Iubeşte prin ochii lui Dumnezeu.

Cum aş putea iubi pe cel care îmi face numai rău?
O problem extrem de răspândită în jurul nostru dar mai ales în viaţa noastră.
Sunt foarte puţini oamenii, care pot iubi cu adevărat pe cei ce le-au făcut rău. Iar acestea sunt oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu!

Ce înseamnă a iubi cu adevărat pe aceşti oameni?
Înseamnă ceea ce face şi Dumnezeu cu noi în fiecare zi.... ne iubeşte aşa cum suntem; răi, nemultumiţi, bârfitori, egoişti, etc.
Mă întreb adesea: oare cum ne mai poate suporta Dumnezeu toate urâciunile din noi, toate răutăţile din vorbe şi din faptele ce le facem zilnic celor de langă noi, de cele mai multe ori chiar conştienti de răutatea din noi pe care o lăsăm să se manifeste în voia ei.



La această întrebare primesc şi răspuns: Cel ce ne-a creat şi ne cunoaşte cel mai bine, face diferenţă între păcatul pe care-l facem şi fiinţa noastră, care este din El ieşită, de Însuşi Dumnezeu făcută, prin Cuvântul Său!
Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut această delimitare, păcatul din noi ar fi stat mereu înaintea ochilor Lui, înaintea tuturor lucrurilor bune, ascunse în fiinţa noastră. Însă din fericire pentru noi, Domnul Iisus, prin Sîngele Său, curăţă şi spală toată mizeria care ne-ar putea duce in iadul veşnic. El mijloceşte pentru noi în faţa lui Dumenzeu, şi mereu Îşi aduce aminte, că a murit pentru ceea ce suntem, dincolo de păcatele noastre. Pentru că suntem creaţia Lui.

Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu!
Ioan 3:18

După ce Domnul m-a făcut să simt libertatea iertării fiinţei mele, prin Dragostea Lui, mereu mi-am pus întrebarea: Dacă Dumnezeu m-a iertat pe mine, oricat de păcatos am fost, cine sunt eu să nu fac cu cei din jurul meu la fel? Cum să îndrăznesc să pun eu inaintea mea mereu doar răul pe care-l primesc, şi să nu văd dincolo de răutatea omului. Dincolo, unde fiinţa lui Dumenzeu este imprimata in fiecare dintre noi.

Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru deosebit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Matei 5:46-47

Când răspund răului altuia, cu o palmă întoarsă înapoi....
Când întorc urii celuilalt cu aceiaşi ură .... ce lucru deosebit fac atunci?
...sunt la fel ca lumea sau poate mai rău, pentru că prin viaţa mea este hulit Numele lui Dumnezeu. Câtă cinste facem noi Numelui Său, de ficare dată când lăsăm ura din noi să ne conducă? Apostolul Pavel spune, să ne purtam aspru cu trupul nostru. Deci Dumnezeu, ne-a dat puterea să ne înfrânăm sentimentele şi trupul, să le putem noi conduce, nu ele pe noi.
Oridecâte ori încercăm să ne dezvinovăţim, că nu putem să ne comportăm altfel decât aşa, nu avem nicidecum dreptate.
Felulnostru de a raspunde unui om, este felul în care răspundem Celui ce l-a creat!
Iar Cel ce pronunţă Numele lui Dumnezeu trebuie să se depărteze de rău!

De ce-Mi ziceţi: Doamne! şi nu faceţi ce spun Eu? Luca 6:46

A iubi pe vrăjmaşi nu e deloc lucru uşor. Însă ne potem asuma astăzi responsabilitatea pentru orice cuvânt sau orice faptă pe care am lasat-o să vină prin noi, fără să ne fi împotrivit ei cu toata puterea noastră şi cu tot ajutorul lui Dumnezeu!

Priveşte la oameni, prin ochii Celui care stie să ne ierte cu adevrat!
Iubeşte-i nu pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce sunt!
Respectă-i nu pentru felul lor de fi, ci pentru că, respectându-i pe ei, Il respecţi pe Dumnezeu mai întâi de toate.
Prin asta îi poţi căştiga pentru Cer, făcând altfel decât ar face lumea. Făcând voia lui Dumnezeu!

Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică. Psalm 139:23-24

Şi apoi, dragii mei, trebuie să privim ca o mare bucurie daca sântem urâţi pentru Numele lui Hristos, nu pentru răutatea noastră. Acest lucru inseamna, că facem voia lui Dumnezeu şi nu voia satanei. Mai înseamnă, că avem o mare cinste să trecem prin ce a trecut Domnul Iisus pe pământ, să simţim cât de greu i-a fost să sufere pentru noi.
Să călcăm pe urmele Lui, înseamnă să avem parte de durerea din sufletul Său de om, pe care a îndurat-o, iubindu-ne dincolo de păcatele noastre.

