Dacă eşti a lui Hristos...
Nu poţi sluji la doi stăpâni, pentru că ori vei urî pe unul şi vei iubi pe celălalt, ori vei ţinea la unul şi vei nesocoti pe c
elălalt. (Matei 6:24)
elălalt. (Matei 6:24)Este foarte clar un singur lucru: cine vrea sa fie a lui Hristos, trebuie să iubească tot ce porunceşte El, să iubească toată voia lui Dumnezeu!
Trăind în lumea de astăzi , mulţi dintre noi suntem confuzi în ceea ce privesc lucrurile pe care le iubim sau le facem pentru noi sau pentru lume.
Sunt păcate, care par atît de "nevinovate" încât spunem că nu e nici o problema în a le face, şi asta pentru că toată lumea le practică.
Au apărut multe mişcări printre tineri, care aparent îi îndreptăţeşte să se răzvrătească împotriva societăţii, şi chiar împotriva vieţii lor personale, pe care hotărăsc să şi-o curme la un moment dat.
Nu, aceasta nu poate fi nicidecum voia Lui Dumnezeu!
Orice duh al răzvrătirii este duhul lui satan!
Orice duh, care dispretuieşte pe ceilalti, care învinuieşte pe ceilalţi, sau înjoseşte pe alţii, nu poate fi decat un duh rău.
Cine este din Dumnezeu nu poate rămâne un om răzvrătit, nu poate să dispretuiască nici cea mai neînsemnată fiinţă de lîngă el, nu poate trece nepăsător pe langă un om în nevoie. Dumnezeu înconjoară totul cu dragoste şi cu milă. Cine este în El şi în cine rămân cuvintele Lui, acela este prieten cu Dumnezeu!
Să nu ne înşelăm dragii mei cu lucruri care ne duc spre pieire, iar noi să le credem după voia lui Dumnezeu. Avem o conştiinţă care dacă este cumva adormită, poate fi trezită, dacă suntem sinceri cu noi înşine, dacă ne dorim cu adevărat să ştim pe ce cale umblăm. Ea este pecetea lui Dumnezeu în noi, şi dacă ţinem seama de ea ne poate ajuta foarte mult să cunoastem voia Lui pentru noi.
Ne putem înşela în multe privinţe, dar nu se înşală niciodată acela care iubeşte pe aproapele său; acela care priveşte zi de zi în Cuvantul lui Dumnezeu-Biblia, şi îşi vede sufletul aşa cum este, apoi caută să-şi îndrepte căile sale.
Credincioşia noastră nu stă în lucrurile mari, care izbesc ochiul omului, ci în credinţa şi corectitudinea lucrurilor mărunte, aparent neînsemnate, dar cele mai importante.
-Să fii corect cu tine însuţi, cu cei de langă tine, chiar dacă nu te vede lumea şi chiar dacă îţi greşeşte cineva.
-Să fii conştient că mereu te vede Dumnezeu şi pe toate pentru El să le faci.
Dacă nu-ti compostezi un bilet în autobuz pentru ca speri să nu te prindă controlorul, nu uita că Dumnezeu este controlorul cel mai important deaspura ta şi nu ai cum sa te ascunzi de El, iar judecata cea mai aspră va fi a Lui, nu a oamenilor.
Aşa că orice faci , fă totul fiind conştient de prezenta şi ochiul Lui Dumnezeu îndreptat asupra ta! Cine ajunge sa-L iubeasca pe Dumnezeu, îl asculta şi face voia Lui din dragoste pentru El, căci în dragoste nu mai există frică.
Dacă eşti a lui Hristos...
nu te lepezi la-ncercare, ci-ţi păstrezi credinţa tare,
pân-la moarte-n ascultare, ca şi Domnul tău Hristos.
Dacă eşti a lui Iisus...
tu răspunzi la rău cu bine şi iubeşti, iertând pe-oricine,
şi te laşi jertfit pe tine, ca şi Domnul tău Iisus.
Dacă umbli cu Hristos...
viaţa ta-i strălucitoare, supărarea-i iertătoare,
rugăciunea-ncrezătoare, cum a fost a lui Hristos.
Dacă umbli cu Iisus...
suferinţa ta-i senină, dăruirea ta-i deplină,
şi-nvierea ta-i divină, cum a fost a lui Iisus!
