26 feb. 2009

Sunt o mână de ţărână...dar te laud Doamne!

Ce sunt eu sa privesti Tu la mine? Am iubit doar păcatul în lume....

Ce suntem noi in faţa lui Dumnezeu, de nu ne-a părăsit după cate rele am facut?
Acum, că am inceput sa-L iubesc pe Dumnezeu cu multi ani in urma, sa inteleg ce a facut pentru mine, nu mai pot iubi păcatul , daaar, se pare că păcatul ma iubeşte pe mine si nu mă lasă sa-mi trăiesc viaţa curat.
Aici pe pământ avem de fugit in fiecare zi de păcat, pentru că el ne pândeşte la fiecare colţ. De multe ori cădem în capcanele lui, dar nu pentru ca-l iubim, ci pentru că suntem slabi. Ne lipseşte rugăciunea, comunicarea cu Dumnezeu, dar si cu fraţii. Atât de mult s-a răcit dragostea dintre frati, e atat de vizibil. Acum 2 ani ne cautam cu foc, azi aproape nu ne mai interesaza problemele sau bucuriile fratilor nostri....

Cu toate acestea Dumnezeu priveşte la noi cu mult drag, cateodata cu muta durere, cand ne vede cum ne impedicam de fiecare pietricica şi iar cadem, ca niste copilasi care au probleme cu piciorusele. Asa suntem noi in faţa ui Dumnezeu.
Si dincolo de toate acestea sufletul din noi tanjeste dupa Creatorul sau, simt asta parca zi de zi, chiar si atunci cand nu imi fac timp sa ma rog sau sa citesc din Cuvantul Domnului!

Dragostea Dumnezeului nostru se aseamana foarte bine cu dragostea parinteasca, nu degeaba se spune ca pana la o anumita varsta copilasii Il cunosc pe Dumnezeu prin părinţii lor. Pentru ca nu conteaza de cate ori îi supărăm, sau de câte ori raspundem urat parintilor, sau ca am fugit de acasa, sau ca i-am abandonat undeva, doar ca "să nu ne deranjeze"; ei inca ne mai iubesc si abia asteapta ziua cand vom veni la ei si vom plange la pieptu lor.
Pentru ca un alt piept atat de primitor nu mai este pentru copii decat pieptul parintilor.
Asa este si bratul Domnului.
El ne tot asteapta, ne intelege zbaterea , ne rabda slabiciunie, ne ingaduie inca toata neincrederea in El, numai sa venim intr-o zi si sa plangem la picioaree lui strapunse din dragoste .

O, om! Unde mai esti?
În ce lucruri mai cauti implinire?
Un alt piept mai primitor ca cel al Parintelui care te-a creat , nu exista!
Vino, iubeste si traieste!

Mutumesc Tie Domnul meu ca ma iubesti asa cum sunt, si asa cum altii nu ma pot iubi.
Multumesc Doamne ca nu privesti la mine doar ca la o tărână, ci vezi mai mult in mint si in fiecare dintre noi.
Ajuta-ma sa îi văd si eu pe altii, aşa cum i-ai privi Tu!

Sava Tie Doamne!

24 feb. 2009

Ce inseamna a iubi un om?

A iubi un om înseamnă

a-i contempla sentimentele,
aspiraţiile şi suferinţele,
visele şi bucuriile,
lipsurile şi temerile.

A iubi un om înseamnă
să treci dincolo de veşminte,
dincolo de masca ce te poate minte
spre locul cel mai fierbinte...
Inima lui e grai fără cuvinte.

A iubi un om înseamnă
să fii plin de compasiune
să-i înţelegi durerea chiar de nu ţi-o spune...
Să laşi lacrima să se-mpreune
cu a lui tăcută rugăciune.

A iubi un om înseamnă
a-i oferi şansa să fie ascultat,
să se simtă iubit, respectat,
să vadă că-i apreciat,
să nu-i impui nimic forţat.

