Ai nevoie de o filosofoe de viata?
încearc-o pe acesta:

Azi voi sterge din jurnal doua zile - cea de ieri si cea de maine.Ziua care a trecut a avut rolul de a ma invata ceva, iar maine vor aparea consecintele lucrurilor facute de mine azi.

-Voi infrunta ziua de azi cu convingerea ca aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata,ca poate este ultima posibilitate pe care o am sa fac ceva bun, pentru ca nu exista nici o garantie ca voi vedea urmatorul rasarit.

-Azi voi fi suficient de curajos sa nu las ocaziile sa treaca pe langa mine; singura mea alternativa fiind succesul.

-Azi voi investi cea mai pretioasa resursa a mea - TIMPUL - in cea mai valoroasa posesiune pe care o am - VIATA pe care mi-a dat-o Dumnezeu.

- Voi petrece fiecare minut cu un scop, transformand ziua de azi intr-o oportunitate unica.Voi ataca fiecare obstacol, stiind ca Dumnezeu ma va ajuta sa-l depasesc.

- Azi voi rezista tentatiei de a fi suspicios si pesimist si voi ilumina lumea cu un zambet

- Voi avea o credinta puternica, voi astepta sa mi se intample lucruri minunate, imi voi rezerva timp pentru a fi fericit, voi vedea in fiecare lucru pe care-l am de facut o ocazie de a-L onora pe Dumnezeu si ma voi stradui sa las amprenta Lui in inimile celor pe care-i intalnesc.

O postare veche preluata de pe forum: http://www.oasteadomnului.ro/forum/viewtopic.php?t=135&postdays=0&postorder=asc&start=0

Slavit sa fie Domnul

După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu...


Când poporul Israel asculta de Domnul, iar cineva indrăznea sa-i facă vreun rău, Dumnezeu sărea imediat în apărarea lor.

"Celce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Mei"
Zaharia 2:8b

Dumnezeu simte durerea şi iubirea după copiii Lui mult mai adânc şi mai intens decat poate simti o mama. Da, cu siguranţa felul cum simtim noi se aseamănă foarte mult cu ceea ce simte şi Domnul!
De ce oare a vrut El să ne facă după chipul şi asemănarea Lui, in sentimente, în dorinţe, în chip?
Răspunsul la această întrebare cred că-l putem găsi tot la Tatăl:
- ca să Mă cunoaşteţi şi să înţelegeţi ce simt pentru voi, căci m-am săpat în chipul vostru
El este imprimat in fiinţa noastră, şi oricât nu am vrea să recunoştem noi acest lucru, aşa este.

Altfel ne-ar fi foarte greu să vorbim despre un Dumnezeu pe care nu-l putem nicicum inţelege.
Cei ce ajung să iubească cu "nebunia dragostei lui Dumnezeu", şi trăiesc şi experienţa respingerii totodată, numai aceia pot înţelege o părticică din ceea ce este El şi ce a făcut pentru noi...

Mai mult de atât, Domnul a dărut pe Unicul Său Fiu, pentru toţi acei care încă nu L-au cunoscut şi care încă Îl resping.

Chiar şi să nu fii mamă, că tot poţi simţi o durere cumplită în tine când nu eşti acceptat de alţii. Când vorbeşti cuiva şi nu eşti ascultat, când aştepţi pe cineva şi nu mai vine sau când baţi cuiva care nu-ţi deschide niciodată.

Cine vrea cu adevărat, poate înţelege ce vrea Dumnezeu de la el, pentru că toată viaţa noastră este după chipul şi asemănarea Lui.
Într-o zi, fiecare dintre noi Îi putem descoperi locul Lui din fiinta ce ne este data. Cât de mult dorim acest lucru? Depinde de noi.
Iar odata ce L-am descoperit, să-L iubim zi de zi , aşa cum iubim cel ma scump lucru, ori persoana din viaţa noastră, ba chiar mai mult decât toate acestea!

Slavit să fie Domnul!