Traian Dorz
Slavit să fie Domnul!
4 comentarii:
Subscriu si eu prin urmatoarele versuri,la cele spuse de tine mai sus."..cine vrea sa fie a lui Hristos, trebuie să iubească tot ce porunceşte El, să iubească toată voia lui Dumnezeu!"
Alegânu-L pe El
Cu Hristos birui durerea,
amarul, îţi pare ca mierea.
Alegându-L pe El, învingător e învinsul
căci într-o clipă a cuprins necuprinsul.
Cu Hristos trăieşti în lumină,
prin freamătul vieţii, treci c-o inimă lină.
Alegându-L pe El, dintr-un om neânsemnat
devii într-o clipă un fiu de-mpărat.
Slava lumii
Slava lumii
e numai o iluzie,
o falsă fericire,
o umbră a dragostei,
o capcană a morţii.
Slava lumii
e un vas de rubin,
frumos pe dinafară
gol pe dinăuntru
şi foarte fragil.
Slava lumii
"îmbrăcăminte de piele "
"deşertăciunea deşertăciunilor",
şoaptă demonică,
rai pierdut.
Frumos frate Sorin.
Ma gandeam nu demult la cat de putin ne este noua dor de Domnul Iisus, sa-L vedem, sa-L simtim, sa-I cantam, sa-i multumim. Dar s-o facem de fiecare data cu foc si cu mult dor.
Abia atunci simti ca nu esti al nimanui altuia decta a Lui si numai a Lui!
Dragii mei, dacă suntem ai Lui...
Dacă suntem ai Lui, suntem săpaţi în palmele Lui...nimic nu ne smulge...
Dacă suntem ai Lui, îi vom răspândi mireasma, lumina, căldura, vorba înţeleaptă...Dacă suntem ai Lui, vom fi recunoscuţi de departe...ca şi Petru...,,chiar şi hainele te dau de gol"
Dacă suntem ai Lui, vom simţi că El e al nostru, El, preaiubitul, despre care vom vorbi neîncetat...El, Mirele, pe care îl vom aştepta, pentru care ne vom pregăti cu dor...
DA, Doamne, vrem să fim ai Tăi! Fii stăpân peste toată fiinţa noastră!
Ce bine este când putem distinge Glasul adevăratului Păstor de glasul străinului!
“Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“.” ( Ioan 10, 2 – 5)
De trei ori foloseşte Domnul Iisus în aceste versete cuvântul “glas”. De două ori ne vorbeşte de glasul păstorului iar a treia oară de “glasul străinilor”. Cine este străinul al cărui glas, Domnul Iisus ne spune să nu-l ascultăm?!
La această întrebare am primit fiecare dintre noi răspunsul la vremea potrivită, încât nu ne putem scuza că nu am ştiut să ne ferim. Se poate însă să fi fost nepăsători la glasul păstorului, să fi fost neveghetori cum odinioară au fost protopărinţii noştrii Adam şi Eva.
Domnul Iisus ne-a avertizat că în spatele glasului străinului se ascunde un “hoţ şi un jefuitor” (Ioan 10, 1). De un astfel de jefuitor au avut parte Adam şi Eva în grădina Edenului. Astfel în Facerea cap. 3, v. 1 -5, putem descoperii când s-a auzit pentru prima dată glasul străinului şi ce urmări a avut ascultarea lui, dar totodată putem descoperii că hoţul şi jefuitorul de atunci este acelaş cu cel descries de Domnul Iisus: “Şarpele însă era cel mai viclean dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu, a zis el oare: Să nu mâncaţi roade din tot pomul care este în rai?...“ Iar femeia a zis către şarpe: „Noi putem mânca din roada pomilor raiului, dar din roada pomului care este în mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: „Din el să nu mâncaţi şi nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi! Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că'n ziua'n care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca nişte Dumnezei, cunoscând binele şi răul“.” Asemănarea o descoperim în: “Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar.” (Ioan 10, 1)
Prin urmare străinul foloseşte întodeauna căi ocolitoare pentru a pătrunde în staulul oilor şi în părtăşia lor. Acelaş lucru la practicat şi Satan când s-a apropiat de Eva (Facerea 3, 1-5), iar după ce au mâncat “li s'au deschis ochii şi au cunoscut că erau goi…”( v. 6). În ambele cazuri diavolul fură de la oameni ascultarea lor de Dumnezeu şi este trist că mulţi sfârşesc depărtaţi de Dumnezeu. Adam şi Eva nu au respins glasul străinului şi prin ascultarea lor de acest glas, au avut de suferit atât ei cât şi urmaşii lor: “De aceea, aşa cum printr'un om a intrat păcatul în lume - şi, prin păcat, moartea -, tot astfel moartea a trecut în toţi oamenii prin aceea că toţi au păcătuit. Căci păcatul era în lume pân'la lege, dar atunci când nu există lege, păcatul nu se socoteşte. Dar de la Adam până la Moise moartea a domnit şi peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al celui ce avea să vină .” (Romani 5,12-14).