A iubi un om înseamnă
a-i recunoaşte dreptul la propria-i cale,
chiar dacă diferă de crezurile tale.
Să-i apreciezi sincer părerile sale
fără să-l judeci pentru-ale lui greşale.

A iubi un om înseamnă
să-ţi expui transpartent dorinţele,
sentimentele şi vulnerabilităţile...
Să-ţi exprimi sincer gândurile,
Să spui fără ruşine :”Acesta-s eu, omule!”

A iubi un om înseamnă
să ai curajul să urci spre Calvar,
să te dăruieşti pe tine, în mod voluntar,
să te jertfeşti dacă-i necesar
sorbind al suferinţei greu amar

A iubi un om înseamnă
să-i răspunzi când greşeşte, cu blândeţe,
Chiar de-i vinovat, să-l mângâi cu tandreţe,
Să nu-i strigi pacatul pe uliţi, prin pieţe...
Ochii tăi în lacrimi privirera-i să-i răsfeţe!

A iubi un om înseamnă
să-i simţi prezenţa ca o binecuvântare...
Alături de el, să zbori cu-nfiorare
Pe-aripi de dor, ca-ntr-o visare
Spre Primăvara Vieţii viitoare.

Aşadar,a iubi un om înseamnă
a duce povara dragostei depline,
a te iubi, la urma urmelor, pe tine,
suflet călător, prin taina simfoniilor divine,
spre părtăşia sfântă a Luminii senine.

fr. Sorin Micutiu


Multumesc frate Sorin pentru atatea ganduri ale mele pe care le-am regasit asternute in cele mai potrivite cuvinte, aici, in poezia ta....

23 feb. 2009

IUBIREA...

Iubirea adevărată
nu-mi numără greşelile,
nu-mi judecă tăcerile...
Ea ştie să uite,
ştie să înţeleagă...
Doar ea ascultă ecoul
de dincolo de cuvinte
bucurându-se tăcând...

Iubirea adevărată
nu stă neclintită când
genunchiul meu e lovit...
Aplecarea ei tandră
spre rana mea sângerândă
e cel mai alinător balsam.

Iubirea adevărată
e mereu lângă mine
mai ales când sufletul
îmi este răvăşit...
Mai ales când pare pustiit....

Mă dor şoaptele fără ecou...
O, Doamne, vino din nou!

( 23 februarie 2009 - meditând la Iubirea Lui...)

sora Miriam - multumesc!

18 feb. 2009

Voi sunteti lumina lumii!...

O dimineata care incepe sa devina obisnuinta… m-am trezit grabita si am plecat spre statia de maxi-taxi… Acelasi semafor, aceeasi colegi somnorosi, aceeasi senzatie ( as mai fi dormit putin)…Am ridicat ochii spre cer, sa cer binecuvantare si pentru clipele ce le voi petrece, numai ca privirea mi s-a oprit intr-un singur loc…un neon, acelasi neon care era acolo in fiecare zi acolo… dar azi, azi imi spune ceva… imi spune prin lumina lui, o lumina palida, care abia palpaia…. Imediat mi s-a dus gandul la starea mea, eram exact ca acel neon…. Lumina lui, asa slaba cum era, nu ajuta pe nimeni din cei ce mergeau pe strada, nu ghida pe nimeni, nu avea putere…
Fratii lui care erau pe partea cealalta luminau, erau folositori, el nu…avea lumina doar pentru el…


Ca neonul din statia de maxi-taxi ma simt eu de fiecare data cand nu sunt decat un “credincios” obisnuit, care nu e decat intr-o stare caldicica, si a carui lumina doar palpaie; o lumina care nu ajuta pe nimeni, nu lumineaza in intunericul celorlalti… o lumina “egoista”, care oricand se poate stinge…

Domnul spune “Voi sunteti Lumina lumii…”, o lumina adevarata, puternica, care nu trebuie abia sa palpaie, ci trebuie sa arda mereu, pentru intunericul din lume. Domnul stie ca adevaratii Lui credinciosi
trebuie sa fie o lumina adevarata prin purtarea lor, dragostea lor, vorba lor, credinta lor…
Ajuta-ma tu Doamne sa fiu un “neon” care sa lumineze in intuneric si care sa ajute si pe altii sa cunoasca adevarata fericire, pe Tine, Domnul meu…


sora Ţuţu Violeta

...înca o sora scumpa cu înca cateva cuvinte ziditoare!