Psalm de Dor

A apărut un nou blog plin de daruri deosebite pentru suflet! www.psalmdedor.blogspot.com
Autorul îl veti cunoaste. E ascuns in versuri :)

Doamne,
mi-e sufletul prea plin de un poem aşa de drag!
Aş vrea să îl rostesc şoptit sau să-l strig,
dar parcă nu-ncape-n cuvinte...
E ca o pasăre diafană cu luciri de diamante
care se zbate mereu şi mereu atât de neputincioasă,
neştiind pe care fereastră a inimii să evadeze
pentru un zbor spre înalt
sau undeva spre o zare albastra care,
pânâ nu de mult părea aşa de străină...
Dacă ar ieşi pe una din ferestrele sufletului meu,
s-ar preface-n curcubeu...
Dacă ar ieşi pe alta,
s-ar face ramură de măr înflorit...
Dacă ar ieşi prin alta,
ar deveni susur blând de limpede izvor
ca lacrima de dor...
Ieşind prin alte ferestre,
s-ar face o adiere cu miresme
de trandafiri
şi lăcrimioare...
...Iar prin altele ieşind
s-ar preface-n cântec de harfă,
sau doină de fluier jelind...
...O, Doamne,
mi-e rănită inima de această zbatere-ndelungă!
Vino şi sparge colivia sufletului meu!
Atinge aripile păsării rănite şi fă o minune!
...
O, Doamne, îţi mulţumesc!
Ştiam că vei veni degrabă!
Ştiam că prezenţa Ta îmi va aduce aproape,
atât de aproape toată zarea albastră,
tot Cerul!!!
Ştiam că îi vei aduce cu Tine
Pe toţi ai Tăi...
Pe toţi fraţii mei risipiţi pe-ntreaga vale a durerii...
Ştiam că zbaterea păsării rănite
Se va preface-n psalm,
Un psalm de dor,
de dorul de-Acasă,
un psalm aşa de plăcut
când îl putem murmura împreună,
Eu cu Tine, Doamne,
şi cu ei, cu fraţii mei.

Slavit sa fie Domnul!

( 23 februarie 2009 - meditând la Iubirea Lui...)
Multumesc incă odată Miriam pentru aceasta minunata versificare a Iubirii!

-Iubire, haidem împreună....

Iubirea este ca aerul, ca apa, care ne dă viaţă. Fără iubire suntem ca nişte frunze uscate batute de vânt , când într-o parte, când într-alta.

Iubirea ne face orice dimineaţă voioasă, plină de bucurie, iar seara o face plina împlinire şi binecuvântare.

Când iubeşti tot ce este în jurul tău, nu poţi rămâne un om serios, fără zâmbet pe buzele tale. Iubirea te face să radiezi de fericire.
Cu iubirea poţi merge oriunde, şi o poţi dărui oricui. Iubirea e cel mai scump cadou pe care-l poate primi cineva în dar şi pe care-l poate dărui cuiva cineva.

Prin iubire poti face un sarac , bogat; poti schimba vieţile oamenilor, poţi birui orice suparare, orice vrăjmaş. Ce bine este să mergem cu Iubirea peste tot. Iubirea mângâie pe bolnavi, astâmpără setea celor însetaţi.

Iubind, descoperi că mai ai speranţă, că orice lucru rău mai are o şansă de schimbare.
Iubirea nu se uită la faţa omului, ci se uită la inima lui.
Ea vede dincolo de fapte, si iubeste făptura dumnezeiască din fiecare om.
Iubirea iartă orice păcat, ea nu poate ţine povara urii pe grumazul ei.
Iubirea te elibereaza de orice greutate de pe suflet!
Numai Iubirea caută pe cei cu inima înfrântă de durere. Şi numai ea stie să vinedece răni adânci.

Pentru Iubire merită să-ţi dai viaţa. Pentru Iubire merită să treci peste orice supărare, peste orice nemultumire. Iubirea invinge totul , acopere totul, invie totul.

Nu pleca niciunde fără Iubirea Sfântă. Domnul este această Iubire negrăită. El este viaţa noastra, cu El să mergem înainte...

Iubire!... haidem împreună!

Slăvit să fie Domnul!

Ciocanul Cuvântului Biblic

"Cuvântul Meu nu este el, oare,... ca ciocanul? - zice Domnul" Ieremia 23:29

Dumnezeu îşi aseamănă Cuvântul Său cu ciocanul. Ciocanul are multe însuşiri... De sub loviturile lui ies aurul, argintul, sarea, uneltele de fier şi oţel.