Să nu ne intristăm, ci să paşim cu bucurie înainte, pentru Slava lui Dumenzeu, ce îi aşteaptă pe cei ce au luptat cu adevărat prin Dragoste!

Fiţi binecuvântaţi!

Slăvit să fie Domnul!

Îndrăzneşte să înveţi a trăi cu adevărat!

"Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea"

Luca 6:31

-Iubeşte, aşa cum lumea nu poate iubi!
-Mângâie, aşa cum nu te-a mângâiat nimeni niciodată!
-Bucură-te, aşa cum numai un răscumpărat dintr-o robie ştie să se bucure!
-Crede, aşa cum numai cei dintâi creştini au crezut şi au murit pentru Domnul lor!
-Fii prieten la toţi cei care au nevoie ca cineva să-i asculte cu adevărat!
-Luminează făţa celor de lângă tine cu un zambet cald, oamenii au destule necazuri ca să mai vadă încă o faţă înăcrită.
-Rabdă să fii umilit de alţii, căci nu e mai mare virtute să rabzi când eşti lovit!
-Roagă-te neîncetat, ştiind că numai ruga fierbinte menţine focul dragostei aprins!
-Lucrează orice lucru, nu din silă, ci ca pentru Dumnezeu... numai când faci ceva pentru El, nimic nu se pierde!
-Trezeşte-te in fiecare dimineaţa şi încearcă să vezi soarele chiar şi atunci când el nu este pe cer,lumina lui îţi luminează şi printre nori.
-Învaţă să accepţi suferinţa, ea nu doar te apropie de virtuţile vieţii, ci te ajută să cunoşti adevărata bucurie, atunci când norul trece!
-Înfânează-ţi orice poftă care ar face din tine un rob al lumii şi nu a lui Dumnezeu!

Şi fii binecuvăntat!

Robit, izbăvit şi curăţit din nou....
(încă o şansă dată de Dumnezeu, celor care il caută..)

Preotul Ezra, era pe timpul domniei împăratului Artaxerxe un preot şu un cărturar iscusit in Legea lui Moise dată deDumnezeu. Ezra 7:6.
Interesant este faptul că Ezra işi pusese şi în inimă să adâncească şi să împlinească Legea Domnului. Multi dintre carturari cunoşteau Legea lui Moise, însă fără s-o fi pus şi în inima lor. Pentru că numai ce pune şi în inimă omul, aceea este cu adevărat valoros pentru el.

Pentru că în faţa împăratului, Ezra era un fel de mijlocitor între împărat şi poporul Israel, acesta a fost trimis prin îndurarea lui Dumnezeu şi prin bunătatea împăratului, cu o rămăşiţă de robi dintre fii lui Israel , ca să-şi reînceapă o nouă viaţa, la ei acasă, în ţara de unde au venit. Ce minunat lucru este ca un împărat precum era Artaxerxe, să se teamă de Dumnezeul unui alt popor, mai ales al unui popor luat în robie.

În sfârşit , împreună cu o sumedenie de daruri din partea împăratului pentru Casa Domnului (dărâmată pe timpul luării în robie a israelitilor), Ezra şi toti cei care s-au întors în Israel împreună cu el, au realizat un lucru foarte important, dar şi foarte grav. Păcătuiesera foarte mult împotriva Dumnezeului lor, pentru că au nesocotit şi au călcat poruncile sfinte date lor de Domnul şi Dumnezeu. Şi-au luat femei din alte popoare, au avut copii cu ele, cu siguranţă că au mai slujit şi dumnezeilor acestor femei, iar de aici multe alte nelegiuiri. Pentru că lucru clar şi dovedit este că amestecul fiilor lui Dumnezeu cu tot ce este împotriva Legiilui Dumnezeu, nu aduce decât la depărtarea şi chiar părăsirea Dumnezeului lor.

Citind această carte a lui Ezra, mă gandeam la felul meu de a păzi şi a trăi poruncile date de Dumnezeu mie. De multe ori m-am gândit că dacă nu tin vreo poruncă, poate că Dumnezeu nu va observa şi nu se va supăra chiar aşa de mult pe mine. Mi-am permis de multe ori să fac lucruri pe jumătate, din ceea ce trebuia să împlinesc deplin în faţa lui Dumnezeu. Mi-am permis să tot amestec plăcerile şi bucuriile lumeşti cu lucrurile sfinte pe care Dumnezeu mi le-a poruncit să nu le spurc. Cât de netrebnici putem fi noi oamenii, ba mai mult, cu o neruşinare izbitoare să ne mai răstim la Dumnezeu, nemultumiţi că nu ne dă cât am vrea noi şi că nu ne ies nouă toate cum ar fi vrut firea noastra păcătoasă.

