O falsă dispută între generaţii...

Legalism versus Modernism

Întodeauna cei care au vrut să ducă o lucrare aşa cum a fost începută şi aşa cum trebuia să fie, au fost priviţi ca nişte legalişti, sau cum li se mai spune, cei ce sunt cu „Litera-lege”. Acest lucru se poate observa cu uşurinţă că se întâmpla şi pe vremea Domnului Iisus Hristos. Nu spun că această denumire nu se potriveşte de drept pentru ei, ci mi-aş permite doar să afirm că, aceşti oameni de fapt, şi-au pierdut o parte din echilibrul credinţei lor. De exemplu, fariseii, erau nişte oameni foarte credincioşi, dar numai la suprafaţă. Ei încercau să arate lumii că păstrează credinţa strămoşească, dar în estenţă nu o trăiau, ci defilau numai cu mulţimea de reguli care trebuiau respectate.

Se ştie, că pierderea echilibrului duce la diferite extreme, acest lucru este valabil în orice domeniu. Păstrarea echilibrului în credinţă este foarte greu de menţinut, dar nu este imposibil. Dacă îţi doreşti din toată inima să-ţi gaseşti mereu acest echilibru în viaţă, e destul să rămâi mereu ancorat în corabia Mânturii, să rămâi mereu în Dumnezeu şi în voia Lui.

Ideia de a scrie aceste ganduri, mi-a venit tocmai din pricina disputelor interminabile pe care le văd şi le aud, atât între generaţia fraţilor în vârstă cu frăţiorii noştri tineri, cât şi între ideile conservatoare, şi cele cu un „suflu nou”, tineresc, uneori curat, alteori provocator, al celor care nu au avut ocazia să cunoască această Lucrare în Dragostea ei Dintâi.

Astăzi realizez că este foarte greu pentru mulţi, mai ales pentru fraţii în vârstă, care au primit cu sfinţenie cele încredinţate de Pr.Iosif şi de Fr.Traian Dorz, să păstreze şi să prezinte această Sfântă Lucrare în felul ei de la început. Motivele sunt mai multe. Pe lângă faptul că viaţa din zilele noastre este mult mai comodă decât în trecut, iar comoditatea trupului ucide necesiatea sufletului, motivul mai adânc şi mai dureros este că dragostea dintre fraţi s-a răcit. Pe de altă parte, tinerii şi nu numai, trec prin ispite mult mai mari decât generaţiile anterioare.

Fraţii se plâng de tineri, că nu sunt ascultători, că nu sunt în Duhul Oastei, că nu sunt aşa cum ne-au îndemnat înaintaşii noştri să fim, şi au dreptate. Cine se întrebă însă, dacă ei nu-si doresc cumva, ceva mai mult, exemple demne de urmat, exemple „la îndemână”, decît să li se amintească mereu nişte reguli, care fără „puterea exemplului personal” nu pot avea nici un efect.
Putem spune desigur, că sunt atâtea cărţi ale Oastei Domnului, care sunt deajuns pentru cel care caută Mântuirea. De acord, dar acest lucru l-am putea asemăna cu un produs dintr-un magazin, care până nu este prezentat atractiv de vânzător nu este cumpărat de nimeni. Iar atracţia cea mai mare a Oastei Domnului a fost şi va fi mereu, exemplele de vieţi transformate, sfinţite şi biruitoare asupra păcatului. De ce, la începutul acestei lucrări se putea trăi atât de frumos şi puternic, iar astăzi întîlneşti mai greu, fraţi pe care să-i simţi de departe, că sunt plini de râvnă şi dragoste pentru Dumnezeu? Pot spune cu încredere, că Domnul mai are milă de Oastea Lui tocmai datorită oamenilor sfinţi de astăzi, rămaşi destul de puţini.

Eu cred din toata inima şi înţeleg faptul că, unitatea Oastei Domnului constă în unitatea încredinţării pe care trebuie s-o avem cu toţii şi în unitatea dragostei unul faţă de altul. Dacă vrem rezultate şi împlinire din partea generaţiei tinere a Oastei Domnului, atunci trebuie să le dăm exemple demne de urmat. Aşa cum fraţii care sunt astăzi în etate, vorbesc cu ardoare de exemplele pe care ei le-au avut înaintea ochilor lor, aşa vor şi tinerii de astăzi să aibă pe cei din generaţia anterioară lor, ca nişte marturii vii ale Evangheliei. Să slăvească Numele Sfânt al Domnului pentru că sunt binecuvantaţi cu fraţi bătrâni, înţelepţi şi plini de dragostea lui Dumnezeu.

Daţi-mi voie să cred, că tinerii nu au uitat să-şi iubească părinţii, aşa cum nici părinţii nu pot să nu-şi iubească copiii, oricât de împotrivitori ar părea. Veriga lipsă, nu este neascultarea sau conservatorismul, ci dragostea, părtăşia şi pocăinţa! Fără aceste elemente esenţiale din viaţa noastră de ostaşi ai Domnului nu putem avea nici izbăndă în lupta contra duhurilor rele ale acestei lumi, nici să visăm la un viitor strălucit şi binecuvântat al Lucrării.