Dar ciocanul Cuvântului biblic mai are şi alt înţeles. Această asemănare cu ciocanul ne aduce aminte că, de multe ori, bunul Dumnezeu ne loveşte cu încercări şi suferinţe pentru binele nostru sufletesc.
Ciocanul loveşte din greu; loviturile lui sunt grele; dar din aceste lovituri ies atatea lucruri folositoare.
De sub lovituri de ciocan ies toate uneletele folositoare, incepând de la cuiul cel mic, până la cele mai mari unelte.
De sub loviturile ciocanului ies şi aurul din piatră, şi sarea din pămant! Dragostea lui Dumnezeu ne izbeşte şi cu lovituri şi încercări, pentru ca să facă din noi vase alese şi primitoare de mântuire.
Toţi creştinii cei adevăraţi, toate vasele cele alese au ieşit şi ies, de regulă, din loviturile de "ciocan".

Ciocanul ferecă piatra morii - căci altcum moara nu mai poate măcina. Iar pe vremea coasei, răsună câmpiile de ciocanul care bate coasele. În toiul muncii, ciocanul bate coasa, căci altcum ea nu mai taie.
Copii ai lui Dumnezeu, iubiţii mei fraţi, nu vă speriaţi când ciocanul încercărilor şi al prigoanelor vă izbeşte tocmai în toiul luptei şi al lucrului pentru Domnul! El vine ca să ne ascută "sabia"; el vine să ne ferece "moara", ca să ptem "secera" mai mult şi măcina mai mult.


Călătorind cu trenul, aţi văzut un lucru cunoscut. Când trenul se opreşte în gară, se coboară mai maşinistul şi umblând de la vagon la vagon, loveşte cu ciocanul roţile vagoanelor. Le loveşte şi ascultă. Parcă le intreabă şi roţile răspund. După sunetul ce-l dau roţile maşinistul le verifică, adică poate cunoaşte dacă au defect sau nu. Dacă sunt în ordine sau nu.
Aşa e şi cu noi, aşa e şi cu trenul vieţii noastre. Căci şi noi trebuie să călătorim prin multe necazuri, ca să ajungem în Împărăţia lui Dumnezeu (Faptele Ap. 14:22) Şi numai cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui! ( Matei 10:22, 24:13)
Din când în când bunul Dumnezeu Se apropie de noi cu "ciocanul", cu încercări şi necazuri, să afle cât de tari suntem în răbdarea şi dragostea Lui. Lovindu-ne cu ciocanul, Domnul parcă ne întreabă: Fiule, cum stai cu răbdarea şi dragostea Mea? "Iar un copil al lui Dumnezeu răspunde: Aicea sunt, Doamne, şi rabd şi sufăr pentru Tine orice!"

Poţi să dai şi tu un asemenea răspuns?

Pr. Iosif Trifa - "Biblia-Cartea Vieţii"

Domnul nu ne vrea legume fierte!

In aceste zile spunem multe lucruri frumoase despre Invierea Domnului Iisus, incercam sa fim mai buni, sa ne iertam unii pe altii.
Problemele sunt multe in jurul nostru, atat de ordin material cat si de ordin sufletesc.
In loc sa ne simtim mai linistiti si mai confortabil in aceste zile,satana lucreaza acum cel mai mult. Bagă intrigi intre fraţi, te face sa-şi perzi rabdarea cu tot feluri de mărunţisuri. El nu se multumeste ca fratii in Domnul sa nu se inteleaga intre ei, ci vrea sa nimiceasca orice speranta de Inviere curata si mareata in sufletele oamenilor.

Din cauza acestor lucruri dureroase, devenim nemultumiti, ne lepadam de orice initiativa duhovniceasca, suntem deznadajduiti si lipsiti de orice speranta, ca se pot rezolva anumite probleme dintre fratii. Si nu suferim numai noi, sufera intreaga Lucrare a lui Dumnezeu, pentru ca in loc sa vada cat mai multi Lumina Invierii in sufletele noastre, abia daca vad o luminita pâlpâind. Am devenit niste legume fierte care si-au pierdut vitaminele ce dadeau puterea adevrata vietii.

La ce mai sunt bun eu pentru Domnul intr-o asemenea stare?
Daca Marturisirea noastra nu e una puternica si curata, degeaba sunt toate cate le facem. Degeaba mai venim la adunare pentru ca asa ne-am obisnuit, daca nu ne implicam in ea cu nimic.
Degeaba spunem ca suntem de la Oastea Domnului, dacă suntem niste ostasi care si-au pus armele jos de frica duşmanului.
Hristos Domnul vrea luptatori vigilenti, activi, intelepti. Ostasi, care nu se sperie de orice le iese in cale, ci merg curajos inainte si cerceteaza toate lucrurile, iar ce li se pare ca vrea sa-i descurajeze, nu-i da atentie, atunci alege sa priveasca spre tinta lui, pe care o da Domnul - Biruinta asupra pacatului, Dragostea si Marturisirea lui Hristos!