Ştiţi ce au făcut Evreii? Au hotărât să se despartă pentru totdeauna de nevestele şi copii lor care proveneau din alt neam decât din a lor. Pentru că şi-au dat seama că amestecul lor cu ele şi cu fii acestor femei, mânie pe Dumnezeul lor şi îi face să fie robii altor popoare şi altor dumnezei. Îi face să nu mai aibă liniştea casei lor, să muncească pentru alţii, pentru alte neamuri păgâne, care nu au nimic de-a face cu Dumnezeul lor Sfânt.
Cât de dureros trebuie să le fi fost să se despartă de soţiile lor, de copii pe care i-au făcut împreună cu ele, numai pentru că în joc era binecuvântarea poporului lor sau blestemul lui din partea lui Dumnezeu. Cu frică şi cutremur, plângând pentru rătăcirea lor, ei s-au despărţiţ de tot ce punea în pericol viaţa lor şi de tot ce putea aduce mânia Dumnezeului lor.

Dumnezeu are ţi astăzi răbdare şi milă multă cu noi oamenii, dar mai ales cu cei care, deşi au ales odată să slujească Singurului Dumnezeu, şi-au permis pe parcurs să nu împlinească chiar tot ce le-a fost poruncit, ci au amestecat tot ce este urâciune în faţa lui Dumnezeu cu tot ce trebuia păstrat sfânt pentru El, şi s-au depărtat de la Adevăr, fără chiar să-şi dea seama de starea lor. Cuvântul acesta, este pentru toti acei care, mai cred încă, că Dumnezeul Puterii este mai ingăduitor decăt ar trebui să fie, ca El mai închide ochii atunci când noi deliberat alegem să trăim în lucruri amestecate, pentru cine mai crede, că Domnul şi Dumnezeul acestei lumi nu ştie chiar tot ce facem noi în ascuns.

Fraţii mei, tineri sau mai puţini tineri, câte din poruncile lui Dumnezeu le-am amestecat noi cu sfaturile celui rău?
Cu câtă frică şi respect stăm noi în faţa lui Dumnezeu astazi, când în lume se propovăduieşte ("evanghelia libertăţii" , a credinţei personale- după cum ne duce capu, a adevarului relativ, precum că fiecare poate să creadă cum vrea şi în ce vrea)?
Cum ne-am putea îndreptăţi faptele noastre spurcate cu cele lumeşti, atunci cand Dumnezeu ne va întreba, cum i-am slujit?

Cu toate că suntem fiinţe slabe, păcătoase, şi Dumnezeu care este prea Bun cu noi ne tot iartă, ne tot îngăduie, pentru că a dat prea mult pentru noi , ca să ii pese puţin de noi.... cu toate aceste din partea noastră se cere să nu incercăm răbdarea lui Dumnezeu. Se cere de la noi să nu ne mai permitem să amesecăm ce este de preţ cu ce este fără preţ în ochii Domnului. Iar pentru cine vorbeşte despre Dumnezeu, spune Biblia , să se depărteze de fărădelege!

Mesaj pentru tineri:
Stiu, dar cu siguraţă nu ştiu chiar tot, dar văd că astăzi în lume ispitele sunt cele mai mari pentru voi. Timpul tinereţii este un timp al jertfei, al alegerii, al maturizării. Iar pentru că în lume este foarte greu astăzi să mai destingi Adevarul absolut, alegerile de mmulte ori sunt la fel de greu de făcut. Însă, un singur lucru vă poate îndruma paşii spre acest Adevăr curat şi neîntinat: O inimă sinceră, care caută pe Dumnezeu din toată fiinţa şi din toată inima. Dumnezeu când vede o astfel de inimă nu poate să nu o ajute să ajungă la El. Căutaţi in orice lucru din viaţa să nu vă mulţumiţi cu tot ce e pe jumătate, tot ce e amestecat, tot ce e relativ. Dumnezeu vă promite belşug de bunătate şi de binecuvăntare dacă vă păstraţi paşii pe calea cea strâmtă, pe unde merg foarte putini oameni, pentru că nu e deloc usor să îţi menţii echilibrul pe ceva îngust. Dar Domnul e lângă voi pe acest drum, şi vă sprijine ori de câte ori aveti nevoie.


Domnul să ne ajute pe fiecare dintre noi să ne despărţim din această clipă de tot ce ar putea pune în pericol veşnicia noastra cu El!

Amin.

Nu orişicine-Mi zice:
Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerului....

"Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,Duceti-vã de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care a fost pregãtit diavolului si îngerilor lui!
Cãci am fost flãmând, si nu Mi-ati dat sã mãnânc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sã beau;
am fost strãin, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati îmbrãcat; am fost bolnav si în temnitã, si n-ati venit pe la Mine.
Atunci Îi vor rãspunde si ei: ,Doamne, când Te-am vãzut noi flãmând sau fiindu-Ti sete, sau strãin, sau gol, sau bolnav, sau în temnitã, si nu Ti-am slujit?
Si El, drept rãspuns, le va zice: ,Adevãrat vã spun cã, ori de câte ori n-ati fãcut aceste lucruri unuia dintr-acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati fãcut.

Matei 25:41-45

"Această fotografie mi-a fost adusă în atenţie cu ceva timp în urmă, şi probabil că şi dumneavoastră aţi mai văzut-o. Este vorba despre o fotografie care a câştigat premiul Pulitzer, făcută în 1994 în timpul foametei din Sudan.

Ea arată un copil lovit de foamete ce se târăşte efectiv spre o tabără a Naţiunilor Unite unde se ofereau alimente, la un kilometru distanţă. Vulturul aşteaptă moartea copilului, pentru ca apoi să îl mănânce...

Aceasta fotografie a şocat întreaga lume atunci când a fost publicată cu ani în urmă în ziarul New York Times. Nimeni nu ştie care a fost soarta acelui copil, inclusiv fotograful Kevin Carter, care a trecut pe lângă acest copil şi a părăsit locul imediat după ce a făcut fotografia.


Nu ştiu efectul produs asupra dumneavoastră, însă această fotografie a avut un impact puternic asupra mea, datorită asemănării puternice ce există cu lumea spirituală din ziua de azi.

Oamenii se află într-o situaţie fără nădejde. Ei mor de foame din punctul de vedere spiritual, sunt despărţiţi de sursa vieţii - Isus Cristos care este Pâinea Vieţii. Tânjind după VIAŢĂ, după ADEVĂR, ei încearcă să se târască după Dumnezeu. Se află într-o stare disperată de slăbiciune, şi totuşi încearcă să ajungă la Dumnezeu. (...)

Da... Vulturul - moartea veşnică şi pedeapsa Iadului, se află chiar acolo, lângă ei... aşteptând... Îl vedem însă, din nefericire, oare de câte ori alegem să trecem mai departe cu nepăsare?

Dacă suntem sinceri cu noi înşine astăzi, de câte ori ne amintim că am fost mişcaţi până la lacrimi la vederea celor pierduţi, şi cu toate acestea, am ales să rămânem împotmoliţi în frumosul nostru proces de creare a unor capodopere spirituale? (Da, poate este vorba despre o predică bine structurată despre Marea Trimitere, o poezie emoţionantă despre sărăcia Africii, o rugăciune frumos rostită pentru Afganistan...)

Oare ce alegem să facem cu mesajul primit astăzi?

Haideţi să învăţăm din această povestire tragică! Haideţi să nu urmăm astăzi exemplul acestui foto-jurnalist, care în acea zi a ales să treacă mai departe nepăsător şi, din nefericire, s-a sinucis trei luni după aceea sub presiunea remuşcărilor şi părerilor de rău.

Da, este o sarcină dificil de îndeplinit, şi nu toţi vor putea merge pe câmpul misionar, însă Dumnezeu - Acela care ne-a chemat pe toţi la acţiune şi la rugăciune - este Acela care va face ca prin slăbiciunea şi ascultarea noastră, El să îşi arate gloria!

Dar aceasta... doar dacă noi Îi permitem s-o facă!"

A dumneavoastră,
Alina Voda( o tanara, ca oricare dintre noi, care a lasat tot ce avea pentru a sluji pe oamenii saraci si infometati dupa Hristos din Filipine)


Dacă trăim pe acest pămant prin mila lui Dumnezeu, şi trăim numai pentru noi, ce lucru deosebit facem?
Căutarea şi ajutorarea oamenilor săraci şi a celor bolnavi, sunt singurul lucru prin care putem face ceva pentru Dumnezeu, fără să aşteptăm vreo răsplată.
Trăim prea egoişti, ne gândim prea mult la noi, şi aproape deloc nu plecam de acasă pentru a face măcar un bine, nu săracilor ci lui Iisus Însuşi, pentru că El este in cei care au nevoie de mila si ajutor!

Chiar dacă spui că nu ştii ce ai putea face tu, pentru aceşti oameni, incepe macar sa daruieşti o bucată de păine unui om de pe stradă, fără să-l judeci în vreun fel.
Orice ajutor , dă-l mai întâi de toate pentru Numele Domnului Iisus!


Să ne iubim unii pe alţii cum ne-a iubit Hristos Domnul!