Cu sufletul ca roua dimineţii!

Cine stă în credinţă, are faţă de Domnul Iisus adevărata stare de suflet pe care trebuie s-o aibă!

Pentru cel credincios,Domnul Iisus Hristos nu este o fiinţă cu care nu ştie ce să facă şi al cărei rost în lume să nu-l înţeleagă. Domnul Iisus nu este pentru el ceva de a doua mână, ci este soarele în jurul căruia se mişcă şi se învârt gândurile lui, voinţa lui, tot ce este al lui. Numele Domnului Iisus nu este pentru el un sunet gol, care nu-i spune nimic, ci un nume plin de înţeles, de putere, de har, de viaţă şi de biruinţă.

"Numele Tău este ca o mireasmă vărsată"
( Cântarea Cântărilor 1:3)
Domnul Iisus este totul: " El este alfa şi omega, începutul şi sfârşitul",
"Dumnezeu binecuvântat în veci"(Rom 9:5)

Fără de El credinciosul nu poate să trăiască, aşa cum nu poate să trăiască peştele fără apă; cu El însă poate toate. Domnul Iisus este lauda lui, bucuria lui, fântâna fericirii lui, steaua nădejdii lui, slava lucrării lui, coroana neprihănirii lui, izvorul sfintirii lui, pe scurt totul. Fără Domnul Iisus el n-are nimic; nici pace, nici bucurie, nici nădejde, nici mângâiere în lumea aceasta, nici in cea viitoare.

Inima celui ce stă în credinţă, bate cu putere pentru iubitul său Stăpân!
El este plin de dragostea Domnului Iisus. Un astfel de om poate să lase pentru Domnul Iisus: case, fraţi, surori, tată, mamă, soţie. copiii(Matei 19:29). Pentru Domnul el poate să-şi jertfească patria ( ca misionarul care merge în ţări depărtate de ţara lui), averea , ba chiar şi viaţa. Nimic nu este pentru el prea scump, prea mult, el se socoteşte aţa de neînsemnat, încât dacă Domnul Hristos vrea să se slujească de el, nici nu se gândeşte ce se va alege de el. Îşi dă bucuros orice picătură de sânge pentru slava Domnului Iisus. Chiar moartea nu poate să-l despartă de dragostea Domnului.

Mai mult,pentru cine stă în credinţă,dragostea către Domnul Hristos este aşa de mare, că-l umple de râvnă pentru slava Lui(.....)

Ce zici tu de asta? Cum ţi se par aceste lucruri? Cum stai tu în ce priveşte iubirea faţă de Domnul? Cum I-ai slujit tu până în ceasul de acum? Ce te-a costat pe tine credinţa în Domnul Iisus? Ce ai suferit tu pentru El? Arde inima în tine pentru El,şi este ea plină de iubire? Ce simţi tu când este rostit numele Lui?

Să răspundă cugetul tău! Şi dacă vezi că inima îţi este rece şi fără iubire faţă de Domnul, dacă legătura ta cu El nu te-a costat nimic, şi ca El n-a fost şi nu este totul pentru tine, atunci ai dovada că nu stai în credinţă. Cum stai tu fratele meu? Cum stai tu sora mea? Eşti tu un om care crede cu adevarat in Dumnezeu sau eşti un făţarnic?

"Gânduri creştine" de fr. Ioan Marini

OAMENII DREPŢI SE DUC...

"Oamenii drepti se duc...", zice prorocul Isaia (57, 1-2). Dar opera lor rămâne, ca şi numele, pentru folos şi pomenire veşnică.

"Martor credincios al Domnului Iisus,
sol al Veştii Bune, vrednic şi supus,
ţi-ai sfârşit lucrarea, lupta ţi-ai sfârşit,
astăzi eşti cu Domnul Care L-ai iubit."

Plecarea dintre noi, a scumpului nostru frate AURICA ANDRONE, în după amiaza acestei zile în jurul orei 17.00, lasă un gol imens în sufletele noastre dar în acelaşi timp Dumnezeu pune în noi o nadejde mai bună, nădejdea revederii.

"...Ne doare că pleacă să doarmă sub glie,
Şi ochii purta-vor un gol dureros,
Da'-n inima noastră şi-n cer va sa fie
Acelaşi, iubit, giuvaer pretios..."