Ma gandesc numai cum ma priveste Domnul in starea mea. Ne smiorcaim ca altii sunt asa , sunt pe dincolo, dar eu, eu cum sunt! ce fac eu ca lucrurile sa fie mai vii? Ce fac eu ca ruga mea sa razbata tavanul? Unde imi sunt lacrimile? Sau ma cred destul de bun ca sa-mi plang pacatele?

Preaiubitii mei, toate aceste ganduri se refera in primul rand la mine, iar daca cumva va regasiti in ele, va indem sa ridicati armele Duhului Sfant ce v-au fost date de Domnul si sa va aliniati cu toti cei ce vor sa lupte. Indemnati-va unii pe altii la Marturisirea invierii lui Iisus, la trairea curatiei, fara pacat, fara frica. Domnul nu are nevoie de dezertori, de asa-zisi ostasi, ci de noi, care vrem sa aratam lumii ca viata e dicolo de moarte, ca nu acesta este pamantul nostru si patria noastra!
Noi luptam pentru o Imparatie Vesnica, Nestricacioasa , Sfânta!

HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!

Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata?

"Grauntele de griu, cind cade pe pamint, de nu va muri, ramine singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan 12, 24). Grauntele de griu in moartea lui aducatoare de rod este icoana a jertfei. Caci moartea lui nu e moarte, nu e nimicire, ci mistuire si trecere intr-o viata noua, mai bogata, rodind "unul o suta, altul saizeci, altul treizeci" (Mat. 13, 23 ). Brazda, mormintul bobului de griu, e noaptea lui de Paste.
Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata? Atunci intelegem de ce Iisus a zis indata dupa acest cuvint: "Cel ce-si iubeste viata o va pierde... Si cel ce renunta la viata lui, in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica" (Ioan 12, 25). Aceasta este legea vietii: si acum si in eternitate se naste din jertfa. Asa se naste orice viata, din sacrificiul alteia si traieste jertfindu-se.
(Pr. Iosif Trifa)


Atat de mult m-au umpresionat aceste cateva randuri pe care le-am citit azi dimineata, încât nu am putut să nu las toate lucrurile la o parte şi să aştern două, trei randuri şi eu în legătură cu ele.

Fetita mea cea mai mare a primit la gradinita o revitsta de Paşte, in care nu e scris nici un cuvintel despre invierea Domnului Iisus sau despre Jertfa Lui. Totul e numai despre ouşoare şi despre iepuraşi.
M-am intristat tare mult în sinea mea şi am zis că nu se poate aşa ceva. Eu simt pe pielea mea cum toate treburile vieţii incerca să mă fure de la gândul învierii, dar mai ales al jertfei.
Mă simt ca un bob de grâu care nu reuşeşte să moară ci trăieşte mai mult pentru sine, din această cauză nu aduce rodul Sfânt şi veşnic pentru Domnul.

Apoi mi-a trimis o buna prietena de-a mea un filmuleţ "power point", despre planurile lui satan cu privire la lume. Spunea acolo exact despre aceste lucruri, cum satan incerca din toate puterile sa ne distragă atentia de la Jetfra lui Dumnezeu, de la Dragostea Lui, de la Invierea Lui, ocupandu-ne pe toti cu flecării, cu probleme zilnice de caştigare a banilor, cu examene, cu alte şi alte lucruri care nu tin de Dumnezeu.
Oare se merită toate acestea? Oare ne întrebăm spre încotro ne îndreptăm zi de zi? Cu ce fel de lucruri ne umplem viaţa noastra?

Am simtit de curand cum cel rau incerca sa-mi inlocuiasca gandurile mele zilnice pentru Domnul cu gandurile unor puncte si bani pe care puteam sa-i castig inscriindu-ma intr-o afacere. Nu puteam dormi noaptea. M-am inscris, dar nu aveam nici o clipa liniste. Aveam impresia ca ceva sau cineva incearca sa mi-l fure pe Dumnezeu din viata mea. Ma rugam mult, pana cand am revenit la felul de viata de dinainte, renuntand la afacere. Stiu ca unii poate considera ca am scapat nu stiu ce oportunitate, dar credeti-ma ca ma simt mult mai bine acum. Chiar daca trebuie sa traiesc de pe o zi pe alta, sunt multumita ca il am pe Domnul cu mine, decat sa am bani si sa-l perd pe El.

