O ce veste...uitata!

sau: Unde este Hristos de Craciun?

In ciuda aparentelor, Hristos Se naste si astazi intr-o lume in mare parte la fel de indiferenta fata de El ca si cea a Israelului de acum 2000 si ceva de ani. Nasterea Sa lasa inimile celor mai multi oameni de pe fata pamantului, ba chiar a multora dintre cei botezati si imbisericiti, mai reci decat pestera care L-a gazduit.

Daca incercam o privire mai profunda, vom observa ca cei mai multi dintre noi (si nu vorbesc acum de copii) nu-L asteptam pe Hristos. Am asteptat si asteptam “Craciunul”, dar nu pe Hristos! Am asteptat zilele libere, veselia specifica, voluptatea cumparaturilor, masa bogata, cadourile, atmosfera “feerica”, prilejurile de a petrece, de a ne distra… Am asteptat Craciunul ca sa ne bucuram mai curand fara Hristos, dar in ziua… lui Hristos. I-am rapit, I-am confiscat Darul, L-am ucis ca sa ne folosim linistit, liberi si dupa pofta noastra de acest Dar. Asa cum, de altfel, facem cu lumea intreaga, de El creata, pe care o credem a noastra, cu vietile noastre, de El daruite si de El rascumparate cu scump Sangele Sau, pe care iarasi le traim… pentru noi si ca si cum noi am fi stapanii, iar nu Dumnezeu…

Unde e Hristos in toata zarva petrecerilor si a meselor festive de acum? Unde e Hristos in multimea programelor TV murdare, la care toti privesc obligatoriu si “cu religiozitate“, a emisiunilor cu aceleasi muzici lumesti si dracesti, cu aceleasi discutii stupide, cu acelasi strat gros de sclipici al superficialitatii si trivialitatii, cu aceleasi glume proaste si cu aceleasi hahaieli grosolane, cu aceiasi nuri femeiesti expusi nerusinat ca si in toate celelalte zile ale anului, dar… acum si mai dihai, ca deh, “e sarbatoare“…

Dar si pentru noi, multi dintre cei credinciosi, sa recunoastem ca este la fel… Nu stim sa ne bucuram crestineste, nu mai stim sa praznuim duhovniceste, de aceea si noi, dupa ce ne implinim “randuiala” prezentei la Sfanta Liturghie si eventual ne cuminecam… adesea petrecem la fel ca si “lumea”, ne bucuram cu aceeasi bucurie goala, gaunoasa, necurata… ne bucuram fara Hristos! El ne ramane simpla referinta teoretica, conventie. “Stim” ca e Nasterea Lui… Dar traim ca si cum asta n-are nicio legatura cu concretul vietii noastre si nu schimba cu aproape nimic modul in care traim, gandim, ne bucuram…. Hristos nu e nici pentru noi AICI, prezent, viu, in inimile noastre si in constiintele noastre; sau daca L-am simtit cumva, Il facem cat mai repede uitat printre sarmale, cozonaci, flecareli, bancuri, cantece lumesti, filme si show-uri distractive… “DA MUZICA MAI TARE!”…

Hristos Se naste tot singur, umil si nebagat in seama. Prea putini magi si pastori Il mai cauta acum. Si prea multi acoperim, ascundem, facem uitata Nasterea Sa cu multe zgomote, cu multa vorbarie si multe luminite artificiale, cu sclipici, cu beculete si cu fast orbitor. Ca nu cumva sa auzim chemarea Lui… Vrem sa ne bucuram, vrem sa avem neaparat un Craciun fericit, dar… ca sa ne putem bucura, ca sa putem fi “fericiti”… e neaparat nevoie sa ne debarasam de Hristos, ca gandul la El sa nu stea cumva in calea “bucuriei” noastre.

“In lume era si lumea printr-Insul s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit” (Ioan 1:10).

Si astazi Maica Fecioara cu greu gaseste inima in care sa poata salaslui curatia ei, cum nici atunci nu a aflat unde sa poposeasca spre a naste pe Iisus. Cine oare o mai urmeaza astazi in smerenie, in curatie feciorelnica, in ascultare, in dragoste pe Nascatoarea de Dumnezeu? Ce suflet mai este pregatit si azi sa-L nasca in sine pe Dumnezeu, sa-L primeasca in casa proprie?

“…Pentru ei nu era loc la han” (Luca 2:7) …

Dumnezeul ce ni S-a nascut astazi a venit in lume nu ca sa avem ce sa celebram formal si simbolic, nici ca sa ne dea pretext de euforii consumiste, ci pentru nimic mai putin decat ca sa se faca Fratele nostru! Hristos a venit in lume nu doar ca sa ne mantuiasca, ci ca sa ne faca fratii Lui, ca sa ne altoiasca pe trunchiul Sau si sa ne daruiasca Viata din Viata Tatalui. Viata dumnezeiasca adevarata, nu poezie! Viata dumnezieasca adevarata, nu teorie! Viata dumnezeiasca adevarata, nu logoree! Hristos S-a nascut ca noi sa nu mai traim satanei, lumii si noua insine, sa nu mai slujim Nimicului, ci ca sa ne nastem si noi EFECTIV si SIMTIT, in taina Duhului, ca fii ai Tatalui. Scopul Intruparii Lui suntem noi, este nasterea noastra din nou, pentru Imparatia vesnica, prin baia pocaintei! Aceasta este Taina “cea din veac ascunsa” si aceasta este “vestea minunata” ce ni s-au impartasit acum direct din Cer, de Insusi Fiul! Dar cine le mai stie si le mai crede astazi, cine le doreste, cine le primeste?

