Scrisoare MAMEI...

"Mamă, dulce mamă... mulţumesc pentru că m-ai adus pe lume în această zi minunată!
Ştiu că multe ispite şi încercări au fost asupra ta, de a mă avea sau nu, dar tu totuşi ţi-ai găsit puterea să mă naşti.
Multe femei nu se gândesc de prea multe ori atunci când vine vorba de un copilaş, şi-l omoară cu propria-i voinţă. Dar tu mamă, ai avut curajul să rişti cu însăţi viaţa ta, pentru ca eu să fiu azi aici.

Dacă nu mă binecuvanta Dumnezeu cu cei trei copilaşi minunaţi pe care-i avem, poate niciodată nu ţi-aş fi putut inţelege jertfa cu care ne-ai nascut şi ne-ai crescut. Dar multumesc Domnului meu că acum te inţeleg şi am început să te apreciez pe zi ce trece tot mai mult, pentru că din păcate nu am făcut-o atunci cănd erai cu mine.
De la tine mi-au rămas doar amintiri plăcute şi ziditoare, cele mai puţin frumoase parcă s-au şters cu un burete, de aceea sunt foarte fericită, că am avut o mamă de la care am avut ce sa învaţ.
Te iubesc mamă, şi o spun chiar dacă nu mai eşti în faţa mea.
Îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat ocazia să trăiesc în această lume, în care am o viaţa mai mult decât binecuvântată de Dumnezeu. Domnul să te odihnească în pacea Sa. Abia aştept să ne revedem....

Cu drag fiica ta, Alinuţa


Mulţi ani ziua în care m-am nascut nu avea nici o semnificaţie, însă de când am venit în România, această zi mereu a cazut în ziua sarbătorii Bunei Vestiri. Mă simt prea binecuvăntată pentru ca sunt născută in această zi specială, prevestirea naşterii Mântuitorului. Ea pune în mine dorinţa ca viaţa mea să fie o bună vestire pentru toţi cei care mă înconjoară. Mă rog Domnului să-mi ajute la aceasta.



Cei care mai aveţi părinţii în viaţa, nu ezitaţi să-i iubiţi oricum ar fi ei. După ce nu vor mai fi, o să doriţi să mai aveţi măcar odată ocazia să le spuneţi aceste cuvinte simple dar atât de frumoase, însă nu va mai fi posibil....

Domnul să fie cu voi cu toti!

Rugăciunea uzată...

Aseară, încercând să mulţumesc Domnului pentru toate binecuvântările pe care le revarsă peste familia mea, încercam să găsesc câteva cuvinte mai speciale, parcă dorind cumva să-L impresionez pe Dumnezeu . Imediat îmi venise un alt gând: De ce vrei sa pari ceea ce nu eşti? Crezi că pe Mine cuvintele frumoase mă impresionează?

Şi mi-a fost ruşine de mine însămi, pentru că încercam să par în faţa lui Dumnezeu, ceea ce nu eram cu adevărat. Atunci îmi venise în minte această expresie:
Rugăciunea aceasta a mea, este o rugăciune uzată, pentrucă au rămas numai cuvintele din ea, dar trăirea lasă mult de dorit.

O rugăciune uzată este asemenea unui cauciuc prea folosit al unei maşini. Un astfel de cauciuc nu foloseste la nimic. Nu numai că nu ajută masina să mearga in siguranţă înainte, ci face mai multă pagubă.
De multe ori şi noi folosim rugăciuni din astea uzate. Nu ştiu cum alţii, dar eu mă trezesc câteodată, ca rostesc nişte rugăciuni, care aşa cum spune fratele Traian: " ajung numai până în tavan"

M-am simţit foarte ruşinată în faţa lui Dumnezeu. Nu asta merita El de la viata mea. El merită sa-i daruiesc tot ce am mai bun; însăţi viaţa mea, pe care trebuie s-o fac cât mai curată şi mai frumoasă, ca să fie un dar ales pentru El. Pentrucă unei persoane iubite niciodată nu ai să-i daruieşti rebuturi, ci numai tot ce ai mai frumos şi mai de preţ.

Pe Domnul nu e nevoie să-L impresionăm cu ceva anume, El vrea să vadă la noi dorinţa curată şi adâncă de ai sluji cu adevarat, mai ales în lucrurile cele mai mărunte, pe care lumea nu le prea vede. Aceasta este viaţa plăcuta lui Dumnezeu - o inimă smerită.

