Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata?

"Grauntele de griu, cind cade pe pamint, de nu va muri, ramine singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan 12, 24). Grauntele de griu in moartea lui aducatoare de rod este icoana a jertfei. Caci moartea lui nu e moarte, nu e nimicire, ci mistuire si trecere intr-o viata noua, mai bogata, rodind "unul o suta, altul saizeci, altul treizeci" (Mat. 13, 23 ). Brazda, mormintul bobului de griu, e noaptea lui de Paste.
Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata? Atunci intelegem de ce Iisus a zis indata dupa acest cuvint: "Cel ce-si iubeste viata o va pierde... Si cel ce renunta la viata lui, in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica" (Ioan 12, 25). Aceasta este legea vietii: si acum si in eternitate se naste din jertfa. Asa se naste orice viata, din sacrificiul alteia si traieste jertfindu-se.
(Pr. Iosif Trifa)


Atat de mult m-au umpresionat aceste cateva randuri pe care le-am citit azi dimineata, încât nu am putut să nu las toate lucrurile la o parte şi să aştern două, trei randuri şi eu în legătură cu ele.

Fetita mea cea mai mare a primit la gradinita o revitsta de Paşte, in care nu e scris nici un cuvintel despre invierea Domnului Iisus sau despre Jertfa Lui. Totul e numai despre ouşoare şi despre iepuraşi.
M-am intristat tare mult în sinea mea şi am zis că nu se poate aşa ceva. Eu simt pe pielea mea cum toate treburile vieţii incerca să mă fure de la gândul învierii, dar mai ales al jertfei.
Mă simt ca un bob de grâu care nu reuşeşte să moară ci trăieşte mai mult pentru sine, din această cauză nu aduce rodul Sfânt şi veşnic pentru Domnul.

Apoi mi-a trimis o buna prietena de-a mea un filmuleţ "power point", despre planurile lui satan cu privire la lume. Spunea acolo exact despre aceste lucruri, cum satan incerca din toate puterile sa ne distragă atentia de la Jetfra lui Dumnezeu, de la Dragostea Lui, de la Invierea Lui, ocupandu-ne pe toti cu flecării, cu probleme zilnice de caştigare a banilor, cu examene, cu alte şi alte lucruri care nu tin de Dumnezeu.
Oare se merită toate acestea? Oare ne întrebăm spre încotro ne îndreptăm zi de zi? Cu ce fel de lucruri ne umplem viaţa noastra?

Am simtit de curand cum cel rau incerca sa-mi inlocuiasca gandurile mele zilnice pentru Domnul cu gandurile unor puncte si bani pe care puteam sa-i castig inscriindu-ma intr-o afacere. Nu puteam dormi noaptea. M-am inscris, dar nu aveam nici o clipa liniste. Aveam impresia ca ceva sau cineva incearca sa mi-l fure pe Dumnezeu din viata mea. Ma rugam mult, pana cand am revenit la felul de viata de dinainte, renuntand la afacere. Stiu ca unii poate considera ca am scapat nu stiu ce oportunitate, dar credeti-ma ca ma simt mult mai bine acum. Chiar daca trebuie sa traiesc de pe o zi pe alta, sunt multumita ca il am pe Domnul cu mine, decat sa am bani si sa-l perd pe El.

E o luptă aprigă in lume sa se răstoarne toate valorile lui Dumnezeu. Trăieşte mai mult pentru tine, pentru nevoiele tale, lucreaza pentru visele vietii tale..." vezi ca poti sa le faci pe toate asa cum ti-ai dori", nu renunta la vise - sunt foarte importante pentru tine, pentru viitorul tau....

Câtă minciună in toate aceste lucruri. Toate vor sa te tina de pămantul acesta, dar ce te indreaptă spre cer? Nimic!!!

Nu am mai simtit de mult timp cu adevărat semnificatia Jertfei Domnului Iisus pentru mine personal. M-am gandit in fiecare an, ca Domnul a murit pentru lume, stiam ca si pentru mine, dar nu am reusit poate sa inteleg niciodata cat de mult a suferit El pentru mine.
Si acest lucru nu-l putem intelege pana cand nu invatam sa iubim, fara conditii.
Sa facem toate lucrurile fara cartiri si şovaieli, Pur şi simplu să facem totul cu dragoste , fără să cerem ceva răsplată, chiar daca nu ni se multumeste, ba dimpotrivă suntem neintelesi, si ni se cere si mai mult. Atunci sa nu cartim ci sa raspundem cu iubire şi blândeţe.

In saptamana aceasta, multi vorbim despre patimile lui Iisus, dar ma intreb cati dintre noi intelegem cu adevarat prin ce a trecut Domnul . Este foarte asemanatoare situatia cu cea din tarişoara mea. Acolo multi tineri suferă si acum bătăi crunte, mor, si sunt lispsiti de manacre zile intregi. Dar credeti ca ii intelege cineva cu adevarat? Nu, ba mai mult, sunt abandonati de asa zisele organizatii de aparare a drepturilor omului, pentru ca si ei se tem sa nu trezeasca pe marele Urs.
La fel a patimit si Domnul Iisus, si astazi simte ca noi L-am abandonat. Ne dam cu totii cu părerea , dar nu simtim că el catre noi striga pentru ajutor. Ajutorul pe care noi putem sa i-L dam, este viaţa noatra pusă cu totul în slujba Lui, ca să caştigam această batălie dintre păcat şi viaţă veşnică.

Aş vrea să facem ceva practic in săptămana aceasta. Să punem pe o foaie de hartie cateva liniute in dreptul carora sa scriem ce face Domnul Iisus acum pentu mine, imaginandu-l pe drumul Crucii, mergând spre moarte! Apoi să scriem cateva lucruri pe care am putea sa le facem ca sa-I arătăm Domnului că nu în zadar a murit pentru mine şi pentru tine.

Va iubesc şi mă rog să simţiţi Sărbătoarea Paştelui cu adevarat! Nu cu iepuraşi şi ouă colorate, ci cu lacrimi de multumire şi Iubire iertătoare şi jertfitoate fată de cei de langă voi!

Slavit sa fie Domnul!