Domnul Dumnezeu să-l odihnească în Împărăţia Sa şi să-i răsplătească alergarea lui în slujba Sa cu Viaţa Veşnică!
A fost cu adevărat un copil al Domnului, care lupta hotărât împotriva păcatului, începând cu cel din viaţa lui, din familia lui, din Adunarea lui şi din toată Frăţietatea.
Era un exemplu pentru cei care încă mai şovăiau pe Calea Domnului şi pentru cei care nu-şi "găseau" timp pentru Lucrul Lui.




Frate AURICA ANDRONE, pentru noi data de azi va fi încă o dată de aducere aminte în cinstea oamenilor lui Dumnezeu, care şi-au sfârşit alergarea, apucând Cununa! Dumnezeu să ne ajute să ne revedem acolo Sus în Împărăţia Sa!

"La revedere"

scumpul nostru frate AURICA ANDRONE şi chiar dacă pentru o vreme vom fi despărţiţi, va sosi în curând clipa marii revederii, când vom fi din nou împreună cu toţi cei care vor fi iubit şi aşteapt venirea Lui.

Înmormântarea va avea loc Duminică 03.10.2010 la Comăneşti
acolo unde a trăit şi a luptat pe frontul Oastei în ultimii ani de viaţă.

preluare de pe: http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2010/09/oamenii-drepti-se-duc.html

Pe cine urmezi tu?

"Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. " "Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. "

Ioan 10:2-5; 9

la un moment dat iudeii i-au zis Domnului Iisus: "Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă. "v.24 iar drept raspuns Iisus le-a zis: " ...Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele, oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine." v.26,27

Citind acestea ma intrebam, oare cum ar trebui sa fiu eu ca sa fac parte din oile care-L urmeaza pe Domnul, si ce inseamna sa cunosti glasul Lui? In lumea de azi sunt multe voci care te indeamna sa le urmezi, vocea banilor, a frumusetii, vocea ingrijorarilor, vocea fricii, a bauturii, a distractiei etc. Insa de o singura voce trebuie sa ascultam, glasul Singurului Pastor adevarat. Cum pot sa-i cunosc vocea Lui? Pai, Cuvantul Lui cel Sfant, Biblia ne arata exact cum trebuie sa traim, ca sa fim niste oi din staului Sau. Totul depinde de mine, de noi daca dam ascultare glasului Sau. Daca nu ne calauzim dupa vocea Lui, mereu punem la indoiala daca este El pastorul Cel adevarat, daca chiar trebuie sa facem tot ce spune El, atunci vom fi ca iudeii, spunandu-ne Domnul Iisus : voi nu sunteti oile mele.... Ce trist e sa te gandesti ca poti auzi aceste cuvinte de la Domnul si sa fie adresate tocmai tie.

...de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla...

Ferice de cei care urmeaza pe Domnul pana in cele mai marunte lucruri ale vietii,
care cu grija rostesc cuvintele ca sa nu jigneasca pe cineva,
care se gandesc la oamenii sarmani si le da o mana de ajutor,
care se lupta sa fie lumina in insasi familia lor, acolo unde este cel mai greu sa fii credincios adevarat;
care se straduie sa iubeasca tocmai pe cel mai greu de iubit om;
care nu inseala pe nimeni cu nici un ban, cu nici un cuvant.... etc

Prin astfel de lucruri ajungi sa cunosti pasunea adevarata a Pastorului tau si tu insuti sa fii o lumina pe calea ce duce spre ea.

Fii de astazi o oita ce vrea sa cunoasca glasul Pastorului ei!
Amin.

Scrisoare catre prietena mea

Draga mea prietena, Imi este dor de tine si ma gandesc adesea la tine, la toate clipele petrecute impreuna, cand filosofam despre viata si mancam ciocolata pana dimineata. Iata-ne acum mari cu o traista mare de vise, sperante, dorinte...copii nu mai suntem pentru lume dar pentru noi vom ramane mereu copii cu sufletul cald si colorat.

In primul rand iti multumesc ca existi si ca faci parte din viata mea, esti un chip frumos lucrat de Dumnezeu si ai calitati deosebite. Te am ca prietena si ce poate fi mai minunat decat sa-I multumesc Lui Dumnezeu ca prin tine, eu devin mai buna, mai inteleapta, mai deschisa!