Dumnezeu nu are nevoie de rugaciuneile noastre bolborosite mereu cu aceleasi expresii pompoase şi fără credinţă în ele. Domnul nu are nevoie de rugăciunea noastră uzată, de cuvinte goale, fără trăire în ele.

Rugăciunea cea mai ziditoare, este cea care te arată în faţa lui Dumnezeu un nimic, şi totodată nespus de preţuit în El.
Rugăciunea cea lucrătoare, este atunci când vii în faţa Domnului cu cuvintele tale sărace, dar în acelaşi timp bogate în fapte.

"Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului".
Romani 2:11

"Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă". 1 Samuel 16:7

Când eram adolescentă îmi propusesem un lucru. Să pun accent pe lucrurile mărunte ale credinţei, pentru că cele mari vor veni de la sine. Mi-am dorit întotdeaun să nu fiu ca acel om uituc , care după ce a citit Cuvântul lui Dumnezeu - Oglinda sufletului, a plecat şi şi-a uitat chipul.

Dacă înţelegi ce îţi arată Oglinda sulfetului, nu rămâne nepasător ci repară cât se poate mai repede imperfecţiunile tale . Dumnezeu nu a scris Cuvântul Sfânt pentru alţii, ci în special pentru mine şi pentru tine.

Să-i dăruim din clipa aceasta lui Dumnezeu o rugaciune nouă, plina de viaţa, plină de lacrimi de pocăinţa. Să nu ajungă ea numai până în tavan, ci dincolo, Sus, pânâ la Inima lui Dumnezeu.

Post binecuvântat!

Slăvit să fie Domnul!

CARE ŢI-E STĂPÂNUL?

În lumea noastră au apărut doi stăpâni. Unul provine din veşnicie - Dumnezeu, altul este un parvenit, un slujitor care vrea sa fie ca stăpânul său - diavolul. De veacuri incoace multi oameni au avut de ales cui sa slujeasca. Si noi astazi avem de ales acelasi lucru in fiecare zi.


Pentru că supunerea noastra, este de cele mai multe ori involuntară, adică nu ne punem prea mult problema daca slujiim cuiva sau nu; acest lucru place celui de-al doilea stăpân, parvenit, pentru că aşa cum spune Pr. Iosif : "Diavolul nu se supără deloc că oamenii încep să nu mai creadă în el. Ba dimpotrivă, tocmai doavolul este acela care şopteşte oamenilor neîncetat să nu creada in el. Ce viclean mare este acesta! Se tăgăduieşte pe sine însuşi, pentru ca oamenii să nu-l cunoască şi să nu afle înşelăciunile şi meşteşugirile lui" ( Ce este Oastea Domnului ? - Ed. a VI-a, 1996, p.14-15)

Cât de important poate fi alegerea stăpânului căruia vrem să-i slujim?

Interesant lucru este, ca aceasta alegere nu trebuie s-o facem doar odata in viaţa , ci în fiecare zi!
De ce? Pentru că astfel ne putem menţine treaza mintea, la faptul ca nu ne-am înşelat Stăpânul şi nu ne-am ratacit pe undeva în slujba celuilalt. Pentru ca in zilele noastre lupta diavolului de a ne fura sufletul, a devenit atat de fina şi de subtila, încât nici nu realizezi daca ai deviat un milimetru de la calea Domnului.

Haideti sa vedem cateva exemple practice de deviere. E bine ca acest exercitiu sa-l facem fiecare zilnic, ca să ne ajutam mintea si inima sa rămână treze.
-Dacă trăim intr-o lume care ne obligă să dăm şpaga pentru a obţine un serviciu mai bun, eu trebuie să fac la fel? Oare este după voia Lui Dumnezeu sa fac şi eu aşa?
- Dacă oamenii din jururl meu se judecă unii pe alţii, se supără, işi răspund la rău cu rău , oare şi eu fac la fel? Ce mi-a poruncit Stăpânul meu să fac atunci cand cineva ma judecă sau imi face rău?
- Daca lumea îşi umple timpul zilnic de griji şi probleme, şi alearga mereu numai după cele ale trupului, eu oare fac la fel? Care trebuie sa fie echilubrul pentru a alerga si după cele trupesti , dar si după cele sufletesti?
- Dacă nemultumirea pluteste in aerul din jurul meu, trebuie şi eu să miros acest aer? Mă vrea Dumnezeu oare nemultumit? Ce trebuie să fac cu nemultumirea din mine, unde s-o las?
- Dacă colegii mei işi bat joc de unul mai slab si mai amărît cu viaţa, e bine să fiu şi eu pe langă ei? Ce ar trebui să fac in această situaţie, ca să fiu corect şi să pot arătă dragostea lui Dumnezeu?
- Dacă lumii nu-i pasă de mine, nici mie nu trebuie să-mi pese de oameni? etc.


