15 apr. 2009

Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata?


"Grauntele de griu, cind cade pe pamint, de nu va muri, ramine singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan 12, 24). Grauntele de griu in moartea lui aducatoare de rod este icoana a jertfei. Caci moartea lui nu e moarte, nu e nimicire, ci mistuire si trecere intr-o viata noua, mai bogata, rodind "unul o suta, altul saizeci, altul treizeci" (Mat. 13, 23 ). Brazda, mormintul bobului de griu, e noaptea lui de Paste.
Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata? Atunci intelegem de ce Iisus a zis indata dupa acest cuvint: "Cel ce-si iubeste viata o va pierde... Si cel ce renunta la viata lui, in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica" (Ioan 12, 25). Aceasta este legea vietii: si acum si in eternitate se naste din jertfa. Asa se naste orice viata, din sacrificiul alteia si traieste jertfindu-se.
(Pr. Iosif Trifa)


Atat de mult m-au umpresionat aceste cateva randuri pe care le-am citit azi dimineata, încât nu am putut să nu las toate lucrurile la o parte şi să aştern două, trei randuri şi eu în legătură cu ele.

Fetita mea cea mai mare a primit la gradinita o revitsta de Paşte, in care nu e scris nici un cuvintel despre invierea Domnului Iisus sau despre Jertfa Lui. Totul e numai despre ouşoare şi despre iepuraşi.
M-am intristat tare mult în sinea mea şi am zis că nu se poate aşa ceva. Eu simt pe pielea mea cum toate treburile vieţii incerca să mă fure de la gândul învierii, dar mai ales al jertfei.
Mă simt ca un bob de grâu care nu reuşeşte să moară ci trăieşte mai mult pentru sine, din această cauză nu aduce rodul Sfânt şi veşnic pentru Domnul.

Apoi mi-a trimis o buna prietena de-a mea un filmuleţ "power point", despre planurile lui satan cu privire la lume. Spunea acolo exact despre aceste lucruri, cum satan incerca din toate puterile sa ne distragă atentia de la Jetfra lui Dumnezeu, de la Dragostea Lui, de la Invierea Lui, ocupandu-ne pe toti cu flecării, cu probleme zilnice de caştigare a banilor, cu examene, cu alte şi alte lucruri care nu tin de Dumnezeu.
Oare se merită toate acestea? Oare ne întrebăm spre încotro ne îndreptăm zi de zi? Cu ce fel de lucruri ne umplem viaţa noastra?


Am simtit de curand cum cel rau incerca sa-mi inlocuiasca gandurile mele zilnice pentru Domnul cu gandurile unor puncte si bani pe care puteam sa-i castig inscriindu-ma intr-o afacere. Nu puteam dormi noaptea. M-am inscris, dar nu aveam nici o clipa liniste. Aveam impresia ca ceva sau cineva incearca sa mi-l fure pe Dumnezeu din viata mea. Ma rugam mult, pana cand am revenit la felul de viata de dinainte, renuntand la afacere. Stiu ca unii poate considera ca am scapat nu stiu ce oportunitate, dar credeti-ma ca ma simt mult mai bine acum. Chiar daca trebuie sa traiesc de pe o zi pe alta, sunt multumita ca il am pe Domnul cu mine, decat sa am bani si sa-l perd pe El.

E o luptă aprigă in lume sa se răstoarne toate valorile lui Dumnezeu.
Trăieşte mai mult pentru tine, pentru nevoiele tale, lucreaza pentru visele vietii tale..." vezi ca poti sa le faci pe toate asa cum ti-ai dori", nu renunta la vise - sunt foarte importante pentru tine, pentru viitorul tau....

Câtă minciună in toate aceste lucruri. Toate vor sa te tina de pămantul acesta, dar ce te indreaptă spre cer? Nimic!!!


Nu am mai simtit de mult timp cu adevărat semnificatia Jertfei Domnului Iisus pentru mine personal. M-am gandit in fiecare an, ca Domnul a murit pentru lume, stiam ca si pentru mine, dar nu am reusit poate sa inteleg niciodata cat de mult a suferit El pentru mine.
Si acest lucru nu-l putem intelege pana cand nu invatam sa iubim, fara conditii.

Sa facem toate lucrurile fara cartiri si şovaieli, Pur şi simplu să facem totul cu dragoste , fără să cerem ceva răsplată, chiar daca nu ni se multumeste, ba dimpotrivă suntem neintelesi, si ni se cere si mai mult. Atunci sa nu cartim ci sa raspundem cu iubire şi blândeţe.

In saptamana aceasta, multi vorbim despre patimile lui Iisus, dar ma intreb cati dintre noi intelegem cu adevarat prin ce a trecut Domnul . Este foarte asemanatoare situatia cu cea din tarişoara mea. Acolo multi tineri suferă si acum bătăi crunte, mor, si sunt lispsiti de manacre zile intregi. Dar credeti ca ii intelege cineva cu adevarat? Nu, ba mai mult, sunt abandonati de asa zisele organizatii de aparare a drepturilor omului, pentru ca si ei se tem sa nu trezeasca pe marele Urs.
La fel a patimit si Domnul Iisus, si astazi simte ca noi L-am abandonat. Ne dam cu totii cu părerea , dar nu simtim că el catre noi striga pentru ajutor. Ajutorul pe care noi putem sa i-L dam, este viaţa noatra pusă cu totul în slujba Lui, ca să caştigam această batălie dintre păcat şi viaţă veşnică.