Atunci cand timpul mi-l petrec cu tine, simt ca sufletu-mi danseaza si totul in jurul meu este plin de culoare si bunatate. Pentru ca tin mult la tine si imi doresc cu ajutorul Maicii Domnului, sa devii o floare in gradina Sa, sa te bucuri de parfumul tau in toate zilele as vrea sa-ti scriu aici ceva ce nu vreau sa uiti. Noi oamenii suntem ca niste actori pe o scena…fiecare cu rolul lui, cu imbracaminte lui, cu starile sale interioare…

Din acest motiv, imagineaza-ti draga mea, ca fiecare om pe care-l intalnesti aici te va invata ceva, fie bine, fie rau. Asa ingaduie Dumnezeu ca printr-o suferinta sa ne intoarcem la El, sa-l cautam, sa dobandim iubirea sau sa ne curatam de anumite neputinte, cunoscandu-ne astfel pe noi mult mai bine. Daca Dumnezeu iti trimite bucurie, multumeste din inima, bucurate si tu de ea, pentru ca Dumnezeu te iubeste si iti vrea fericirea vesnica. In drumul tau cu siguranta ca vei intalni piedici si ispite, vei fi surprinsa de lume, vei intalni singuratatea, deznadejdea, supararea…dar nu te speria, nu esti singura! Chiar nu stiai? Este un rol…joaca-l! si ca un mic secret : ai un inger pazitor minunat, ca sa mai completez putin, Sfintii Lui Dumnezeu, apoi Mama noastra,a tuturor, Maicuta Domnului. Poate ca nu simti, dar ei sunt cu tine, vorbeste cu ei prin rugaciune!

As vrea sa-ti scriu aici si despre baietii pe care-i vei intalni. Iubirea...toti tanjim dupa iubire, dar ce e iubirea? Iubirea este o taina! Daca te uiti la un fruct, la o floare, la un zambet de copil, aia e declaratia de dragoste pe care Dumnezeu ne-o face in fiecare zi. Zambeste si tu, nu e o minune? Baietii vin si trec, pana il vei intalni pe cel care este pentru tine. La fel este si pentru ei, ne cunosc, ne plac, daca nu avem puncte comune, au si plecat! Tu trebuie in primul rand sa ai grija de tine, de trupul si sufletul tau. Nu te compara niciodata cu alta fata, nu imita lumea si cuplurile de la televizor, accepta-i asa cum sunt, nu uita ca fiecare are rolul sau. Important este sa-ti pastrezi linistea, credinta si iubirea. Relatia ta cu Dumenzeu este ceea ce conteaza, daca te vei lasa in mainile Sale, atunci cand esti confuza, cand nu stii ce vrei, Bunul te va ajuta.

Daruieste-I Domnului, partea ta constienta, ca El sa patrunda astfel si in subconstientul tau, sa te cunosti astfel pe tine. Asta trebuie sa inveti, sa te cunosti pe tine insusti, sa daruiesti iubire, sa fii politicoasa si decenta.
Nu te darui primului venit, ci astepta sa-l cunosti, sa vezi cum gandeste, ce calitati si defecte are, cum se comporta cu ceilalti oameni…si mai ales cerceteaza-l daca el are credinta in Dumnezeu. Poate acum pentru tine nu conteaza, dar mai tarziu va conta foarte mult!
Fi atenta la comportamentul cu ceilalti oameni, ca sa stii cum vei fii si tu tratata, pentru ca la unele persone iubirea este trecatoare, ei traiesc in lume, iar tu nu meriti sa suferi, trebuie sa ai grija! Sexul nu trebuie confundat cu dragostea.

Un baiat care te respecta, care nu te intreaba daca esti domnisoara, sau nu, care nu te preseaza sau iti spune nu stii ce pierzi, inseamna ca sigur are o conduita si intentii mai bune. Daca-l vezi ca viata sa se focalizeaza in jurul sexului, al banului, al lumii…atunci nu este pentru tine. Cauta la inima lui, vezi ce simte, cum gandeste, gandeste-te daca merita cu adevarat sa ai o relatie cu el, daca te face sa te simti frumoasa si cel mai important, sa te simti TU, fara sa fii constransa!
Draga mea prietena, sexul inaintea casatoriei nu se merita si nu duce la nimic bun. Fara binecuvantarea Lui Dumnezeu prin casatorie, nu te vei putea bucura prea mult de el. Acum, Dumnezeu are judecatile Sale, tu doar lasate in voia Lui si sunt sigura ca te indruma pe drumul cel bun. Trupul tau este templu al Duhului Sfant, iubeste-l, nu-l vatama prin patimi. Astepta si bucura-te acum de tot ce ai…prin rugaciunea vei avea mereu mintea limpede si vei fi aproape de Dumnezeu.

