CARE ŢI-E STĂPÂNUL?

În lumea noastră au apărut doi stăpâni. Unul provine din veşnicie - Dumnezeu, altul este un parvenit, un slujitor care vrea sa fie ca stăpânul său - diavolul. De veacuri incoace multi oameni au avut de ales cui sa slujeasca. Si noi astazi avem de ales acelasi lucru in fiecare zi.


Pentru că supunerea noastra, este de cele mai multe ori involuntară, adică nu ne punem prea mult problema daca slujiim cuiva sau nu; acest lucru place celui de-al doilea stăpân, parvenit, pentru că aşa cum spune Pr. Iosif : "Diavolul nu se supără deloc că oamenii încep să nu mai creadă în el. Ba dimpotrivă, tocmai doavolul este acela care şopteşte oamenilor neîncetat să nu creada in el. Ce viclean mare este acesta! Se tăgăduieşte pe sine însuşi, pentru ca oamenii să nu-l cunoască şi să nu afle înşelăciunile şi meşteşugirile lui" ( Ce este Oastea Domnului ? - Ed. a VI-a, 1996, p.14-15)

Cât de important poate fi alegerea stăpânului căruia vrem să-i slujim?

Interesant lucru este, ca aceasta alegere nu trebuie s-o facem doar odata in viaţa , ci în fiecare zi!
De ce? Pentru că astfel ne putem menţine treaza mintea, la faptul ca nu ne-am înşelat Stăpânul şi nu ne-am ratacit pe undeva în slujba celuilalt. Pentru ca in zilele noastre lupta diavolului de a ne fura sufletul, a devenit atat de fina şi de subtila, încât nici nu realizezi daca ai deviat un milimetru de la calea Domnului.

Haideti sa vedem cateva exemple practice de deviere. E bine ca acest exercitiu sa-l facem fiecare zilnic, ca să ne ajutam mintea si inima sa rămână treze.
-Dacă trăim intr-o lume care ne obligă să dăm şpaga pentru a obţine un serviciu mai bun, eu trebuie să fac la fel? Oare este după voia Lui Dumnezeu sa fac şi eu aşa?
- Dacă oamenii din jururl meu se judecă unii pe alţii, se supără, işi răspund la rău cu rău , oare şi eu fac la fel? Ce mi-a poruncit Stăpânul meu să fac atunci cand cineva ma judecă sau imi face rău?
- Daca lumea îşi umple timpul zilnic de griji şi probleme, şi alearga mereu numai după cele ale trupului, eu oare fac la fel? Care trebuie sa fie echilubrul pentru a alerga si după cele trupesti , dar si după cele sufletesti?
- Dacă nemultumirea pluteste in aerul din jurul meu, trebuie şi eu să miros acest aer? Mă vrea Dumnezeu oare nemultumit? Ce trebuie să fac cu nemultumirea din mine, unde s-o las?
- Dacă colegii mei işi bat joc de unul mai slab si mai amărît cu viaţa, e bine să fiu şi eu pe langă ei? Ce ar trebui să fac in această situaţie, ca să fiu corect şi să pot arătă dragostea lui Dumnezeu?
- Dacă lumii nu-i pasă de mine, nici mie nu trebuie să-mi pese de oameni? etc.


Şi dăcă încercăm să ne întrebăm cât mai des astfel de intrebări, rugându-ne pentru puterea de inţelegere şi de credinţă, vom descoperi că viaţa noastra poate fi un copac plin de roade în mijlocul pustiei. Pentru că sufletul nostru nu trebuie să se adape din mocirla lumii cea plina de păcate şi de ingrijorări, ci din Izvorul Cel nesecat al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Alege-ţi Stăpânul! Încă mai poţi face acest lucru.
Pe al meu, nu mi-L mai poate fura nimeni. ÎL iubesc atât de mult, că nu las pe nimeni să mă înşele cu griji şi tristeţi. Veghez întruna să fiu numai al Lui, numai al Domnului meu!
Aşa vă doresc şi vouă, fiţi numai al Domnului!

Slăvit să fie Domnul!