Ciocanul Cuvântului Biblic

"Cuvântul Meu nu este el, oare,... ca ciocanul? - zice Domnul" Ieremia 23:29

Dumnezeu îşi aseamănă Cuvântul Său cu ciocanul. Ciocanul are multe însuşiri... De sub loviturile lui ies aurul, argintul, sarea, uneltele de fier şi oţel.

Dar ciocanul Cuvântului biblic mai are şi alt înţeles. Această asemănare cu ciocanul ne aduce aminte că, de multe ori, bunul Dumnezeu ne loveşte cu încercări şi suferinţe pentru binele nostru sufletesc.
Ciocanul loveşte din greu; loviturile lui sunt grele; dar din aceste lovituri ies atatea lucruri folositoare.
De sub lovituri de ciocan ies toate uneletele folositoare, incepând de la cuiul cel mic, până la cele mai mari unelte.
De sub loviturile ciocanului ies şi aurul din piatră, şi sarea din pămant! Dragostea lui Dumnezeu ne izbeşte şi cu lovituri şi încercări, pentru ca să facă din noi vase alese şi primitoare de mântuire.
Toţi creştinii cei adevăraţi, toate vasele cele alese au ieşit şi ies, de regulă, din loviturile de "ciocan".

Ciocanul ferecă piatra morii - căci altcum moara nu mai poate măcina. Iar pe vremea coasei, răsună câmpiile de ciocanul care bate coasele. În toiul muncii, ciocanul bate coasa, căci altcum ea nu mai taie.
Copii ai lui Dumnezeu, iubiţii mei fraţi, nu vă speriaţi când ciocanul încercărilor şi al prigoanelor vă izbeşte tocmai în toiul luptei şi al lucrului pentru Domnul! El vine ca să ne ascută "sabia"; el vine să ne ferece "moara", ca să ptem "secera" mai mult şi măcina mai mult.


Călătorind cu trenul, aţi văzut un lucru cunoscut. Când trenul se opreşte în gară, se coboară mai maşinistul şi umblând de la vagon la vagon, loveşte cu ciocanul roţile vagoanelor. Le loveşte şi ascultă. Parcă le intreabă şi roţile răspund. După sunetul ce-l dau roţile maşinistul le verifică, adică poate cunoaşte dacă au defect sau nu. Dacă sunt în ordine sau nu.
Aşa e şi cu noi, aşa e şi cu trenul vieţii noastre. Căci şi noi trebuie să călătorim prin multe necazuri, ca să ajungem în Împărăţia lui Dumnezeu (Faptele Ap. 14:22) Şi numai cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui! ( Matei 10:22, 24:13)
Din când în când bunul Dumnezeu Se apropie de noi cu "ciocanul", cu încercări şi necazuri, să afle cât de tari suntem în răbdarea şi dragostea Lui. Lovindu-ne cu ciocanul, Domnul parcă ne întreabă: Fiule, cum stai cu răbdarea şi dragostea Mea? "Iar un copil al lui Dumnezeu răspunde: Aicea sunt, Doamne, şi rabd şi sufăr pentru Tine orice!"

Poţi să dai şi tu un asemenea răspuns?

Pr. Iosif Trifa - "Biblia-Cartea Vieţii"

Domnul nu ne vrea legume fierte!

In aceste zile spunem multe lucruri frumoase despre Invierea Domnului Iisus, incercam sa fim mai buni, sa ne iertam unii pe altii.
Problemele sunt multe in jurul nostru, atat de ordin material cat si de ordin sufletesc.
In loc sa ne simtim mai linistiti si mai confortabil in aceste zile,satana lucreaza acum cel mai mult. Bagă intrigi intre fraţi, te face sa-şi perzi rabdarea cu tot feluri de mărunţisuri. El nu se multumeste ca fratii in Domnul sa nu se inteleaga intre ei, ci vrea sa nimiceasca orice speranta de Inviere curata si mareata in sufletele oamenilor.