Slavit sa fie Domnul!

17 feb. 2009


Dimineţi să-ţi vină blânde,

soarele lovind fereastra,

Să străluce-n juru-ţi toate,

să-nflorească-n geam şi glastra,

Zuzuitul de albine

să-l asculţi tot mai ades,

Nu ţi-e primăvară-n suflet

cât tristeţea-i de neşters.


Pot să-ţi cânte păsărele,

ciocârlii să-ţi lege-un cor,

Reîntoarse dintr-o vară

berze-un cuib să-şi ducă-n zbor,

Să renască toată viaţa

cu-al ei zumzet de copii,

Cât în suflet dorul creşte,

încă primăvară nu-i.


De ar înflori ghioceii,

albul lor să-ntindă-un şes,

Cu miresme mai alese

mii lalele să-nfloresc,

De ar fi totul culoare,

nuanţe zeci să-ţi fie-n jur,

Cât ţi-e sufletul tot pară,

primăveri nu-ţi sunt azur.


Cât ţi-e sufletul tot veşted

ca o uscăciune-n toamnă,

Primăvara nu ţi-e dulce

şi nimic din ea nu-ţi cheamă,

Doar când dezlegând tot lanţul

ce te-a strâns îngrozitor,

Vindecarea rănii tale

ţi-o va pune Mărţişor.



Atunci va-nflori copacii,

ciocârliile-or cânta,

Peste toate numai nuanţe-n

bucurie vei vedea,

Toate-ţi vor vorbi de Viaţă,

vei uita ce ţi-a fost greu,

Căci dar sfânt de primăvară,

Mărţişoru-i Dumnezeu.


Ciupitu Elena


Cu multa bucurie in suflet va pot spune ca nu mai sunt singura! Mi-am gasit o colaboratoare, o sora draga mie,Ciupitu Elena Claudia. Mai multe despre sora Elena veti afla din ceea ce va posta ea aici. Aceasta minunata poezie este scrisa chiar de ea!


Slavit sa fie Domnul!




12 feb. 2009

De dragul Părintelui Iosif Trifa


Pentru tinerii nostri dragi!
şi nu numai...

Ne adresăm tocmai vouă, pentru că se spune tot mai mult că voi sunteţi viitorul Oastei Domnului şi în voi găsim speranţă şi nădejde pentru viitor.

Aţi auzit de mai multe ori discuţii despre problemele de astăzi, şi nu numai de astăzi, ale Oastei Domnului. Ştim că vă pasă cât de puţin de toate acestea, pentru că majoritatea proveniţi dintr-o familie care l-a cunoscut pe Dumnezeu, aici în Oastea Domnului, şi cu siguranţă sunteţi o parte activă în aceasta Mişcare Sfântă, din Biserica noastră Ortodoxă. De aceea acest mesaj este exact pentru voi, dragii nostri frati tânări, şi nu numai!


Astăzi, poate mai mult ca niciodată Mişcarea de trezire duhovnicească, Oastea Domnului, are nevoie de luptători curajoşi şi uniţi în lupta împotriva duhurilor rele care stăpânesc pământul. Aceasta mişcare a făcut minunea Naşterii din Dumnezeu, a zeci de mii (poate sute de mii) de suflete, timp de peste 86 de ani, de la 1 ianuarie 1923. Cum s-a reuşit acest lucru? Dacă cercetăm bine scrierile înaintaşilor vedem Credinţă, Dragoste, Jertfă şi Unitate. Din păcate, astăzi aceste virtuţii par a fi înăbuşite, în cei mai mulţi dintre noi, de păcatele lumii moderne: comoditate, indiferenţă, răcirea dragostei de fraţi, slăbire în râvna Credinţei , etc.