Acest glas străin din grădina Edenului, este folosit de diavol şi astăzi: “De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea ?: Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul. Voi sunteţi din tatăl vostru Diavolul, şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la'nceput a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna, dintr'ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi tatăl minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi.” (Ioan 8, 43-45).
Cu siguranţă că lucrul acesta la avut în vedere şi Sf. Ap. Pavel când a spus: “Nu vă lăsaţi amăgiţi de învăţături felurite şi străine” (Evrei 13, 9) . La un astfel de îndemn este de la sine înţeles că trebuie să ne întrebăm: Cine sunt cei care dau glas unor astfel de învăţături străine? Răspunsul ni-l dă tot Sf. Ap. Pavel : “Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v'a pus pe voi episcopi , ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său Eu ştiu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverşunaţi care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici. De aceea, privegheaţi amintindu-vă că timp de trei ani, noaptea şi ziua n'am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi.( Fapte 20, 28-31) Ce răspuns dureros! Din mijlocul nostru?! Da, din mijlocul nostru al creştinilor.
Sf. Ap. Petru ne spune de asemenea: “Dar au fost în popor şi profeţi mincinoşi, după cum şi'ntre voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura erezii pierzătoare şi, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce loruşi grabnică pieire. Şi mulţi le vor urma destrăbălările, iar calea adevărului va fi blasfemiată din pricina lor. Şi'n lăcomie vă vor înşela cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăboveşte şi a căror pierzare nu dormitează.” (2 Petru 2, 1-3). Sf. Ap. Iuda, de asemenea spune: “Căci printre voi s'au strecurat unii oameni mai demult rânduiţi spre această osândă, nelegiuiţi care prefac în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi-L tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Iisus Hristos.” (v. 4) Toate acestea vin să confirme ceea ce spune Domnul Iisus: “Furul nu vine decât să fure şi să'njunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă, şi din belşug s'o aibă” (Ioan 10, 10)
Să nu ascultăm glasul unor astfel de străini. Descoperim în 1 Corinteni, cap. 15, v. 33 un alfel de de glas care ne strigă fiecăruia: “Nu vă lăsaţi înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” Să nu trecem nepăsători pe lângă acest glas care ne atenţionează! Sf. Proroc Isaia spune: “ochii tăi îi vor vedea pe cei ce te fac să rătăceşti şi urechile tale vor auzi cuvintele celor ce te-au îndemnat la rătăcire, ale celor ce zic: „Aceasta e calea, pe ea să mergem, fie la dreapta, fie la stânga...“.(Isaia 30, 20-21) Şi dacă ochii văd şi urechile aud, ce dezvinovăţire vom avea în ziua judecăţii, că nu am ascultat?!
Sf. Ap. Pavel îi spune lui Timotei: “Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, iubirea, pacea cu cei ce din inimă curată Îl cheamă pe Domnul.” (2 Timotei 2, 22); “Că va veni vremea când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci după poftele lor îşi vor îngrămădi învăţători să le răsfeţe auzul şi auzul şi-l vor întoarce de la adevăr şi către basme se vor abate. Tu însă fii treaz întru toate; îndură necazul; fă lucrare de evanghelist; slujba ta fă-o deplin!” (2 Timotei 4, 3-5)
Să ne ajute Dumnezeu să rămânem în ascultare urmând glasul Păstorului, pentru că numai aşa vom putea trece biruitori peste orice încercare, iar la sfârşitul vieţii, acel glas al Păstorului iubit ne va chema pe nume zicându-ne: “Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.”
(Matei 25, 34)
Trimiteți un comentariu