Din cauza acestor lucruri dureroase, devenim nemultumiti, ne lepadam de orice initiativa duhovniceasca, suntem deznadajduiti si lipsiti de orice speranta, ca se pot rezolva anumite probleme dintre fratii. Si nu suferim numai noi, sufera intreaga Lucrare a lui Dumnezeu, pentru ca in loc sa vada cat mai multi Lumina Invierii in sufletele noastre, abia daca vad o luminita pâlpâind. Am devenit niste legume fierte care si-au pierdut vitaminele ce dadeau puterea adevrata vietii.

La ce mai sunt bun eu pentru Domnul intr-o asemenea stare?
Daca Marturisirea noastra nu e una puternica si curata, degeaba sunt toate cate le facem. Degeaba mai venim la adunare pentru ca asa ne-am obisnuit, daca nu ne implicam in ea cu nimic.
Degeaba spunem ca suntem de la Oastea Domnului, dacă suntem niste ostasi care si-au pus armele jos de frica duşmanului.
Hristos Domnul vrea luptatori vigilenti, activi, intelepti. Ostasi, care nu se sperie de orice le iese in cale, ci merg curajos inainte si cerceteaza toate lucrurile, iar ce li se pare ca vrea sa-i descurajeze, nu-i da atentie, atunci alege sa priveasca spre tinta lui, pe care o da Domnul - Biruinta asupra pacatului, Dragostea si Marturisirea lui Hristos!

Ma gandesc numai cum ma priveste Domnul in starea mea. Ne smiorcaim ca altii sunt asa , sunt pe dincolo, dar eu, eu cum sunt! ce fac eu ca lucrurile sa fie mai vii? Ce fac eu ca ruga mea sa razbata tavanul? Unde imi sunt lacrimile? Sau ma cred destul de bun ca sa-mi plang pacatele?

Preaiubitii mei, toate aceste ganduri se refera in primul rand la mine, iar daca cumva va regasiti in ele, va indem sa ridicati armele Duhului Sfant ce v-au fost date de Domnul si sa va aliniati cu toti cei ce vor sa lupte. Indemnati-va unii pe altii la Marturisirea invierii lui Iisus, la trairea curatiei, fara pacat, fara frica. Domnul nu are nevoie de dezertori, de asa-zisi ostasi, ci de noi, care vrem sa aratam lumii ca viata e dicolo de moarte, ca nu acesta este pamantul nostru si patria noastra!
Noi luptam pentru o Imparatie Vesnica, Nestricacioasa , Sfânta!

HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!

Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata?

"Grauntele de griu, cind cade pe pamint, de nu va muri, ramine singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan 12, 24). Grauntele de griu in moartea lui aducatoare de rod este icoana a jertfei. Caci moartea lui nu e moarte, nu e nimicire, ci mistuire si trecere intr-o viata noua, mai bogata, rodind "unul o suta, altul saizeci, altul treizeci" (Mat. 13, 23 ). Brazda, mormintul bobului de griu, e noaptea lui de Paste.
Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata? Atunci intelegem de ce Iisus a zis indata dupa acest cuvint: "Cel ce-si iubeste viata o va pierde... Si cel ce renunta la viata lui, in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica" (Ioan 12, 25). Aceasta este legea vietii: si acum si in eternitate se naste din jertfa. Asa se naste orice viata, din sacrificiul alteia si traieste jertfindu-se.
(Pr. Iosif Trifa)


Atat de mult m-au umpresionat aceste cateva randuri pe care le-am citit azi dimineata, încât nu am putut să nu las toate lucrurile la o parte şi să aştern două, trei randuri şi eu în legătură cu ele.

Fetita mea cea mai mare a primit la gradinita o revitsta de Paşte, in care nu e scris nici un cuvintel despre invierea Domnului Iisus sau despre Jertfa Lui. Totul e numai despre ouşoare şi despre iepuraşi.
M-am intristat tare mult în sinea mea şi am zis că nu se poate aşa ceva. Eu simt pe pielea mea cum toate treburile vieţii incerca să mă fure de la gândul învierii, dar mai ales al jertfei.
Mă simt ca un bob de grâu care nu reuşeşte să moară ci trăieşte mai mult pentru sine, din această cauză nu aduce rodul Sfânt şi veşnic pentru Domnul.

