În căutarea adevăratei frumuseţi!

Preaiubiţii mei tineri, în special ,domnişoare , care poate abia începeţi să descoperiţi parfumul ademenitor al acestei lumi.
Imi aduc aminte bine, că nu demult am trecut şi eu prin această perioadă dificilă.

Când sufletul meu tînjea după o iubire adevărată, după un băiat care să privească in adâncul sufletului meu şi să mă iubească pentru ceea ce sunt , nu pentru felul cum arăt.... pentru că nu aveam cine stie ce frumuseţe.

Astăzi aproape orice fată, dacă se machiază putin si işi face părul , îşi pune cateva bijuterii, poate deveni una din fetele de pe copertile atâtor reviste.Astfel, ca multe alte domnisoare, încercam şi eu să atrag atenţia asupra mea, cu tot felul de nimicuri.

Însă Dumnezeu a îngăduit că eu să mă maturizez destul de repede în inţelegerea mersului acestei lumi, astfel m-am pocăit cînd aveam doar 14 ani.

Dintr-odată lumea in care trăiam, mi s-a părut nespus de goală şi fără sens. Îmi eră scârbă de mine, pentru că simţeam că sunt foarte murdară în sufletul meu. Dumnezeu mi-a şters lacrimile pocăinţei şi a pus în mine o inimă nouă, plină de iubirea Lui, învăţându-mă să dăruiesc cât mai mult din această iubire şi celor din jurul meu.

De ,astăzi vă iubesc nespus de mult, chiar dacă nu vă cunosc personal pe toţi. Îmi pasă de faptul că vă puteţi pierde sufletul atât de usor , prin amăgirile acestei lumi. Dacă îmi da-ţi voie, aş vrea în mod deosebit să va spun câte ceva despre acele podoabe, de care vorbeam puţin mai înainte.
Pentru că mă frământă în ultimul timp acest aspect, nu pentru nu l-as înţelege pentru mine, ci pentru că nu stiam cum aş putea explica şi motiva corect altor persoane.

Biblia spune în felul următor:
"Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu." 1 Petru 3:3-4

Acest verset nu interzice categoric purtarea podoabelor,

care pot fi:

bijuteriile, coafatul, îmbrăcămintea, etc. Dar nici nu le încurajează. Mă adresez prin ceea ce spun, la domnişoarele care vin la adunare sau care aleg sa poarte numele de credincioase. Iar tot ce scriu aici, este doar o părere personală care mă rog la Dumnezeu să vă fie spre un real folos.

Eu la cei 14 ani ai mei, gandeam in felul următor: eram conştientă că băieţilor le plac fetele frumoase în exterior. Însă din ce observam, fetele care erau atât de frumoase la exterior, nu prea aveau relaţii de prietenie de durată cu băieţii, probabil pentru că se dovedeau prea pretenţioase, mândre sau mai ştiu eu cum.

Eu in inima mea căutam o dragoste adevărată, imi doream ca tânărul care mă va plăcea , să mă placă în mod deosebit pentru ceea ce-i puteam oferi din inima mea; dragoste statornică, bunătate, credincioşie, şi altele câte mi le dăruise Dumnezeu. De aceea am hotărât că nu voi ieşi niciodată în evidenţă prin podoabele exterioare, ca să nu atrag în zadar pe băieţii care căutau doar aşa ceva.
Aşa că am continuat să-mi trăiesc viaţa, echilibrat din punct de vedere al înfăţiţării mele.
Până când , desigur cineva, care este asăzi sotul meu iubit, a văzut în mine ceea ce mulţi alţi tineri nu puteau vedea.Dumnezeu nu vrea să-ti găsesti astăzi un prieten, de care mâine să rămâi dezamăgită şi plină de lacrimi.

Podoabă voastră cea mai de preţ, dragele mele surioare , este inima voastră plină de bunătate, este curăţia minţii, dăruirea, slujirea în Dumnezeu.
Solomon, a încercat toate câte se pot încerca în viaţa unui om, a avut tot ce i-a poftit inima, dar până la urmă s-au dovedit a fi toate o deşertăciune şi goană după vânt.

Dacă toate în viaţă, azi sunt şi mâine nu, oare pe ce ar trebui să punem preţ cu adevărat, pe podoaba noastra din afară, care nu ne poate ajuta să ne înfrumuseţăm şi sufletul, sau pe podoaba noastră interioară, căci omul chiar de e urât, dacă are un suflet bun, aceasta îl înfrumuseţează de 10 ori mai mult.

Mai există o vorbă care spune: "Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce vrei!" Dar oare cum Îl poţi iubi pe Dumnezeu, fără să ţii cont de poruncile Lui, de ceea ce are El pregătit să-ti ofere, fără să ţii seama de părerile Lui.
Dacă vrem să-L iubim pe Dumnezeu, trebuie să trăim în aşa fel, încât să nu fim o pricină de poticnire pentru aproapele nostru, să realizăm că orice miscare a noastra, poate duce la un val de mişcări gresite in viaţa altor persoane.
Iubeşte-L pe Dumnezeu , împodobeşte-ţi viaţa cu El şi cu siguranţă nu vei mai simţi nevoia să încerci să arăţi lumii ceea ce nu eşti de fapt.

Cu multă dragoste şi iertare pentru cele spuse , dacă au supărat pe cineva, rămâneţi voi înşivă!

Slăvit să fie Domnul!