Cine Ii deschide si lui Hristos poarta inimii de Craciun? El este Colindatorul Care, precum in cantecul sfasietor al lui Tudor Gheorghe, inlacrimat, plapand si tremurand de frig “sta la poarta si nu zice nimica“, asteptand ca cineva sa-I inteleaga Vestea Sa cea ne-lumeasca… si sa-i deschida spre a cina impreuna cu El, in taina inimii! Vom fi noi aceia?

Ca repere de baza pentru de-banalizarea sarbatorii Craciunului si pentru conectarea duhovniceasca la sensul profund si la implicatiile personale ale acestui urias Praznic, va propunem sa citim mai cu atentie Sfanta Scriptura… in alte pasaje decat cele care se citesc in aceste zile, dar care se refera tocmai la Taina negraita care se petrece acum sub ochii nostri:

“Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume.In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut.Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut.Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.Ioan marturisea despre El si striga, zicand: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era.Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har.Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos.Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut”.

22 Dec 2007 Articol preluat de pe site-ul www.razbointrucuvant.ro

Lumea în care vine Iisus.... de Crăciun

Lumea în care a venit Iisus acum mai mult de doua mii de ani în urmă, nu se deosebeşte prea mult de lumea în care trăim astăzi.
S-a născut într-o lume rece şi la propriu şi la figurat. Nu a fost primit de ai Săi, aşa cum se întâmplă şi astăzi, nu numai cu El, ci şi cu toti cei care-L iubesc...

Eram într-o zi la poştă să cumpăr nişte felicitări. După ce îmi lungisem destul ochii după o felicitare cu naşterea Domnului Iisus, am găsit una. Am cerut la ghişeu să-mi dea acea felicitare şi încă una la fel. Din păcate după ce s-a dus doamna şi a căutat până şi în magazie, nu a putut găsi încă o felicitare asemănătoare măcar cu cea pe care am cerut eu. Toate felicitările de Crăciun erau cu orice altceva pe ele numai nu cu Naşterea Domnului Iisus.... trist, dar aşa de "mult" este iubit şi primit şi astăzi Domnul în lume.

Citeam nu demult în Biblie versetul următor:

" Nu iubiti lumea si nici lucrurile din lume..1Ioan 2:15"

Desigur aici "lumea" are un alt inteles, lumea lucrurilor materiale, a poftelor etc.
Dar, foarte bine se potriveşte aici şi întrebarea: De ce iubesc eu lumea?

Ce mă atrage atât de mult la ea, când ea este atât de rece şi neprimitoare cu tot ce iubesc eu, cu toate nevoile mele?
Ce a făcut aceasta lume pentru mine, ca eu să fiu atras atât de mult de ceea ce-mi ofera ea?
- este nedreaptă cu cei săraci, cu cei nevinovati, cu cei bolnavi..
- îmi ia bani pentru toate maruntişurile, dar nu-mi dă mai nimic pentru strictele mele necesităţi... - dacă nu sunt cum e lumea, în port, în vorbire, în gândire, sunt privit cu dispreţ...
- sunt minţit asupra consecinţelor unor decizii sau lucruri cumparate: ma refer aici la propleme cum sunt avortul , anticoncepţionalele, produsele contrafacute de pe piaţa , etc...
-ea inversează principii valoroase, sănătoase cu nonvalori...

De ce ar trebui să iubesc lumea în care trăiesc, mai mult decât pe Dumnezeu, care a creat-o?
Ea Îl exclude în toate, şi nu vrea să recunoască, că fară El ea este un Nimic.
O lume care este nepăsătoare faţă de cei ce au nevoie de mângâiere, care pune mai presus de toate câştigul, decât dreptatea.
Care îndeamnă mai mult la iubirea de sine, decat la o iubire altruistă, neconditionată.


Cu toate acestea , aşa cum ştie satana să facă minciuna atrăgătoare, aşa sunt atraşi multi dintre noi de capcanele amăgitoare ale acestei lumi. Fără Duhul lui Dumnezeu în viaţa noatră însă, suntem ca nişte orbi care băjbâim încoace şi încolo şi nu putem vedea realitatea, că suntem de fapt nişte nimicuri, praf şi pulbere în faţa Divinităţii. Numai prin Lumina venită de Sus, prin Domnul Iisus...ochii nostri pot vedea totul aşa cum este.

Nu vreau să iubesc lumea, nici ce-mi oferă ea, pentru că ea nu-L iubeşte pe Preaiubitul inimii mele!
Pentru că nu pot fi împărţit între doi iubiţi. Cine spune că iubeşte doi barbati la fel de mult, de fapt nu iubeşte pe nici unul cu adevărat. Iar pe cei nehotărâţi Domnul îi numeşte căldicei, în care, nu numai că nu-şi găseşte nici o plăcere, ci ii va şi scuipa din gura Sa, ca pe ceva neplăcut.

Gandeşte-te bine. Pe cine se merită să iubeşti cu adevărat şi cui merită să-ţi dedici viaţa?... Domnul Iisus mai este încă în ieslea Lui rece, în care stă şi aşteaptă, poate măcar în acest an va găsi un loc cald şi primitor în inima ta.

Cât ţine de mine, în acest Crăciun vreau sa-I pregătesc Domnului o iesle umilă dar călduroasă. Nu am palate şi nici aur, dar tot ce am îi dăruiesc. Stiu că nu a fost mereu călduros locul Lui în viaţa mea, dar vreau sa-l încălzesc din nou, pentru că vreau sa fie mereu Preaiubitul meu iar eu să fiu mereu al Lui!

Crăciun binecuvântat!