Apoi mi-a trimis o buna prietena de-a mea un filmuleţ "power point", despre planurile lui satan cu privire la lume. Spunea acolo exact despre aceste lucruri, cum satan incerca din toate puterile sa ne distragă atentia de la Jetfra lui Dumnezeu, de la Dragostea Lui, de la Invierea Lui, ocupandu-ne pe toti cu flecării, cu probleme zilnice de caştigare a banilor, cu examene, cu alte şi alte lucruri care nu tin de Dumnezeu.
Oare se merită toate acestea? Oare ne întrebăm spre încotro ne îndreptăm zi de zi? Cu ce fel de lucruri ne umplem viaţa noastra?

Am simtit de curand cum cel rau incerca sa-mi inlocuiasca gandurile mele zilnice pentru Domnul cu gandurile unor puncte si bani pe care puteam sa-i castig inscriindu-ma intr-o afacere. Nu puteam dormi noaptea. M-am inscris, dar nu aveam nici o clipa liniste. Aveam impresia ca ceva sau cineva incearca sa mi-l fure pe Dumnezeu din viata mea. Ma rugam mult, pana cand am revenit la felul de viata de dinainte, renuntand la afacere. Stiu ca unii poate considera ca am scapat nu stiu ce oportunitate, dar credeti-ma ca ma simt mult mai bine acum. Chiar daca trebuie sa traiesc de pe o zi pe alta, sunt multumita ca il am pe Domnul cu mine, decat sa am bani si sa-l perd pe El.

E o luptă aprigă in lume sa se răstoarne toate valorile lui Dumnezeu. Trăieşte mai mult pentru tine, pentru nevoiele tale, lucreaza pentru visele vietii tale..." vezi ca poti sa le faci pe toate asa cum ti-ai dori", nu renunta la vise - sunt foarte importante pentru tine, pentru viitorul tau....

Câtă minciună in toate aceste lucruri. Toate vor sa te tina de pămantul acesta, dar ce te indreaptă spre cer? Nimic!!!

Nu am mai simtit de mult timp cu adevărat semnificatia Jertfei Domnului Iisus pentru mine personal. M-am gandit in fiecare an, ca Domnul a murit pentru lume, stiam ca si pentru mine, dar nu am reusit poate sa inteleg niciodata cat de mult a suferit El pentru mine.
Si acest lucru nu-l putem intelege pana cand nu invatam sa iubim, fara conditii.
Sa facem toate lucrurile fara cartiri si şovaieli, Pur şi simplu să facem totul cu dragoste , fără să cerem ceva răsplată, chiar daca nu ni se multumeste, ba dimpotrivă suntem neintelesi, si ni se cere si mai mult. Atunci sa nu cartim ci sa raspundem cu iubire şi blândeţe.

In saptamana aceasta, multi vorbim despre patimile lui Iisus, dar ma intreb cati dintre noi intelegem cu adevarat prin ce a trecut Domnul . Este foarte asemanatoare situatia cu cea din tarişoara mea. Acolo multi tineri suferă si acum bătăi crunte, mor, si sunt lispsiti de manacre zile intregi. Dar credeti ca ii intelege cineva cu adevarat? Nu, ba mai mult, sunt abandonati de asa zisele organizatii de aparare a drepturilor omului, pentru ca si ei se tem sa nu trezeasca pe marele Urs.
La fel a patimit si Domnul Iisus, si astazi simte ca noi L-am abandonat. Ne dam cu totii cu părerea , dar nu simtim că el catre noi striga pentru ajutor. Ajutorul pe care noi putem sa i-L dam, este viaţa noatra pusă cu totul în slujba Lui, ca să caştigam această batălie dintre păcat şi viaţă veşnică.

Aş vrea să facem ceva practic in săptămana aceasta. Să punem pe o foaie de hartie cateva liniute in dreptul carora sa scriem ce face Domnul Iisus acum pentu mine, imaginandu-l pe drumul Crucii, mergând spre moarte! Apoi să scriem cateva lucruri pe care am putea sa le facem ca sa-I arătăm Domnului că nu în zadar a murit pentru mine şi pentru tine.

Va iubesc şi mă rog să simţiţi Sărbătoarea Paştelui cu adevarat! Nu cu iepuraşi şi ouă colorate, ci cu lacrimi de multumire şi Iubire iertătoare şi jertfitoate fată de cei de langă voi!

Slavit sa fie Domnul!