Hărnicia lumească

si lenea duhovnicească

In adevar, ceice traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului.

Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.

Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna.

Deci, ceice sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu.

Romani 8:5-8

În fiecare zi suntem puşi în situaţia de a face anumite alegeri. Începând de dimineaţă cînd putem alege intre a aprinde televizorul sau calculatorul, şi intre a deschide Cuvîntul lui Dumnezeu şi a ne zidi sufletele. Apoi pe parcursul intregii zile avem de ales tot felul de activitati, cum ar fi: a sta pe mesenger sau a pierde timpul oricum altfel, ori a cauta cat mai mult rugaciunea, intalnirea cu fratii nostri in Domnul, ori a cerceta pe cineva care trece prin perioade dificile in viata si are nevoie de o incurajare.

Fie ca alegem activitati pământeşti, adică, care nu ne aduc un real folos , fie că alegem ceva ziditor, alegerile ne aparţin. Când te vei prezenta in faţa Judecătorului, nu te vei putea dezvinovaţi nicicum, că nu ai avut timp sa faci ceva pentru Dumnezeu. Propriile tale alegeri te vor judeca.

Avem de ales mereu, in ficare ceas, intre bine si rau. Duhul lui Dumnezeu şi conştiinta noastră ne tot indeamna sa alegem ce e bine. Întrebarea se pune: conlucram noi cu aceste ajutoare?

De exemplu, sunt ispitita in ficare zi sa fiu furată de treburile casnice, de copii. Nu ca nu ar trebui sa fac aceste indatoriri, ci mă simt furata de ele pentru ca aparent nu mă lasă sa pot avea timp de partaşie cu Dumnezeu. Dar oare asa sa fie? Cine este stapan in aceasta situatie? treburile casnice sau puterea mea de a alege, care imi este data de Dumnezeu?

Cu siguranta eu pot schimba mersul acestor lucruri, sa-mi gasesc tot felul de modalitati pentru a da prioritate zidirii mele sufleteşti, lui Dumnezeu Însusi sa-i dau prioritate in viata mea. Acesta a fost un simplu exemplu cu care ma confrunt eu, dar stiu ca voi toti care citiţi aceste randuri aveti alt fel de incercari, care va fură incet, incet sufletul, pentru că nu va opuneţi acestor valuri care vin spre voi, ci ne lasam cu toţii duşi de ele.

Satana prin aceasta na dă o hărnicie lumească cu "ajutorul" căreia ne pierdem viaţa duhovnicească. De ce tot spun ca activitatile ne fură încet?.. pentru ca este evident ca facem alegerile urgente in detrimentul celor importante?

Cand eram adolescenta am invatat o lectie foarte importanta a vietii:

"Ca să scapi de terania urgentului, invaţa să dai prioriate lucrurilor importante"

Pentru tinerii credincioşi lupta este şi mai aprigă. Pentru ca in tinerete eşti incă debusolat de multe ori, şi nu realizezi ce câştigi sau ce pierzi in viaţa. De aceea multi tineri se trezesc deodată ca au pierdut atâta timp pe nimicuri, pe imaginea personală, pe prieteni care i-au trădat, pe certuri cu parinţii care s-au iscat de la lucruri neimportante, sau mai bine zis din cauza dorintelor noastre egoiste si ambitioase.

Lupta zilnica care se da cu mine si cu tine, este pentru suflet. Oricât de neimportant ţi s-ar părea acest lucru, cei care luptă pentru el, adica Dumnezeu si cel rau stiu ceva mai mult decat stim noi. Ei stiu ca sufletu este vesnic, iar toate problemele noastre de pe acest pămant vor trece cat ai clipi din ochi, iar după aceasta vine judecata sufletului.

Eu aleg de astazi, scriind acest articol, să nu mă mai las furată de nimic care m-ar putea desparti de Dumnezeu pentru vesnicii. TU?

Un lucru cert este pentru cei ce inca se mai cred credinciosi, dar se lasa furat de firea pământească, este ca :"ceice sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu". Rom.8:8

Alege de azi să faci alegeri corecte, alegeri care nu ţi-ar pune ân pericol veşnicia cu Dumnezeu!

Slavit sa fie Domnul!