Rugăciunea uzată...

Aseară, încercând să mulţumesc Domnului pentru toate binecuvântările pe care le revarsă peste familia mea, încercam să găsesc câteva cuvinte mai speciale, parcă dorind cumva să-L impresionez pe Dumnezeu . Imediat îmi venise un alt gând: De ce vrei sa pari ceea ce nu eşti? Crezi că pe Mine cuvintele frumoase mă impresionează?

Şi mi-a fost ruşine de mine însămi, pentru că încercam să par în faţa lui Dumnezeu, ceea ce nu eram cu adevărat. Atunci îmi venise în minte această expresie:
Rugăciunea aceasta a mea, este o rugăciune uzată, pentrucă au rămas numai cuvintele din ea, dar trăirea lasă mult de dorit.

O rugăciune uzată este asemenea unui cauciuc prea folosit al unei maşini. Un astfel de cauciuc nu foloseste la nimic. Nu numai că nu ajută masina să mearga in siguranţă înainte, ci face mai multă pagubă.
De multe ori şi noi folosim rugăciuni din astea uzate. Nu ştiu cum alţii, dar eu mă trezesc câteodată, ca rostesc nişte rugăciuni, care aşa cum spune fratele Traian: " ajung numai până în tavan"

M-am simţit foarte ruşinată în faţa lui Dumnezeu. Nu asta merita El de la viata mea. El merită sa-i daruiesc tot ce am mai bun; însăţi viaţa mea, pe care trebuie s-o fac cât mai curată şi mai frumoasă, ca să fie un dar ales pentru El. Pentrucă unei persoane iubite niciodată nu ai să-i daruieşti rebuturi, ci numai tot ce ai mai frumos şi mai de preţ.

Pe Domnul nu e nevoie să-L impresionăm cu ceva anume, El vrea să vadă la noi dorinţa curată şi adâncă de ai sluji cu adevarat, mai ales în lucrurile cele mai mărunte, pe care lumea nu le prea vede. Aceasta este viaţa plăcuta lui Dumnezeu - o inimă smerită.

Dumnezeu nu are nevoie de rugaciuneile noastre bolborosite mereu cu aceleasi expresii pompoase şi fără credinţă în ele. Domnul nu are nevoie de rugăciunea noastră uzată, de cuvinte goale, fără trăire în ele.

Rugăciunea cea mai ziditoare, este cea care te arată în faţa lui Dumnezeu un nimic, şi totodată nespus de preţuit în El.
Rugăciunea cea lucrătoare, este atunci când vii în faţa Domnului cu cuvintele tale sărace, dar în acelaşi timp bogate în fapte.

"Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului".
Romani 2:11

"Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă". 1 Samuel 16:7

Când eram adolescentă îmi propusesem un lucru. Să pun accent pe lucrurile mărunte ale credinţei, pentru că cele mari vor veni de la sine. Mi-am dorit întotdeaun să nu fiu ca acel om uituc , care după ce a citit Cuvântul lui Dumnezeu - Oglinda sufletului, a plecat şi şi-a uitat chipul.

Dacă înţelegi ce îţi arată Oglinda sulfetului, nu rămâne nepasător ci repară cât se poate mai repede imperfecţiunile tale . Dumnezeu nu a scris Cuvântul Sfânt pentru alţii, ci în special pentru mine şi pentru tine.

Să-i dăruim din clipa aceasta lui Dumnezeu o rugaciune nouă, plina de viaţa, plină de lacrimi de pocăinţa. Să nu ajungă ea numai până în tavan, ci dincolo, Sus, pânâ la Inima lui Dumnezeu.

Post binecuvântat!

Slăvit să fie Domnul!