lui, pentru că nu în puterile noastre se vede puterea lui Dumnezeu , ci în neputinţele noastre are El ocazia să ne arate cât de Măreţ este.
La Domnul nu strigi după ajutor atunci când ţi-e bine. Chiar şi ateii în strâmtorare strigă: Doamne ajută-mi! pentru că fiecare om are în el instinctul de făptură a Creatorului său, doar că prea puţini recunosc acest adevăr.

Oare nu-i pasă lui Dumnezeu de multe ori prin ce trecem noi?
Oare nu ne aude când strigăm după El să ne scape odata din nevoi?
Se pare că de cele mai multe ori cădem în capcana şoaptelor celui rău şi începem să credem că Domnul nu ne mai aude, că El ne-a părăsit, ne-a lăsat în voia soartei. Oare aşa să fie?

Slavă lui Dumnezeu în veci, că acestea sunt doar minciuni ale satanei!
Niciodată Creatorul nostru nu şi-a lăsat făpturile Lui preaiubite de izbelişte.
Niciodată nu ne va lăsa pradă vânătorului, numai dacă nu ne ducem noi de bună voie în mâinele lui.

Oare pentru aceasta îngăduie Domnul suferinţa? Să ne spună că ne iubeşte, să dea ca jertfă pe însăşi Fiul Lui, şi apoi să nu-i mai pese de noi?
O, puţin credincioşilor! Unde vă este credinţa?

De fapt păcatele noastre pun un zid de despărţire între noi şi Dumnezeu!
Gândeşte-te acum: care păcate te despart de rugăcinea profundă în Duhul Sfânt?
Nu căuta mereu vinovatul. Vinovatul în toate eşti tu primul.
Plânge-ţi păcatul care te ţine rob al minciunii şi răutăţii, sau poate al mâniei, sau al belşugului, plânge-l şi nu-l lăsa sa-ţi răpească veşnicia. Nu se merită să pierdem o veşnicie întreagă pentru nişte pofte ale trupului nostru sau pentru probleme trecătoare!

Suferinţa, chiar dacă vine de la cel rău, ea nu este neştiută de Domnul tău. Ea este îngaduită tocmai spre sfinţenia sufletului tău!
Primeşte-o dar şi poart-o cu iubire! Iar Dumnezeu să-ţi fie mângâierea în necaz.
Dă-I ocazie să arate Slava Sa, ţie şi celor necredincioşi!

"Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El."
Romani 8:17

Puterea Sfinteniei

"De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele
ca să uniţi cu credinţa voastră fapta;
cu fapta, cunoştinţa;
cu cunoştiinţa, înfânarea;
cu înfânarea, răbdarea;
cu răbdarea, evlavia;
cu evlavia, dragostea de fraţi;
cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
Căci dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Iisus Hristos."

2 Petru 1:5-8

Oamenii trimişi de Dumnezeu să mărturisească dragostea Lui pentru ei, sunt numiti Sfinti nu datorită vointei omeneşti, ci pentru puterea vieţilor lor evlavioase.
Noi astăzi vedem peste tot oameni credincioşi, fraţi în Domnul, care încearcă să transmită Mesajul lui Dumnezeu pentru noi, printr-o viaţă cu nimic deosebită de lumea în care trăim.
Imi dau seama în ultimul timp, tot mai mult, de necesitatea unei vieti sfinţite zilnic. Fără acest ingredient nu ai cum să ai vreun impact asupra oamenilor de langa tine. Iar aceasta nu pentru a le arăta cu tu eşti mai cineva ca ei, ci pentru a-i face să se simtă iubiţi cu adevarat de Dumnezeu. Sfinţenia o modeleaza în noi Dumnezeu. Însa depinde foarte mult ce fel de aluat esti tu? unul care se dă usor pentru modelat , ori unul greoi şi încăpăţinat.
Sigur, putem foarte uşor să trăim în această lume , numindu-ne creştini, dar rămânând doar o bucată de lut, neprelucrată de mainile Creatorului. Si atunci mă întreb la ce-mi foloseşte să rămân mereu doar o bucată de lut, când Olarul mă poate transforma înt-un vas de cinste? Te-ai gandit vreodată la ceea ce ar putea face Dumnezeu prin tine dacă te-ai pune la dispoziţia Lui şi te-ai lasa modelat usor? Domnul nostru nu a creat niciodata rebuturi, El a creat doar lucruri bune si de valoare, lucruri cu potenţial. Iar unul din acestea poţi fi chiar tu!
Nu-i aşa ca niciodata nu ai simţit viaţa împlinită atunci cand ţi-ai concentrat atenţia doar asupra ta? Nu te-ai simţit pe de altă parte cel mai fericit om , atunci când ai putut fi cuiva cu adevărat de folos?

Asta vrea astăzi Dumnezeu de la tine - să te facă un vas de cinste in Casa Lui. Domnul vrea să te sfinţească pentru a gusta din Slava Lui.
O viaţă evlavioasă întotdeauna a avut un efect transformator asupra multor oameni. Nu aerele noastre de atotstiutori, nu look-ul nostru în pas cu moda si nici partea opusa a acestui look, cum nici locul în societate, nu-ţi dă puterea de a iubi pe aproapele tău; ci un cuget curat înaintea lui Dumnezeu, o inimă sinceră şi o permanentă conştientizare a ceea ce eşti in faţa Împaratului Împăraţilor, Domnului Domnilor.
Cănd începi să priveşti prea mult doar la tine şi te compari doar cu cei de lângă tine, te vei pune mereu pe un piedestal deasupra tuturor. Nu uita sa te uiţi mai des în sus, căci acolo este oglinda adevarată a sufletului tău!

Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt!
1Petru 1:16

Iubeşte pe vrăjmaşul tău!

A iubi pe vrăjmaşul tău, nu este o opţiune , ci o poruncă.
Odată ce alegi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, satan il face vrăjmaş chiar pe fratele tău.
Nu te dezamăgi şi nu te mira, atunci când dorind să ai o viaţă curată, după voia lui Dumnezeu, nu vei fi inţeles de mulţi dintre fraţii tăi. Problema nu este la tine ca vrei să fii mai credincios, ci la ei că sunt superficiali în credinţă. Dacă nu ştii sigur cum să procedezi într-o situaţie ca aceasta, IUBEŞTE-ŢI VRĂJMAŞUL! Dragostea ta pentru el este cea mai mare putere de a-l ajuta să-şi dea seama de starea lui.
Domnul Iisus a murit pentru vrăjmaşii Lui, pentru că i-a iubit nespus de mult. Tu cât de mult poţi face pentru vrăjmaşul tău? Nu învinovăţirea va schimba pe acel om, nu ignoranţa ta pentru el, şi nici încercarea ta de a-i demonstra că tu ai dreptate.... numai Iubirea cea Adevarată îi poate schimba viaţa! Nu căuta să-ţi face tu singur dreptate, lasă-L pe Dumnezeu sa-ţi-o facă în cel mai minunat mod.

Iubirea vrăjmaşului tău presupune de asemenea- tratarea cu respect- oricât de mult rău ţi-ar fi făcut. Trebuie să întelegi că făcând numai aşa, ai posibilitatea de a trăi în pace cu tine însăţi, cu Dumnezeu, şi pe cât este cu putinţă , cu cei ce-ţi fac răul.

Puterea pentru a iubi o gaseşti doar în Iubirea lui Dumnezeu pentru tine!