Vă propunem o temă de meditaţie:


Vă doriţi o Oaste a lui Dumnezeu unită în aceeaşi credinţă şi învăţătură, în aceeaşi luptă împotriva păcatului?


Dacă da, atunci trebuie să fiţi conştienţi, că dorinţa voastră va pune legiuni întregi ale satanei să vă facă să vă schimbiaţi părerea, să vă descurajeze, pentru că nu este deloc pe placul lui să piardă atâtea suflete din iad.

Deci va fi o luptă! Nu va fi uşor! Dar nu descurajaţi!


Sfânta Scriptura ne spune că aceasta luptă a fost odată câştigată de Domnul Iisus prin jertfa de pe Gologota, atunci când a ales să moară pentru noi toţi, ca să putem avea Viaţă Veşnică!

O să întrebaţi acum, de ce mai trebuie să luptăm şi noi, dacă lupta a fost deja câştigată? O întrebare foarte bună!

Cu toate că a fost învins, satana nu a renunţat să lupte pentru fiecare în parte dintre sufletele oamenilor, el mereu încearcă să ademenească şi să înşele chiar şi pe oamenii lui Dumnezeu. Dar Sfânta Scriptură ne spune că noi, devenind una cu Hristos, suntem ca şi biruitori ai satanei, pentru că şi El a fost şi este biruitor.

Părintele Iosif Trifa spune în „Ce este Oastea Domnului” că cel rău trebuie biruit a doua oară, de fiecare dintre noi! Avem de dus o luptă zilnică şi grea împotriva neîncetatelor ispite şi săgeţi ale celui rău, care ne apar în cale. Dar mângâierea şi bucuria noastră este că Îl avem ca sprijin pe Însuşi Împăratul Împăraţilor, Creatorul nostru, prin Duhul Sfânt.


Oastea Domnului, are nevoie de voi să intraţi în lupta aceasta, cu toata dragostea şi cu toată sinceritatea pe care o aveţi faţă de Dumnezeu!


Unitatea în luptă este esenţială. Din păcate, satana tocmai aici atacă cel mai mult Oastea lui Dumnezeu. Se ştie bine că prin dezbinare o armată slăbeşte în forţă. Dacă vrei să câştigi o luptă cu un duşman, dezbină-i armata în cel puţin două cete, iar ei, neînţelegându-se, nu peste mult timp, vor renunţa la lupta pentru Ţelul Sfânt.


Sfânta Scriptură spune că dezbinarea între fraţi, certurile de partide, fapte ale firii pământeşti, sunt o urâciune în faţa lui Dumnezeu (Galateni 5:20, Proverbe 6:19). Şi asta ar trebui să ne pună pe gânduri... Dar pe lângă aceasta, vedem că suntem mult mai slabi atunci când luptăm unul împotriva altuia, în loc să luptăm împreună contra aceluiaşi potrivnic. Consumăm inutil energiile noastre pe nimicuri nedemne de numele de urmaşi ai lui Hristos...


Fraţi iubiţi,

Sunteţi conştienţi că între ostaşii Domnului, astăzi, sunt multe lucruri care îi dezbină. Poate chiar nu sunteţi de acord cu multe lucruri. Dar gândiţi-vă, dacă aceste divergenţe (care se pot totuşi rezolva în timp, cu ajutorul rugăciunii către Dumnezeu şi atitudinii sinceră faţă de fraţi), merită să fie puse mai presus decât unitatea luptei Oastei Domnului!

Vă chemăm astăzi la un DA! hotărât pentru Dumnezeu şi pentru lupta împreună împotriva păcatelor care dezbină Oastea Domnului, cea menită să nască încă(!) mii de suflete pentru Hristos!


Dorim oare să facem parte din planul distrugător al satanei, sau vrem să fim ostaşi ai păcii?