E o luptă aprigă in lume sa se răstoarne toate valorile lui Dumnezeu. Trăieşte mai mult pentru tine, pentru nevoiele tale, lucreaza pentru visele vietii tale..." vezi ca poti sa le faci pe toate asa cum ti-ai dori", nu renunta la vise - sunt foarte importante pentru tine, pentru viitorul tau....

Câtă minciună in toate aceste lucruri. Toate vor sa te tina de pămantul acesta, dar ce te indreaptă spre cer? Nimic!!!

Nu am mai simtit de mult timp cu adevărat semnificatia Jertfei Domnului Iisus pentru mine personal. M-am gandit in fiecare an, ca Domnul a murit pentru lume, stiam ca si pentru mine, dar nu am reusit poate sa inteleg niciodata cat de mult a suferit El pentru mine.
Si acest lucru nu-l putem intelege pana cand nu invatam sa iubim, fara conditii.
Sa facem toate lucrurile fara cartiri si şovaieli, Pur şi simplu să facem totul cu dragoste , fără să cerem ceva răsplată, chiar daca nu ni se multumeste, ba dimpotrivă suntem neintelesi, si ni se cere si mai mult. Atunci sa nu cartim ci sa raspundem cu iubire şi blândeţe.

In saptamana aceasta, multi vorbim despre patimile lui Iisus, dar ma intreb cati dintre noi intelegem cu adevarat prin ce a trecut Domnul . Este foarte asemanatoare situatia cu cea din tarişoara mea. Acolo multi tineri suferă si acum bătăi crunte, mor, si sunt lispsiti de manacre zile intregi. Dar credeti ca ii intelege cineva cu adevarat? Nu, ba mai mult, sunt abandonati de asa zisele organizatii de aparare a drepturilor omului, pentru ca si ei se tem sa nu trezeasca pe marele Urs.
La fel a patimit si Domnul Iisus, si astazi simte ca noi L-am abandonat. Ne dam cu totii cu părerea , dar nu simtim că el catre noi striga pentru ajutor. Ajutorul pe care noi putem sa i-L dam, este viaţa noatra pusă cu totul în slujba Lui, ca să caştigam această batălie dintre păcat şi viaţă veşnică.

Aş vrea să facem ceva practic in săptămana aceasta. Să punem pe o foaie de hartie cateva liniute in dreptul carora sa scriem ce face Domnul Iisus acum pentu mine, imaginandu-l pe drumul Crucii, mergând spre moarte! Apoi să scriem cateva lucruri pe care am putea sa le facem ca sa-I arătăm Domnului că nu în zadar a murit pentru mine şi pentru tine.

Va iubesc şi mă rog să simţiţi Sărbătoarea Paştelui cu adevarat! Nu cu iepuraşi şi ouă colorate, ci cu lacrimi de multumire şi Iubire iertătoare şi jertfitoate fată de cei de langă voi!

Slavit sa fie Domnul!

Scrisoare MAMEI...

"Mamă, dulce mamă... mulţumesc pentru că m-ai adus pe lume în această zi minunată!
Ştiu că multe ispite şi încercări au fost asupra ta, de a mă avea sau nu, dar tu totuşi ţi-ai găsit puterea să mă naşti.
Multe femei nu se gândesc de prea multe ori atunci când vine vorba de un copilaş, şi-l omoară cu propria-i voinţă. Dar tu mamă, ai avut curajul să rişti cu însăţi viaţa ta, pentru ca eu să fiu azi aici.

Dacă nu mă binecuvanta Dumnezeu cu cei trei copilaşi minunaţi pe care-i avem, poate niciodată nu ţi-aş fi putut inţelege jertfa cu care ne-ai nascut şi ne-ai crescut. Dar multumesc Domnului meu că acum te inţeleg şi am început să te apreciez pe zi ce trece tot mai mult, pentru că din păcate nu am făcut-o atunci cănd erai cu mine.
De la tine mi-au rămas doar amintiri plăcute şi ziditoare, cele mai puţin frumoase parcă s-au şters cu un burete, de aceea sunt foarte fericită, că am avut o mamă de la care am avut ce sa învaţ.
Te iubesc mamă, şi o spun chiar dacă nu mai eşti în faţa mea.
Îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat ocazia să trăiesc în această lume, în care am o viaţa mai mult decât binecuvântată de Dumnezeu. Domnul să te odihnească în pacea Sa. Abia aştept să ne revedem....