Oastea Domnului poate fi unită, ea poate redeveni puternică ca la începuturile ei! Nu vreau să încetez să cred asta: „Numai unde nu este Credinţă, nu se pot vedea nici Minuni”! Depinde foarte mult de noi, de fiecare, cât de mult investim într-o viaţă sfinţită în Dumnezeu. Domnul este Acelaşi, El are putere să facă toate acestea, se pare că noi nu mai credem în Puterea Lui, de aceea nu mai vedem nici Minuni.

Tatăl şi Domnul nostru să ne ajute să putem avea curajul şi credinţa Înaintaşilor noştri!

Slăvit să fie Domnul!

Iar tu, întăreşte-te în Harul lui Hristos!

	Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus,
	Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii.
	Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus.
	Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.
	Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului.
	Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din roade.
	Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.
	Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul lui David, după Evanghelia mea,
	Pentru Care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă.
	De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veşnică.
	Vrednic de crezare este cuvântul: căci dacă am murit împreună cu El, vom şi învia împreună cu El.
	Dacă rămânem întru El, vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui, şi El ne va tăgădui pe noi.
	Dacă nu-I suntem credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine însuşi.
	Aminteşte-le acestea şi îndeamnă stăruitor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseşte, decât la pierzarea ascultătorilor.
	Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului.
	Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.
	Cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet,
	Care au rătăcit de la adevăr, zicând că învierea s-a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora.
	Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: "Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi"; şi "să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului".
	Iar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.
	Deci, de se va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun.
	Fugi de poftele tinereţilor şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată.
	Fereşte-te de întrebările nebuneşti, ştiind că dau prilej de ceartă.
	Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor,
	Certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului,
	Şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia. Epistola a II-a catre Timotei Cap 2 Slavit sa fie Domnul!

Primavara iubirii

M-a impresionat foarte mult acest articol, de aceea m-am gândit să vi-l împărtăşesc şi vouă. Vă rog nu vă speriaţi de lungimea lui, merită sa vă pierdeţi puţin timpul pentru el.
Autorul il aflati la urmă ;)

Zi de zi intalnesc in cale tineri, baieti si fete, plini de viata. Se manifesta fiecare in functie de temperamentul si manierele pe care a reusit sa si le insuseasca. Oricum s-ar manifesta ii privesc cu drag si cu nadejde.
Ma gandesc cum, cu zeci de ani in urma, fiind de varsta lor, inspre sfarsitul liceului, tineam sa le scriu celor apropiati, ca amintire, cateva versuri:

"Nascut dintr-un crampei de soare
Si o farama de pamant,
Firul curat, gingas si sfant
Imboboceste si da-nfloare"

Timpul a trecut, modul nostru de a privi lucrurile ar putea parea anacronic, dar fiinta omeneasca a ramas aceeasi. Chiar daca vocabularul tanarului este astazi mai vulgar, chiar daca influentat de mediu incepe o viata sexuala precoce, chiar daca drogurile, alcoolul si tigarile gustate la inceput din curiozitate il fac dependent de ele, totusi el a fost facut de catre Dumnezeu "fir curat, gingas si sfant". Graba, insa, de-a da "roade" inainte de vreme, inainte ca bobocul sa infloreasca si sa se maturizeze, poate distruge totul.

De aceea m-am gandit ca e bine sa le adresez prietenilor nostri tineri cateva randuri, de la inima la inima, fara intentia de a-i dadaci sau a le tine o predica. Doresc doar ca cele scrise sa se constitute intr-o discutie sincera intre doi prieteni.

Poate voi reusi, in felul acesta, sa previn o catastrofa, acum nebanuita, dar mai tarziu traita din plin. Am vazut cum au cazut si s-au nenorocit multi tineri care, din nefericire, n-au fost preveniti la vremea potrivita asupra primejdiilor ce-i impresoara.

Educatia pe care o primim astazi are mari carente. Adeseori omul e privit doar din punct de vedere biologic, ca un biet animal rational, si nici macar atat. Pentru ca, daca biologicului din el i s-ar da cinstea cuvenita, grija de a-l feri de tot ceea ce-i dauneaza ar fi mult mai mare. Nu mai pomenim de faptui ca se face abstractie totala de dimensiunea spirituala a omului. "Nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, zice Sfantul Pavel, pe care-l aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri ? Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (1 Corinteni 6, 19-20). Asadar si trupul si sufletui isi au valoarea lor.

Educatia sexuala ce se face in scoala, adeseori, este o contra-educatie. Tinerii sunt priviti doar ca niste simple vietuitoare reproducatoare, fara a i se da sexului si dimensiunea spirituala pe care o are, in cadrul comuniunii dintre un barbat si o femeie.