Aş vrea să facem ceva practic in săptămana aceasta. Să punem pe o foaie de hartie cateva liniute in dreptul carora sa scriem ce face Domnul Iisus acum pentu mine, imaginandu-l pe drumul Crucii, mergând spre moarte! Apoi să scriem cateva lucruri pe care am putea sa le facem ca sa-I arătăm Domnului că nu în zadar a murit pentru mine şi pentru tine.

Va iubesc şi mă rog să simţiţi Sărbătoarea Paştelui cu adevarat! Nu cu iepuraşi şi ouă colorate, ci cu lacrimi de multumire şi Iubire iertătoare şi jertfitoate fată de cei de langă voi!

Slavit sa fie Domnul!

4 comentarii:

Mariana spunea...

Alina, imi plac atat de mult meditatiile tale! Sunt hrana consistenta pentru suflet.

E Vinerea Mare şi vin cu câteva gânduri, poate mai poetice, dar sincere, că până la urmă, ce e poezia dacă nu sinceritatea inimii îmbrăcată în cuvinte...

,,Ecouri...în Vinerea Marii Iubiri...a Iubirii necondiţionate...

Astăzi, Iubirea are culoarea jertfirii...
Astăzi, Jertfa are culoarea iubirii...

Pe un loc înalt, cel mai înalt, Iubirea îşi desface braţele
pentru cea mai largă îmbrăţişare...
şi cea mai caldă...şi cea mai înlăcrimată!...
Îmbrăţişarea care schimbă vieţi...pe totdeauna...

Astăzi Cuvântul tace...doar câte o şoaptă de iubire se aude...,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!"...
Astăzi Cuvântul tace...dar STRIGĂ IUBIREA RĂSTIGNITĂ...
strigă atât de puternic încât ecoul acesta răsună repetat în inimile golite de ,,eu"...pentru o umplere cu Hristos...

Astăzi vreau să învăţ să tac, pentru că vreau, Doamne, să vorbeşti Tu...doar Tu...doar Tu să foloseşti inima mea şi gura mea din clipa în care le vei înnoi după chipul Iubirii Tale Sfinte... pe totdeauna...

Fără Tine, cuvintele mele sunt slabe...şi goale...şi triste...

Doar ecoul Cuvintelor Tale vor mai răzbate lin, ca o adiere divină...de la o inimă la alta...inimi însetate de Lumină, mergând prin ,,noapte", căutând Lumina...urcând Calvarul împreună...aşteptând INVIEREA...

...şi dacă azi ar trebui să spun ceva, aş vrea să spun:
,,Te iubesc , Doamne, şi îţi mulţumesc! Te iubesc, soţul meu, şi copilul meu!...Te iubesc fratele meu şi sora mea!...Vă iubesc, prieteni ai mei!...Vă iubesc, vrăjmaşi ai mei, cu iubirea Lui...a mea e prea slabă...Vino , Doamne, în inima mea cu iubirea Ta sfântă!!! "
Bucuria şi lumina Învierii să îţi umple sufletul de cânt!

Alina Tanase spunea...

Cometariul tau Mariana e mai frumos decat articolul pe care l-am scris eu :D
Multumesc tare mult. Te iubesc!
Era frumos ca acest comentariu sa fie un articol, pe care sa-l citesc pe un blog al tau:D, poate intr-o zi il vei pune ;)

Cu Domnul spre invierea noastra!

Sorin M. spunea...

„În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întruneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.”

„Hristos a înviat din morţi
- în cel dintâi ceas al zilei,
- în cea dintâi zi a săptămânii,
- în cel dintâi anotimp al anului.

Hristos, pârga celor adormiţi ( 1 Corinteni 15, 20 );
Hristos, Cel Dintâi ( 1 Corinteni 15, 23 );
Hristos, Capul Trupului, al Bisericii;
Hristos, Începutul;
Hristos, Primul născut dintre cei morţi;
Hristos, Care în toate lucrările trebuie să aibă întâietate ( Coloseni 1, 18);
Hristos, Domnul împăraţilor pământului ( Apocalipsa 1, 5 );
Hristos, în Numele Căruia trebuie să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ ( Filipeni 2, 10 )
Hristos, Care ne iubeşte, Care ne-a spălat de păcatele noastre cu Sângele Său, Care a făcut din noi o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Lui, şi Căruia I se cuvine slava şi puterea în vecii vecilor. Amin.
Hristos acesta, Hristos cel ce fusese răstignit, batjocorit, dispreţuit, părăsit, mort şi îngropat pentru păcatele noastre. Da, Hristos acesta a înviat. Slavă învierii Lui!...
Acum, după ce Hristos – Garantul tuturor strălucitelor făgăduinţe – a înviat, noi, care credem în El şi în Cuvântul Său care este Adevărul, nu mai avem voie să ne îndoim de nimic. Avem poruncă nu numai să nu ne temem şi să nu ne îndoim niciodată şi întru nimic – ci să îndrăznim totul. Şi să ne bizuim deplin: Hristos a înviat şi El e viu în vecii vecilor, pentru a garanra totul pentru noi.” (Traian Dorz)
Învierea Domnului este şi învierea noastră, este sfârşitul şi cununa Evangheliei Domnului Iisus. Dacă Hristos n-ar fi murit şi înviat pentru noi, zadarnică ar fi fost credinţa noastră, speranţa şi viaţa noastră, căci fără Înviere, moartea şi păcatul nu pot fi biruite. Învierea Domnului a avut marele şi negrăitul efect de salvare a tuturor credincioşilor, de trezire a întregii lumi din moartea păcatului, de chemare a oamenilor din moarte la viaţă ( Ioan 3,14; Ioan 11,25), ajutaţi de lumina Evangheliei Sale şi de harul Sfintelor Taine. Prin Înviere, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a devenit începătorul învierii celor adormiţi ( 1 Corinteni 15,20), adică a învierii generale a trupurilor la sfârşitul veacului. De aceea, El este numit Cel întâi născut din morţi ( Coloseni 1,18; Romani 8,29).
Iar despre învierea sufletească, adică învierea omului din păcat, trebuie să ştim că aceasta este mai mare decât învierea din morţi. Această înviere tainică în duh se săvârşeşte în cei credincioşi prin învăţătura Evangheliei, prin harul Sfintelor Taine şi prin faptele bune, dar mai ales prin Sfântul Botez, prin care murim şi înviem tainic cu Hristos ( Romani 6,2-8; Efeseni 2,1-6; Coloseni 2,13; 3,1-3). Fără această înviere duhovnicească, adică fără pocăinţă, nimeni dintre noi nu se poate mântui.
O asemenea înviere tainică prin moartea păcatului, vedem în pilda fiului risipitor, când zice: trebuie să ne veselim şi să ne bucuăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat ( Luca 15,32). Învierea tainică din moartea păcatului numai Dumnzeu o poate cunoaşte cu adevărat, deoarece El este acela care cercetează inimile tuturor oamenilor ( Psalmul 7,9). Prin învierea tainică şi duhovnicească, omul, încă fiind viu cu trupul, trăieşte o înviere a sufletului său prin harul şi puterea lui Dumnezeu. În acest fel, el trăieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu trăieşte în el şi poate spune ca marele Apostol Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine ( Galateni 2,20; 2 Corinteni 5,15). O, de ne-ar da preabunul Dumnezeu la toţi cei binecredincioşi o asemenea înviere tainică, prin care vom putea trăi cu Domnul în bucuria învierii veşnice!
Astăzi sunt Sfintele Paşti! Astăzi a înviat Hristos din morţi şi ne-a izbăvit de moarte, de robia păcatului şi de osânda iadului.
Astăzi iadul a fost golit şi raiul s-a deschis. Astăzi îngerii cântă împreună cu oamenii biruinţa vieţii asupra morţii. Astăzi şi noi cu toţii să ne veselim împreună cu Biserica lui Hristos că nu mai suntem sub legăturile morţii şi ale întunericului. Să lepădăm, aşadar, întristarea şi răutatea şi grijile cele trecătoare, că Iisus Hristos a înnoit lumea prin Înviere.
Deci să ne bucurăm, mulţumind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta Sfintele Paşti şi să cântăm împreună frumoasa cântare:
„Ziua Învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm: «Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!»”.
Hristos a înviat !
Sărbători fericite !

Mariana spunea...

Frânturi de gânduri, de simţăminte în zi de Paşte...

Poate că întristaţi de vinovăţia răstignirii, stăteam în ,,grădină”, cu gândul la mormânt, lăsând ca Cerul să-şi plângă roua peste lacrimile noastre...
Domnul ne-a găsit acolo...Ne-a rostit numele cu atâta duioşie...
Atunci am înţeles minunea şi am zâmbit printre lacrimi...Şi am rostit şi noi atunci şi de atunci mereu: A ÎNVIAT HRISTOS!!! A înviat pentru ca tu şi eu să scuturăm de pe aripile sufletului nostru praful întunericului morţii...
A înviat pentru ca să ne umplem aripile fiinţei noastre înnoite cu praf de stele şi de soare, de LUMINĂ, de lumina Iubirii, pentru a alunga pentru totdeauna negura păcatului şi a tristeţii şi a neiubirii...
Să ne bucurăm cu o bucurie din Duhul Sfânt!
Să ducem vestea Învierii prin zâmbetul nostru, prin faptele iubirii noastre!...Prin faptele luminii primite din El, Cel Înviat şi înlăuntrul nostru...

HRISTOS A ÎNVIAT!


PS. In curand blogul promis! :)