Dacă alegi lupta duhovnicească, atunci "fii pe placul Celui ce te-a înscris la Oaste," aşa cum spune Sf. Ap. Pavel, în Epistola către Timotei Cap. 2, versetul 4. Leapădă orgoliu tău, Eul tău, lasă indiferenţa şi dezbinarea! Nu mai fi în „altă tabără”, vino în “tabara lui Hristos” vino în „tabăra” Oastei Domului, cea care a fost de la început! Începe cu o hotărâre şi un legământ (sau reînnoieşte-l!) şi fii pildă aproapelui tău, în credincioşie, dragoste, jertfă şi unitate! Să lăsăm la o parte orgoliile pe care satana le-a stârnit între noi sau între părinţii noştri şi să ne unim în lupta duhovnicească, ca să câştigăm cât mai multe suflete scumpe pentru Veşnicie.


Nici unul dintre noi să nu se piardă! Aceasta e singura “unitate” pe care o dorim. Unitate sub steagul Oastei Domnului celei dintâi, în dragoste, în adevăr şi în învăţătura înaintaşilor! Aşa îi vom cinsti pe ei şi aşa ne facem vrednici de Lucrarea Sfântă şi de Împăraţia Cerurilor!


Scriam mai sus că cel rău va face tot ce-i stă în putere să vă facă să-vă schimbaţi hotărîrea de a-L sluji pe Domnul. Ascultaţi atunci de glasul Conştiinţei, vocea şi darul lui Dumnezeu în fiinţele voastre, rugaţi-vă cu toată sinceritatea înaintea Domnului şi cautaţi părtăşia şi îndrumarea fraţilor. Cautaţi să înţelegeţi şi să trăiţi ceea ce a vrut Părintele Iosif şi fratele Traian să facem, încă la începuturile acestei Mişcări. Cautaţi să înţelegeţi rosturile ei şi puterea ei de Mântuire, prin Hristos Domnul nostru.


Nu va fi uşor, dar răsplata va fi mare, fraţi iubiţi şi surori dragi! Bucuria noastră şi a înaintaşilor noştri va fi însă deplină! Curaj, dragii sufletului nostru! Domnul să ne însoţească şi să ne întărească!

Sorin si Alina Tanase


Conştiinţa unităţii cu toţi fraţii tăi de-un gând
Să trăiască-n tine-aprinsă până inima bătând,

Pîinea ta, viaţa însăşi, jertfa pe-ale luptei c
ăi
Nu-s nimic pe lângă preţul unităţii cu ai tăi.


Pentru unitate luptă, rabdă şi jertfeşte tot,
Unitatea şi credinţa, toate-nving şi toate pot;

Fără ele nici izbândă, nici rodire, nici har nu-i;

Dumnezeu stă numai unde-i unitate între-ai Lui.


Nu-ţi permite-nvăţătură diferită de ai tăi,
Nici părere dezbinată, nici umblare pe-alte căi,
Nici cuvinte, nici prieteni, nici nimic din ce nu ţin
Fraţii tăi cu care una trebuie să fii deplin.


Pentru dragul unităţii luptă-te să ai oricând
Cu ai tăi acelaşi cuget, crez, şi inimă, şi gînd.
Dacă Dumnezeu aceeaşi cale v-a lăsat s-aveţi,
Conştiinţa părtăşiei să vă fie mai de preţ.


Traian Dorz

Slavit sa fie Domnul!

3 feb. 2009

Nemulţumirea te omoară -
gând cu gând...


Feriţi-vă de orice se pare rău!
1 Tesaloniceni 5:22


O perioada anume de timp, fără să-mi dau seama, am lăsat nemulţumirea să-mi cuprindă fiinţa încetul cu încetul. Am spus "fără să-mi dau seama", tocmai pentru că, nevegherea mea a făcut,ca un cuib al nemulţumirii să se înfiripeze , poate chiar prea mult în mine. Este atât de uşor să cazi în capcana nemulţumirii, dacă nu eşti atent şi nu îţi doreşti din toată inima să nu rămâi în ea.