Orice tanar insa, este un unicat, "un fir curat, gingas si sfanf", alcatuit ca o fiinta minunata din pantecele maicii sale (Psalmul 13 8,13-14). An de an in fiinta sa apar lucruri noi. Poate ca perioada cea mai importanta, din acest punct de vedere, este adolescenta. Ea este situata intre copilarie si maturitate. Precedata de pubertate, perioada in care au loc in organism transformari in urma carora tanarul devine apt pentru reproducere, adolescenta se caracterizeaza prin fiorul sublim si nou al iubirii. Intre treisprezece si douazeci de ani primavara iubirii bate la poarta sufletului. Cand citeai, cu cativa ani mai inainte, carti cu indragostiti nu le dadeai prea mare importanta. Poate credeai ca aceste lucruri sunt nimicuri. Acum iti dai seama ca ele sunt probleme serioase.

Ai intalnit o persoana care te fascineaza. Valul ti-a cazut de pe ochi. Pana acum te gandeai numai la tine. Acum ai descoperit o alta fiinta, o persoana ce ti-e nespus de draga. O persoana al carei farmec te-a captivat. O persoana care ti-e mai scumpa decat tine insuti. O persoana care ai dori sa-ti apartina toata viata si careia ai vrea sa-i oferi proiectele tale succesele tale, munca ta, iubirea ta. Cand esti langa ea te simti bine, cand esti departe ii simti lipsa. O lume noua ti se deschide in fata ochilor: lumea incantatoare a iubirii.

Intrebarea serioasa ce se pune este: pana unde trebuie sa mergi cu partenerul tau ? Pana la relatia sexuala ? Filmele erotice pe care le vezi pe toate canalele, revistele porno ce stau pe toate tarabele, te vor indemna sa faci acest lucru. Ba, din nefericire, si o educatie sexuala rau inteleasa tot intr-acolo te va indrepta. Ti se aduc si argumente "medicale" si "stiintifice".

Te poate incerca si un complex de inferioritate. Colegii tai, prietenii tai, au facut-o. De ce sa n-o faci si tu ? Eu iti spun sa n-o faci. Va veni si vremea sexului. Mai sunt tineri integri care n-o fac pana la casatorie. Daca esti cu adevarat barbat poti spune si nu. Multi adolescenti ii respecta tocmai pe cei care au curajul sa fie ei insisi, sa nu le pese ce spun altii, chiar cu riscul de a fi persiflati sau luati peste picior.

Duhovnicii, daca ar putea vorbi, ti-ar putea arata o multime de tineri care duc o lupta sustinuta si biruie. Chiar si medicii, daca sunt cinstiti, iti vor spune ca abstinenta nu-i daunatoare, ci dimpotriva. Doctorul Meyer scria ca: "pretextul fatalitatii pasiunii este o enorma minciuna, ale carei consecinte teribile strica omenirea... infranarea e posibila. Mii de oameni au dovedit-o. Au afirmat aceasta oameni care se bucura de cea mai mare autoritate si pe care nu-i putem acuza de exagerari. Nu lipseste putinta, ci vointa". ( Cf. Primavara iubirii, Alba iulia, 1994, p.27)

Sigur ca e foarte dificil, in relatiile cu prietena ta, sau cu prietenul tau, sa stii cat iti poti permite. Cand incepi sa-ti pui aceasta problema ai in minte un numar de comportamente concrete de la tinutul mainii, de la sarut si pipait, pana la relatii intime. Este foarte greu de stabilit dinainte limite precise.

Va puteti decide sa nu va angajati in relatii intime, iar jocurile sexuale care duc la acestea sa fie evitate. Emotiile insa, pot deveni atat de explozive si pasiunea atat de puternica incat sa fiti la un pas de cadere. Pe de alta parte, este firesc ca doua persoane ce se cunosc, se bucura una de cealalta si se pretuiesc, sa treaca de la gesturile timide de afectiune la sarutari si mangaieri.

Deci asupra acestui aspect al prieteniei ne vom opri in capitolul urmator, totusi anticipez ca meditarea serioasa la sensul vietii voastre, in calitate de fii ai lui Dumnezeu si purtatori ai chipului Sau, va va da o perspective corecta de abordare a sexualitatii in ce are ea frumos si creator. ( John Breck, Darul sacru al vietii, Cluj-Napoca, 2001, p.129)

Trebuie sa stiti ca instinctul sexual este un adversar violent si puternic. El te orbeste si te taraste inspre placeri josnice. Intr-un om fara vointa el isi atinge intotdeauna tinta. Si ce urmeaza ? Onoarea si demnitatea ta sunt daramate. Chipul prieteniei curate se intuneca si nu mai vezi in partenerul tau omul gingas pe care-l iubesti, ci un simplu instrument care-ti poate procura placeri.

Ochii tai sunt orbiti si nu vad in prietena ta pe posibila mama a copiilor tai. Ei nu mai vad decat grosolania. