O mamă îşi iubea nespus de mult băieţelul de numai câţiva anişori. Vioi, sănătos, ce şi-ar mai putea dori o mamă de la un copil? N-a îndrăznit niciodată să se gândească la faptul că într-o zi copilaşul ei mult iubit ar putea păţi ceva, sau că nu ar mai fi aşa cum este acum, sănătos. Totul i se părea normal să fie astfel. Doar că, într-o zi obişnuită băieţelul ei se trezi paralizat în toata partea dreapta a corpului. Mama lui nu a ştiut cum să-şi continue viaţa alături de copilul ei. Frustrarea si nemulţumirea o însoţeau mereu, pentru că nu se aşteptase să i se întâmple tocmai ei această nenorocire.
Insă crescând, băiatul a avut ambiţia puternică de a-şi birui handicapul său, exersând mereu în această privinţă....
Dragostea mamei lui a renăscut , şi a mulţumit lui Dumnezeu că nu au fost părăsiţi de tot de Mila Domnului.
Aşa ne trezim noi în fiecare dimineaţă, grăbiţi ba la şcoală, ba la servici, sau în alte destinaţii, crezând că daca ne-am trezit sănătoşi aşa şi trebuie să fie, că aşa ni se cuvine nouă.
Dar opriţi-vă o clipă; de ce am merita noi toate cate avem?
Ce bine am făcut?
Ce moştenire să fie asta?
Lumea în care trăim este asemenea unei maşinării imense, la cârma căreia este Dumnezeu. Cel care ne dă soare la timp, ploaie la timp; Cel care zice inimii noastre să mai bată un pic, şi încă un pic... Cel care îşi revarsă Bunatatea şi mila Lui şi peste cei buni şi peste cei răi, ca nimeni să nu spună că nu a primit binecuvântările Lui.
Ce crezi că s-ar întâmpla dacă într-o dimneaţă te-ai scula din pat şi ar fi întunerec, iar ziua nu ar mai veni?
Sau ce crezi ca s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar porunci inimii tale, da da , inimii tale, să nu mai bată?
Ce rost ar mai avea tunci pentru tine toată frumuseţea trupului sau nebunia distracţiei ?
Iar acestea chiar se pot întâmpla... e destul ca Dumnezeu să se sature de destrăbălarea noastră, de închinarea noastră la idolii acestei lumi, ca să-şi reverse mânia lui peste noi.
Slavă Numelui Lui, că lucrurile nu se termină aici, ci în marea Lui Bunătate El şi-a dat pe Singurul Lui Fiu să moară pentru păcatele tale , care trebuiau ispăşite de tine prin moarte.
O, ce Dar frumos ne oferă Domnul!
Izbăvirea din robie!
Deplina libertate în Pacea Lui!
Bucuria mânturii şi răsplata credinţei noastre!
Toate , dar toate ne sunt dăruite prin marea Lui bunătate.
El aşteaptă zi de zi, ceas de ceas, să-ţi întorci privirea spre El şi să-I spui: " Mulţumesc Tată, pentru toate câte î-mi dai. Eu nu fac nimic ca să merit lucrurile ce mă înconjoară prin Iubirea Ta. În Smerenia mea te laud şi îţi mulţumesc!" Doar atât..., şi binecuvântările Domnului ţi se vor înnoi în fiecare dimineaţă, iar tu nu vei mai privi cu indiferenţă la roua dimineţii sau la ciripitul păsărelelor, căci vei şti că toate le ai prin Dumnezeu, prin marea Lui Milă faţă de noi, făpturile Sale.
Citeşte aici Psalmul 102
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu