sau: Unde este Hristos de Craciun?
In ciuda aparentelor, Hristos Se naste si astazi intr-o lume in mare parte la fel de indiferenta fata de El ca si cea a Israelului de acum 2000 si ceva de ani. Nasterea Sa lasa inimile celor mai multi oameni de pe fata pamantului, ba chiar a multora dintre cei botezati si imbisericiti, mai reci decat pestera care L-a gazduit.
Daca incercam o privire mai profunda, vom observa ca cei mai multi dintre noi (si nu vorbesc acum de copii) nu-L asteptam pe Hristos. Am asteptat si asteptam “Craciunul”, dar nu pe Hristos! Am asteptat zilele libere, veselia specifica, voluptatea cumparaturilor, masa bogata, cadourile, atmosfera “feerica”, prilejurile de a petrece, de a ne distra… Am asteptat Craciunul ca sa ne bucuram mai curand fara Hristos, dar in ziua… lui Hristos. I-am rapit, I-am confiscat Darul, L-am ucis ca sa ne folosim linistit, liberi si dupa pofta noastra de acest Dar. Asa cum, de altfel, facem cu lumea intreaga, de El creata, pe care o credem a noastra, cu vietile noastre, de El daruite si de El rascumparate cu scump Sangele Sau, pe care iarasi le traim… pentru noi si ca si cum noi am fi stapanii, iar nu Dumnezeu…
Unde e Hristos in toata zarva petrecerilor si a meselor festive de acum? Unde e Hristos in multimea programelor TV murdare, la care toti privesc obligatoriu si “cu religiozitate“, a emisiunilor cu aceleasi muzici lumesti si dracesti, cu aceleasi discutii stupide, cu acelasi strat gros de sclipici al superficialitatii si trivialitatii, cu aceleasi glume proaste si cu aceleasi hahaieli grosolane, cu aceiasi nuri femeiesti expusi nerusinat ca si in toate celelalte zile ale anului, dar… acum si mai dihai, ca deh, “e sarbatoare“…
Dar si pentru noi, multi dintre cei credinciosi, sa recunoastem ca este la fel… Nu stim sa ne bucuram crestineste, nu mai stim sa praznuim duhovniceste, de aceea si noi, dupa ce ne implinim “randuiala” prezentei la Sfanta Liturghie si eventual ne cuminecam… adesea petrecem la fel ca si “lumea”, ne bucuram cu aceeasi bucurie goala, gaunoasa, necurata… ne bucuram fara Hristos! El ne ramane simpla referinta teoretica, conventie. “Stim” ca e Nasterea Lui… Dar traim ca si cum asta n-are nicio legatura cu concretul vietii noastre si nu schimba cu aproape nimic modul in care traim, gandim, ne bucuram…. Hristos nu e nici pentru noi AICI, prezent, viu, in inimile noastre si in constiintele noastre; sau daca L-am simtit cumva, Il facem cat mai repede uitat printre sarmale, cozonaci, flecareli, bancuri, cantece lumesti, filme si show-uri distractive… “DA MUZICA MAI TARE!”…
Hristos Se naste tot singur, umil si nebagat in seama. Prea putini magi si pastori Il mai cauta acum. Si prea multi acoperim, ascundem, facem uitata Nasterea Sa cu multe zgomote, cu multa vorbarie si multe luminite artificiale, cu sclipici, cu beculete si cu fast orbitor. Ca nu cumva sa auzim chemarea Lui… Vrem sa ne bucuram, vrem sa avem neaparat un Craciun fericit, dar… ca sa ne putem bucura, ca sa putem fi “fericiti”… e neaparat nevoie sa ne debarasam de Hristos, ca gandul la El sa nu stea cumva in calea “bucuriei” noastre.
“In lume era si lumea printr-Insul s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit” (Ioan 1:10).
Si astazi Maica Fecioara cu greu gaseste inima in care sa poata salaslui curatia ei, cum nici atunci nu a aflat unde sa poposeasca spre a naste pe Iisus. Cine oare o mai urmeaza astazi in smerenie, in curatie feciorelnica, in ascultare, in dragoste pe Nascatoarea de Dumnezeu? Ce suflet mai este pregatit si azi sa-L nasca in sine pe Dumnezeu, sa-L primeasca in casa proprie?