Şi dăcă încercăm să ne întrebăm cât mai des astfel de intrebări, rugându-ne pentru puterea de inţelegere şi de credinţă, vom descoperi că viaţa noastra poate fi un copac plin de roade în mijlocul pustiei. Pentru că sufletul nostru nu trebuie să se adape din mocirla lumii cea plina de păcate şi de ingrijorări, ci din Izvorul Cel nesecat al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Alege-ţi Stăpânul! Încă mai poţi face acest lucru.
Pe al meu, nu mi-L mai poate fura nimeni. ÎL iubesc atât de mult, că nu las pe nimeni să mă înşele cu griji şi tristeţi. Veghez întruna să fiu numai al Lui, numai al Domnului meu!
Aşa vă doresc şi vouă, fiţi numai al Domnului!

Slăvit să fie Domnul!

O săptămînă fără internet!

(de Parintele Ieromonah Savatie Bastovoi)

A început postul mare. Întreaga Biserică s-a adunat în această seară dornică să dobîndească şi să dăruiască iertare. Ne-am cerut iertare unul de la altul şi de la Dumnezeu. Aşa cum am iertat fiecare, am fost iertaţi şi de Dumnezeu.

Acest început de post trebuie să pună capăt unei perioade destul de tulburate prin care am trecut cu toţii. Să ne scuturăm de tot ce a fost rău pentru a putea sta liniştiţi, măcar puţină vreme, în faţa lui Dumnezeu. O săptămînă de rugăciune este cel mai binevenit demers pentru limpezirea şi unirea noastră a tuturor. În această săptămînă îmi declar blogul închis şi îi îndemn şi pe ceilalţi fraţi care administrează bloguri şi site-uri ortodoxe să boicotăm pentru o săptămînă internetul. Oricum, sînt sigur că în această vreme în lume nu se va întîmpla nimic mai important decît metaniile pe care le vor bate preoţii şi credincioşii în biserici şi în cămările lor.

Părintele Arsenie Papacioc mi-a zis odată că nu există pe lume un lucru mai mare decît lacrima pocăinţei. Cine ştie, poate că Dumnezeu ne va da în aceste zile măcar o astfel de lacrimă care să valoreze mai mult decît întreaga lume cu toată mîndria şi deşertăciunea ei.

Îmi cer iertare de la toţi cei care se vor întîmpla să citească aceste cuvinte, dar şi de toţi cei care mă cunosc, pentru tot cu ce le-am greşit vreodată. Pe mulţi i-am jignit şi pe mulţi i-am smintit cu faptele şi cuvintele mele. Fac metanie tuturor dorind să fiu iertat. La rîndul meu, iert pe toţi cei care au simţit vreodată că mi-au greşit cu ceva şi Îl rog pe Dumnezeu să ne ierte, ca unul ce singur are putere a ierta.

Un post plăcut tuturor! Ne revedem la Duminica Ortodoxiei!

Subscriu si eu la toate acestea. Declar si eu blogul inchis saptamana ce a mai ramas.

Sa ne indreptam privirea mai mult spre Cer si inimile spre Dumnezeu.

Slavit sa fie Domnul.

Pentru voi dragi, surori, sotii, mame, soacre, cumnate si bunici!

Scumpe surori, sotii, mame, soacre, cumnate, bunici, etc.
Astazi este a doua zi de primavara! Iar razele de soare cauta sa va patrunda adanc in sufletul vostru ca sa va sopteasca cat de muninate fiinte sunteti.
Orice responsabilitati sau probleme aveti, vor deveni mult mai usoare, atunci cand soarele Primaverii va lumina intreaga voastra fiinta.
a doresc din toata inima sa fiti inundate, nu numai de soarele acesta de pe cer, ci mai ales de Soarele Cel Vesnic, care da numai mangaiere, putere si binecuvantare toturor celor ce cauta Numele Lui Sfant! Domnul sa va faca mereu o primavara, pentru toti cei dragi de langa voi!