Cu drag fiica ta, Alinuţa


Mulţi ani ziua în care m-am nascut nu avea nici o semnificaţie, însă de când am venit în România, această zi mereu a cazut în ziua sarbătorii Bunei Vestiri. Mă simt prea binecuvăntată pentru ca sunt născută in această zi specială, prevestirea naşterii Mântuitorului. Ea pune în mine dorinţa ca viaţa mea să fie o bună vestire pentru toţi cei care mă înconjoară. Mă rog Domnului să-mi ajute la aceasta.



Cei care mai aveţi părinţii în viaţa, nu ezitaţi să-i iubiţi oricum ar fi ei. După ce nu vor mai fi, o să doriţi să mai aveţi măcar odată ocazia să le spuneţi aceste cuvinte simple dar atât de frumoase, însă nu va mai fi posibil....

Domnul să fie cu voi cu toti!

Rugăciunea uzată...

Aseară, încercând să mulţumesc Domnului pentru toate binecuvântările pe care le revarsă peste familia mea, încercam să găsesc câteva cuvinte mai speciale, parcă dorind cumva să-L impresionez pe Dumnezeu . Imediat îmi venise un alt gând: De ce vrei sa pari ceea ce nu eşti? Crezi că pe Mine cuvintele frumoase mă impresionează?

Şi mi-a fost ruşine de mine însămi, pentru că încercam să par în faţa lui Dumnezeu, ceea ce nu eram cu adevărat. Atunci îmi venise în minte această expresie:
Rugăciunea aceasta a mea, este o rugăciune uzată, pentrucă au rămas numai cuvintele din ea, dar trăirea lasă mult de dorit.

O rugăciune uzată este asemenea unui cauciuc prea folosit al unei maşini. Un astfel de cauciuc nu foloseste la nimic. Nu numai că nu ajută masina să mearga in siguranţă înainte, ci face mai multă pagubă.
De multe ori şi noi folosim rugăciuni din astea uzate. Nu ştiu cum alţii, dar eu mă trezesc câteodată, ca rostesc nişte rugăciuni, care aşa cum spune fratele Traian: " ajung numai până în tavan"

M-am simţit foarte ruşinată în faţa lui Dumnezeu. Nu asta merita El de la viata mea. El merită sa-i daruiesc tot ce am mai bun; însăţi viaţa mea, pe care trebuie s-o fac cât mai curată şi mai frumoasă, ca să fie un dar ales pentru El. Pentrucă unei persoane iubite niciodată nu ai să-i daruieşti rebuturi, ci numai tot ce ai mai frumos şi mai de preţ.

Pe Domnul nu e nevoie să-L impresionăm cu ceva anume, El vrea să vadă la noi dorinţa curată şi adâncă de ai sluji cu adevarat, mai ales în lucrurile cele mai mărunte, pe care lumea nu le prea vede. Aceasta este viaţa plăcuta lui Dumnezeu - o inimă smerită.

Dumnezeu nu are nevoie de rugaciuneile noastre bolborosite mereu cu aceleasi expresii pompoase şi fără credinţă în ele. Domnul nu are nevoie de rugăciunea noastră uzată, de cuvinte goale, fără trăire în ele.

Rugăciunea cea mai ziditoare, este cea care te arată în faţa lui Dumnezeu un nimic, şi totodată nespus de preţuit în El.
Rugăciunea cea lucrătoare, este atunci când vii în faţa Domnului cu cuvintele tale sărace, dar în acelaşi timp bogate în fapte.

"Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului".
Romani 2:11

"Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă". 1 Samuel 16:7

Când eram adolescentă îmi propusesem un lucru. Să pun accent pe lucrurile mărunte ale credinţei, pentru că cele mari vor veni de la sine. Mi-am dorit întotdeaun să nu fiu ca acel om uituc , care după ce a citit Cuvântul lui Dumnezeu - Oglinda sufletului, a plecat şi şi-a uitat chipul.

Dacă înţelegi ce îţi arată Oglinda sulfetului, nu rămâne nepasător ci repară cât se poate mai repede imperfecţiunile tale . Dumnezeu nu a scris Cuvântul Sfânt pentru alţii, ci în special pentru mine şi pentru tine.

Să-i dăruim din clipa aceasta lui Dumnezeu o rugaciune nouă, plina de viaţa, plină de lacrimi de pocăinţa. Să nu ajungă ea numai până în tavan, ci dincolo, Sus, pânâ la Inima lui Dumnezeu.

Post binecuvântat!

Slăvit să fie Domnul!