“…Pentru ei nu era loc la han” (Luca 2:7) …
Dumnezeul ce ni S-a nascut astazi a venit in lume nu ca sa avem ce sa celebram formal si simbolic, nici ca sa ne dea pretext de euforii consumiste, ci pentru nimic mai putin decat ca sa se faca Fratele nostru! Hristos a venit in lume nu doar ca sa ne mantuiasca, ci ca sa ne faca fratii Lui, ca sa ne altoiasca pe trunchiul Sau si sa ne daruiasca Viata din Viata Tatalui. Viata dumnezeiasca adevarata, nu poezie! Viata dumnezieasca adevarata, nu teorie! Viata dumnezeiasca adevarata, nu logoree! Hristos S-a nascut ca noi sa nu mai traim satanei, lumii si noua insine, sa nu mai slujim Nimicului, ci ca sa ne nastem si noi EFECTIV si SIMTIT, in taina Duhului, ca fii ai Tatalui. Scopul Intruparii Lui suntem noi, este nasterea noastra din nou, pentru Imparatia vesnica, prin baia pocaintei! Aceasta este Taina “cea din veac ascunsa” si aceasta este “vestea minunata” ce ni s-au impartasit acum direct din Cer, de Insusi Fiul! Dar cine le mai stie si le mai crede astazi, cine le doreste, cine le primeste?
Cine Ii deschide si lui Hristos poarta inimii de Craciun? El este Colindatorul Care, precum in cantecul sfasietor al lui Tudor Gheorghe, inlacrimat, plapand si tremurand de frig “sta la poarta si nu zice nimica“, asteptand ca cineva sa-I inteleaga Vestea Sa cea ne-lumeasca… si sa-i deschida spre a cina impreuna cu El, in taina inimii! Vom fi noi aceia?
Ca repere de baza pentru de-banalizarea sarbatorii Craciunului si pentru conectarea duhovniceasca la sensul profund si la implicatiile personale ale acestui urias Praznic, va propunem sa citim mai cu atentie Sfanta Scriptura… in alte pasaje decat cele care se citesc in aceste zile, dar care se refera tocmai la Taina negraita care se petrece acum sub ochii nostri:
“Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume.In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut.Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut.Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.Ioan marturisea despre El si striga, zicand: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era.Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har.Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos.Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut”.
4 comentarii:
"Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)
- Isaia 7, 14 -
Postul crăciunului este perioada în care mai mult ca oricând, aşteptăm venirea Mântuitorului. Este timplul pregătirii pentru întâmpinarea Luminii care vine să ne dea din propria-i strălucire. Este timpul împăcării cu noi înşine şi cu semenii noştri.
Suntem conştienţi oare că această aşteptare, a acestui post, dinaintea crăciunului trebuie să ne facă mai buni? Sau ne gândim doar unde vom petrece această sărbătoare care dintr-o "Sărbătoare a mântuirii" pentru mulţi creştini, a devenit doar simplă sărbătoare de iarnă.
Ce aşteptăm în urma postului - mese umplute doar cu bogate bucate, chefuri, alcool, sarmale, discoteci, baluri, ş.m.d., sau aşteptăm ca lăsând la o parte cele pământeşti "Pruncul Sfânt", să ne împodobească inimile cu căldura dragostei Sale, să ne hrănească cu "bucatele veşniciei" ?
Timpul de post dinaintea crăciunului este un timp de pregătire pentru întâlnirea cu Domnul Iisus. El va veni aşa cum de 2000 de ani o face în fiecare an, deaceea pentru a nu ne număra printre cei mulţi care Îl lasă afară în frig alungându-L de la uşa inimii lor, să învăţăm în acest timp de aşteptare să-L recunoaştem pe Mesia, atunci când va veni.
Adam, ispitit de cel viclean, a căutat în fruct viaţa, înşelându-se.
Să nu facem şi noi la fel, căutând fericirea în sărbătorile lumeşti pline de desfrâu şi îmbuibare. Biserica împreună cu Domnul său, ne învaţă că nu doar cu pâine trăieşte omul, ci mai ales cu orice cuvânt ieşit din gura lui Dumnezeu (cf. Matei 4, 4) Tot ceea ce avem şi am strâns în această lume nu ne aparţine, întrucât totul vine de la El (cf. Ps. 103) şi dacă totul vine de la Dumnezeu, iar noi toţi mărturisim împreună cu preotul la slujba Sintei Liturghii "Ale Tale dintre ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate...", să facem în aşa fel ca orice perioadă de post să fie pentru noi timpul în care să triumfe iubirea cu fapta, bunătatea, dragostea, milostenia şi buna înţelegerea între noişi semenii noştri.
Timpul acesta de aşteptare a naşterii Mântuitorului nu trebuie să se încheie odată cu sărbătoarea naşterii Domnului Iisus, el trebuie să fie un timp de aşteptare continuu şi nu numai atunci când postim, ci zilnic.
Domnul Iisus este prezent în oamenii pe care-i întâlnim zilnic. Mulţi dintre ei se zbat în sărăcie, în suferinţă...Cum să ne dorim şi să dorim unul altuia "Sărbători fericite", atâta timp cât se mai aud bătăi în uşa inimii, a casei noastre? Glasul unui neajutorat, al vreunui frate mai sărac poate fi glasul Domnului. Cum răspundem la acest glas? Vino mâine! S-ar putea să nu mai vină sau atunci când va reveni să fie prea târziu pentru noi.
Am lăsat la sfârşit această poezia scrisă de arhim Ioanichie Balan, am citit şi am recitit aceste versuri, călugărul despre care se face referire poate să fie chiar Domnul Iisus:
Călugărul
Iubite frate muritor,
De vei vedea un călător
Cu hainele cernite, singurel
Desculţ, flamand Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-I un calugar!
De intanlesti la vre-o rascruce
Un om strain, ce-ar vrea s-apuce…
Departe, undeva in lume…
De-l vezi mereu Oftand din greu
Sa nu-l intrebi atunci de nume,
Ca poate-I un calugar!
De vei vedea trecand prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traista goala in mana lui
Te rog acum Sa-I iesi in drum
Si un cuvant mai bun sa-I spui
Ca poate-I un calugar!
Sau cand e frig si ploua afara
De vei vedea ca asteapta-n gara
Un calator infrigurat
Nu-l judeca Cu gura ta
De ce e trist si-ngandurat
Ca poate-I un calugar!
De vei vedea in multe randuri
Un om la munca stand pe ganduri
Privind cu ochi-n departare,
Mereu tacut Si abatut
Nu-l intreba ce cata-n zare,
Ca poate-I un calugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, daca tu vei intalni
Un om in lume fara rost
Ce plange-ades Neinteles .
Sa stii iubitul meu c-a fost
In viata lui calugar
C-acela care a trait
Si-n manastire-a-mbatranit,
Orice I-ai spune si I-ai da
Sa nu socoti Ca o sa poti
Sa-I schimbi cumva inima sa,
Ca el e tot calugar!
De-I vei canta de bucurie
De asta el nu vrea sa stie
De jale de ii vei canta,
El tot mereu Oftand din greu
Plangand incet va suspina
Cu lacrimi de calugar!
Deci nu cata sa-I mangai plansul,
Ci roaga-te si tu cu dansul,
Caci el de-atata pribegie,
De toti uitat Si-ndepartat
Va suspina dupa pustie
Caci este tot calugar!
Iar daca lumea-l va-nsela,
Tu frate nu te bucura,
Nici sa vorbesti de el oricui,
Caci el oricand Mustrat de gand,
Se va scula din calea lui
Caci incai tot calugar!
Iar daca va imbatrani
Si-n lume frate, va muri,
Sa-l pui atunci intr-un mormant,
Si nimanui Sa nu mai spui
Ca sub acest strain pamant
Se afla un calugar!