Suntem nemulţumiţi ca nu avem de toate câte ne dorim..
Suntem nemulţumiţi ca nu avem o familie frumoasă aşa cum o au altii..
Suntem nemulţumiţi ca nu ne merge bine la serviciu sau la scoala...
Nemultumiţi pentru că nu avem sănatatea pe care ne-o dorim....

...şi multe alte nemulţumiri mai mari sau mai mici, vin în calea vieţii noastre.


Cum le răspundem noi? Dacă ne tot gândim în fiecare zi la ele.
Ne aduc oare vreun folos sufletului?
Ne fac aceste nemulţumiri oare mai buni, mai smeriţi , mai credincioşi? Nicidecum. Dimpotrivă, nemulţumirea are menirea numai să ne dărâme, să ne zdruncine încrederea în Dumnezeu, să nu ne lase să trăim linistiţi şi plini de pace.
Nemulţumirea, orice fel de nemulţumire, aduce doar durere, frământare, nelinişte şi necredinţă! Ea este un rod al firii noastre pământeşti, care mereu vrea toate, acum şi dintr-odată.
Firea, care mereu caută să fie satisfăcută în mod egoist, numai pe ea. Tot ce nu se întâmplă după voia ei, este rău şi îi produce disconfort.

Biblia însă ne îndeamnă să multumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci acesta este voia Lui.
Voia lui Dumnezeu pentru noi s-a întrupat tocmai în persoana Domnului Iisus, prin exemplul Său zilnic, cât a fost aici pe pământ.
Încerc să-mi imaginez doar expresia feţei Domnului Iisus, plină de pace, sau să-mi aduc aminte de atitudinea Lui faţă de păcătoşi, cea plină de nejudecare şi de milă, primindu-i cu toată bucuria.

Mai de mult, am trimis un mesaj pe messenger, cu o istorisire a unei fete care a fost rapită din trup, arătândui-se unele lucruri minunate din Rai. După vizionarea filmuleţelor video de pe YouTube, cu această surioară, mi-a rămas în mintea şi în inima mea, un mesaj mai special, poate chiar două.
1: Dumnezeu este mereu mai aproape de noi şi mult mai implicat în tot ce ni se întâmplă, decât credem noi.
2:Ne zbatem noi în tot felul de probleme şi nemultumiri şi ne plângem de tot ce nu e bine în viaţa noastră, când dincolo in Cerul Slavei lui Dumnezeu sunt lucruri mult, cu mult mai importante decât credem şi simţim noi.

Mă intreb acum şi vă întreb şi pe voi care cititi aceste rânduri: Se merită oare să ne lăsăm amăgiţi de poftele neîmplinite , de nemulţumirile zilnice pentru orice lucru, de supărările dintre fraţi....şi să pierdem din vedere cel mai important lucru, faptul că suntem atât de trecători pe acest pămant încât nu reuşim nici să clipim de prea multe ori şi ne trezim în faţa Celui ce ne-a creat?

Că ne trezim în faţa atâtor lucruri minunate, pe care ochiul nu le-a vazut şi la mintea omului nu au ajuns. Suntem gata oare să acceptăm să le pierdem acestea pentru totdeauna, numai pentru că nu ne-am hotarât să luptăm cu tot ce este rău în noi?

Singurul lucru de care avem nevoie este o Hotărâre!
Să ne hotărâm odată să luptăm cu nemulţumirea din noi, cu vorba rea despre unii şi despre alţii. Să ne hotarâm să îndepărtăm tot ce ne-ar face să pierdem Darurile minunate care ne aşteaptă în cer. Să cântărim în fiecare zi lucrurile pentru care trebuie să trăim cu adevărat.

Da , sunt multe lipsuri şi problemele în viaţa... dar avem un Dumnezeu care abia aşteapta sa-L rugăm să ne ajute, şi ne sare imediat în ajutor. Căci mare este El şi plin de bunătate şi nimeni nu este aşa ca El!!!

Domnul să ne ajute în această luptă cu noi înşine!


Slavit să fie Domnul! :)