As vrea sa inchei spunandu-ti, ca si iertarea este o taina, daca vei suferii, este pentru ca asa trebuia sa se intample, dar tu trebuie sa ierti, sa inveti din experinta ta, Domnul iti va da vindecare si de atunci vei stii ce sa faci. Iarta draga mea, pe toti cei care iti vor gresi, au rolul lor…Iarta-te si pe tine, accepta-te asa cum esti si ai grija de tine! Daca te vei casatorii sa fie din dragoste pentru ca asa i-ai cerut Lui Dumnezeu!
Astept vesti bune de la tine, si iti mai scriu cat de curand!

Cu multa dragoste, a ta prietna.
Publicat de Un copil la 11:12

Mesajul zilei!

Inainte cu noi biruinte!

Dragii si scumpii mei cititori,
stiu am lipsit mult :)

Dar in tot acest timp m-am gandit la ce as putea sa va mai marturisesc, care sa fie spre folosul sufletelor voastre si spre folosul sufletului meu. Pentru ca odata cu voi ma intaresc si eu prin ceea ce scriu.

Intre timp Dumnezeu ne-a mai binecuvantat cu o fiinta minunata, nascuta pe 20 iunie 2010, pe care o cheama Tanase Mariuca. Suntem acum o familie de 6 membri. Ma simt o mamica foarte fericita ca am putut trece prin tot ce presupune sarcina si nasterea , pentru a 4 oara in doar 7 ani.
Sunt epuizata fizic, bineinteles, dar ce conteaza?... cand ii vezi pe toti 4 micuti sanatosi si voiosi.

Ce loc si ce rol a avut si are Dumnezeu in toate prin cate am trecut?
Ma simt mereu vinovata, ca nu pot sa-I arat destul, cat de mult Il iubesc, si cat de mult simt cum El este cu mine. Deseori seara cad franta de oboseala si doar daca mai reusesc sa ma gandec la El si sa-i spun un: Multumesc Doamne si pentru aceasta zi!
Totusi exista o permanenta zbatere pentru a trai cu mai multa intensitate viata de partasie cu Dumnezeu. Ma simt ca un pui de avicola, care pe din afara arata frumos, dar nu e bun aproape de nimic, decat pentru cateva bucatele de carne.

Nu avem dreptul nici o clipa sa ne dezvinovatim inaintea oamenilor, dar mai ales inaintea lui Dumnezeu, ca viata noastra nu e plina de lumina lui Dumnezeu, decat, din cauza lenevirii noastre spirituale si a delasarii.

Imi imaginez adesea cum deja stau in fata lui Dumnezeu, El imi pune intrebari de genul: de ce nu am facut ce trebuia pentru ca Evanghelia Lui sa fie cunoscuta de mai multe suflete, iar eu cu capul aplecat nu pot raspunde la nici o intrebare, pentru ca imi dau seama ca orice as spune , nu asa avea dreptate si nu ma pot dezvinovati cu nimic.


Domnul este mai aproape decat ne putem noi imagina. Cum este viata noastra, stiind ca foarte degraba va trebui sa dam ochii cu Cel pe care pana acum la tot tinut undeva ascuns in gandurile noastre, sau nestiut prea bine de cei care ne-au inconjurat? El care trebuie sa fie pe primul loc in toate, de dimineata pana seara, de la lucrurile marunte pana la cele mai mari, de la lucrurile nestiute pana la cele mai cunoscute.

Cu toate ca nu-mi place sa cer la altii ajutorul, indraznesc sa va cer voua fratilor mei in Hristos care sunteti mai tari decat mine in credinta, sa va rugati si pentru mine si pentru familia noastra, ca sa ajungem impreuna in binecuvantata Imparatie a lui Dumnezeu. Iar eu sunt gata sa ma rog pentru oricine are nevoie, si imi cere acest lucru. pentru ca rugandu-ne unii pentru altii sa ne simtim mai puternici in lupta crunta pe care o avem de dus pentru a ne salva sufletele noastre slabe.

Domnul sa ne ajute pe toti!

Slavit sa fie Domnul!

Ca o cămila prin urechile acului...

De ce Domnul Iisus afirma adesea ca bogatii vor intra cu greu in Împărăţia lui Dumnezeu?