Ce paradox trăim noi, Alina! Sărbătoare fără Sărbătorit! E chiar o jignire...Înseamnă că ne pasă doar de noi; noi să ne simţim bine, ce contează cine e Sărbătoritul?!...Trist! Adevărat şi mult prea trist! Privesc în urmă peste Crăciunul pe care tocmai l-am sărbătorit; mă gândesc la ce spui tu că şi noi creştinii suntem angrenaţi fără să ne dăm seama în valul propagat de lume.
Am făcut un exerciţiu de imaginaţie şi m-am gândit că dacă ar fi venit la uşa mea Fecioara cerând loc de găzduire, tocmai când pregăteam casa de Crăciun cu toate cele: curăţenie exemplară, ornamente, brad, lenjerii de pat proaspăt spălate şi călcate şi mirosind a balsam Lenor, mâncăruri tradiţionale etc, oare i-aş fi dat drumul la uşă?...Cred că eram prea ocupată...
Of! Poate că a venit vreun cerşetor...ne-am gândit noi că este Iisus? Sau am fost ocupaţi cu mirajul Crăciunului...
Da, Alina, ne-a luat şi pe noi valul lumii...Necazul e că am spus asta şi acum 10 ani, şi anul trecut, şi anul acesta din nou...
Oare cum se sărbătoreşte în Cer Crăciunul?...Cred că doar cântând şi având inima plină de iubirea divină!
Pe apa veşnic curgătoare a vremii iată s-a scurs încă un an. În locul lui, altul nou ne stă înainte. Anul 2009. În faţa acestui sfârşit şi început de an nou, fiecare dintre noi avem datoria de a socoti tot ce am săvârşit de-a lungul anului care iată a trecut şi, poate, al vieţii noastre întregi, pentru mântuirea noastră sufletească, dar şi pentru aceea a semenilor noştri.
La acest sfârşit de an să ne aducem înaintea ochilor faptele vieţuirii noastre pe acest pământ. Ele, legate unele de altele, alcătuiesc un lanţ nesfârşit din care vor face parte şi faptele ce se vor săvârşi în viitor.
Să desprindem din faptele de ieri un îndreptar pentru faptele de azi şi pentru cele de mâine. Lucrul acesta va fi posibil numai după ce vom înţelege rostul celor întâmplate în anul care iată a trcut. Cernerile, suferinţele, înfrângerile de ieri, ne dau posibilitatea de a ne feri, de al răbda pe cele viitoare.
Biruinţele de ieri ne conduc spre cele de mâine.
Dacă ne călăuzim după lumina Evangheliei, tot ce am învăţat în scurgerea vremii ne va ajuta în alegerea celor bune şi îndreptarea sau îndepărtarea celor rele.
Să ne "monitorizăm" calea pe care am făcut-o până aici, deoarece numai aşa vom cunoaşte drumul pe care-l mai avem de străbătut. Să punem deci, un început nou şi bun în toate şi o hotărâre neclintită pentru mai multă statornicie şi strădanie pe calea Domnului.
"Veghe neadormită" este urarea Sfinţilor Părinţi adresată tuturor credincioşilor care au pus un nou început vieţii lor pe acest pământ.
Să sfârşim anul 2008 şi să începem anul 2009, tinzând spre o astfel de "veghe neadorimită"
Vă doresc tuturor să fiţi lumini în noul an, să fiţi mai buni, mai fericiţi şi mai aproape de Domnul, Lumina lumii. Un An Nou încununat cu infinte desfătări Cereşti, să aveţi parte de tot ceea ce poate fi mai frumos şi mai binecuvântat !
Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă facă o binecuvântare pentru ceilalţi!
Avem nevoie de inimi curate în care Hristos să se oglindească pentru a-l primi şi iubi pe fratele nostru. Când vorbesc două inimi curate este bucurie, este pace, este o mare minune.
Să nu uităm că Hristos ne iubeşte mai presus de tot şi ne cere acelaşi lucru, să iubim.
La cumpăna dintre ani, să ne gândim la toatre acestea!
La mulţi ani dragii mei!
Asa sa ne ajute Domnul!>:)<
Trimiteți un comentariu