10 iul. 2009

Adesea

Adesea ispita ma-nvinge,
Adesea cad iarasi zdrobit

Si pumnii-mi bat pieptul intruna,
în planset amar si cumplit.


Mi-e fata trecuta-n durere;
Cararea, urcusul e greu...
Ce-as face, Isus, fara Tine,
De n-ai fi Tu, sprijin mereu?

Cand vine ispita-n puhoaie,
Cand valul se-nalta-nspumat,

Aproape Te simt, langa mine;

Aproape raman, ne'ntinat.


De urla furtuna in juru-mi,

In noaptea de chin si amar,

Eu stau cu privire-atintita

La cruce, la jertfa-n Calvar.


Acolo furtuna se curma,
Acolo e pace din plin;
M-aplec langa poala-I tacuta
Si-I spun tot amaru-n suspin.

Apoi, imi inalt iar privirea
Senina ca cerul acum;
Pot iar ca sa merg inainte,
Sa-nving suferinta pe drum.

Pot iarasi, iubirea-Ti adanca
S-o spun, s-o vestesc ne'ncetat
Si crucea o pot duce singur
Cum Domnul odat-a purtat.

Ispite-au fost si-or sa mai fie
C-asa este drumul in sus;
Invinge-vei totul, fii sigur,
Te-ncrede mereu in Isus!

Moldoveanu.N

2 comentarii:

Miriam spunea...

Amin! La poezia cu un mesaj bun pentru fiecare dintre noi! Sunt momente in care ne coplesesc poveri...simtim ca nu mai putem nimic...Si dintr+o data ne aparea imaginea lui Hristos, si puterea lui ne umbreste, ne face sa mergem inainte...

O imbratisare sfântă, Alina!

Alina Tanase spunea...

Amin :)!