Să vedem mai intâi cam ce inseamnă şi ce face bogăţia:
- bogăţia, bunastarea materială, te face să te simti cineva important, ceea ce contravine principilor si indemnului Duhului Sfânt de a vedea mereu pe altii mai presus decat tine;
- bogăţia îţi dă un sentiment fals al siguranţei;
- bogaţia este o piedică în calea mântuirii şi a uceniciei,pentru că atunci când te crezi cineva , consideri că nu mai ai nevoie de învăţăminte de la alţii;
- bogaţia te indeamnă să crezi că nu mai ai nevoie de Dumnezeu;

Biblia spune:

"Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra."
Matei 6:21

Inima noastră trebuie s-o păzim de toate lucrurile care o tin roabă de materialism, egoism şi răutate. Un credincios trebuie să se cerceteze pe sine insuşi cu multă sinceritate şi să vada de ce anume este legata inima lui, gandurile lui. Este ea legata de bunuri; tine la tot felul de lucruri pieritoare mai mult decat la relatia cu Dumnezeu. Se gandeste mai mult la cele pămanteşti decat la cere cereşti?

Bogăţia si bunăstarea te impiedica să ai o părtaşie profunda cu Dumnezeu, daca esti un credincios. Ea nu te va lasa sa inaintezi, sa cresti in credinta, pentru ca ea, tine sufletul legat de firea lui pământească. Spune Cuvântul lui Dumnezeu:

"Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca? "
Ieremia 17:9

Deci a fi instarit si totodata credincios lui Dumnezeu, este nespus de periculos pentru mantuirea sufletului, deoarece nu ne putem increde in inima noastra, care ne poate insela oricand.

Nici un crestin nu ar trebui sa-si doreasca bogatia sau sa devina bogat. Poate multi ve-ti contrazice aceasta afirmatie, pentru ca pare ceva normal sa iti doresti să traiesti mai bine, nu?
Insa nu trebuie sa nesocotim intelepciunea Cuvantului lui Dumnezeu.

Crezandu-te cineva, prin faptul ca ai ceva mai mult ca altii, vei desconsidera fara sa vrei pe cei ce nu au cat ai tu. Ori nu asta vrea Dumnezeu de la noi.

Urmarirea scopului bogaţiei, are in ea rădăcina totalei instrainari de Dumnezeu.

Si acum, chiar daca nu esti o persoana bogată, si crezi ca acest articol nu ţi se adreseaza, incearca sa-ti pui totuşi cateva intrebari.
- dupa ce tânjeşte inima mea cel mai des?
- cat de mult tin eu la lucrurile mele personale, la "Bogatiile mici, neinsemnate", lucruri valoroase din viata mea? Daca ar fi sa le pierd, sau la mi le fure cineva, cat demult as suferi dupa ele?
- tanjesc eu dupa onoare, prestigiu, putera de a conduce, loc mai inalt, etc?
- daca ar fi sa pun in balantă dorintele spre care aspir zilnic, care dorinte ar predomina in viata mea, cele efemere, placerile pamantesti, sau dorintele care tin de partasia cu Dumnezeu si cu cei ai lui?

A fi sarac, nu inseamna a fi inferior spiritual fata de altii. Dumnezeu a adus Evanghelia in mod deosebit pentru cei saraci, pentru ca inima lor este cel mai fertil pămant unde poate prinde sămânţa Evangheliei. Dumnezeu preţuieste mai mult pe cei saraci, pentru ca ei au inima mai curata si mai dispusa sa se apropie de lucrurile ceresti, spirituale.

Un crestin trebuie sa ceara de la Domnul, sa aiba atat cat ii este strict necesar, daca nu vrea sa-L piarda fara sa-si dea seama pe Dumnezeu din viata lui.

Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos; nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie.Ca nu cumva, in belsug, sa ma lepad de Tine si sa zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, in saracie, sa fur si sa iau in desert Numele Dumnezeului meu.
Proverbe 30:8-9

Sa dam slava şi cinste lui Dumnezeu pentru atât cat avem in viata, pentru ca, fie ca avem de toate , e o binecuvnatre de la El si trebuie sa avem mai multa grija de suflet, fie ca avem strictul necesar sau poate mai putin, sa le luam pe toate ca pe o chemare la cele duhovnicesti, ca sa ne apropiem din ce in ce mai mult de Hristos, Mantuitorul nostru.

Amin.

Cum sa ajungi in Rai...

Slavit sa fie Domnul

Criză de vorbe necesare.....

De cateva zile stau si ma gandesc la un verset, la care meditez, notez, incerc sa gasesc cateva concluzii.

" Stiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi!
Orice om sa fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie"
Iacov 1:19

Nu sunt foarte mulţi oameni care stiu să vorbeasca puţin, atunci când sunt întrebaţi, şi să spună exact ce e nevoie să spună, nimic mai mult.

"Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască."
Proverbe 10:19

Mă întrebam... de ce e nevoie ca un om să fie încet la vorbire? mai ales un om credincios?
Pentru că vorba puţină, dar dreasă bine, înseamnă a avea răbdare, înţelepciune şi pricepere. Dacă te trezeşti demulte ori ca gura ta vorbeşte fără tine, inseamnă ca ai o problemă în a fi stăpân chiar pe tine insăţi.
În cartea Proverbe am regăsit foarte multe versete, care vorbesc despre priceperea si iscusinţa aceasta, de a şti să-ţi "ţii buzele" sau de a inviora sufletul altora, printr-o vorbire înţeleaptă.

Omul care se grăbeşte mereu să spună câte ceva, ca să fie şi el auzit si să se simtă băgat în seamă, poate face multe prostii.
Spune un verset foarte bine, că "şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea" Prov 17:28, dar cred ca nu este cazul să vorbim despre acest aspect, ci mi-aş dori doar să ne gândim foarte bine, cât bine face altora vorbirea noastră sau cat rău poate face ea.

De unde putem învăţă să vorbim ce trebuie şi cum trebuie?
Spunea cineva odată, că atunci cand vrei să spui ceva anume trebuie să înveţi să gândeşti cu o clipită înainte dacă ceea ce urmează sa spui va avea consecinţe bune sau rele. Şi dacă crezi că vor fi rele, atunci fă tot posibilul şi ţine-ţi buzele, stăpâneşte-ti gura, fii stăpân pe propriul tău trup.

A învăţa să spui ce trebuie si când trebuie, ţine foarte mult de dobândirea înţelepciunii. Iar înţeleciunea o putem primi şi învăţa numai de la Dumnezeu, prin viaţa trăită cu El, prin cunoaşterea Cuvântului Său.

Mai este un verset care aş vrea sa-l împărtaşesc cu voi şi poate chiar să mă ajutaţi sa-l înţeleg mai bine decât, cred că l-am inţeles.

"Căci din prisosul inimii vorbeşte gura"
Matei 12:34

Ce inseamnă acest prisos?
Înseamnă surplus de ceva anume, nu?
Şi atunci care ar fi problema acestui surplus? este el bun au rău? Dacă suntem sinceri cu noi, ne putem da seama destul de usor, ca acest surplus, este de obicei răutate, invidie, egoism sau nervozitate. Şi dacă inima noastră mai dă şi pe din afară din acestea , atunci e o problemă.
Ca şi copii ai lui Dumnezeu suntem datori să căutăm să fugim, să scăpăm de acest surplus rău şi să umplem inima cu tot ce este din Dumnezeu, cu gânduri împăciuitoare, multumitoare, altruiste, etc; tot ce inseamnă viaţa în Dumnezeu.

Vorba noastră poate de multe ori chiar ucide, fără să vrem noi acest lucru. Cum? Foarte usor. Vorbeşte cuiva de sus, cu ignoranţă, cu mandrie.
Bârfeşte pe cineva şi fă-l să se simtă un nimic.
Ceartă pe cineva fără motiv, doar aşa ca să te descarci, şi îţi garantez că acel om nu mai are mult şi poate să-şi pună capăt vieţii lui sufleteşti, viselor frumoase, dorinţelor şi nu se ştie dacă şi vieţii lui trupeşti, dacă cumva tocmai in acel moment i s-a umplut paharul amărăciunii.

Concluziile la toate aceste gânduri puteţi să le trageţi fiecare.
Cât de usor mai putem arunca de acum incolo orice vorbă?
Cât de atenţi trebuie să fim cu sufletele din jurul noastru, asupra cărora vrem noi sau nu vrem, avem o influienţă?
Cum să facem să adunăm un surplus bun in inima noastră?
Mai pot bârfi lesne pe cineva, cand stiu ca oricum va afla odata despre aceasta, si că bârfa este un mod de a injosi pe cineva in fata alteia?
Ce ton trebuie să folosesc in cuvintele mele, ca ele să nu afecteze imaginea sau starea persoanei cu care stau de vorba....

Sper ca nu am fost prea plictisitoare pentru voi dragi cititori şi mă rog ca acest articol să vă fie intra-devar de folos in viaţă.

Domnul să vă binecuvinteze.
Slăvit să fie Domnul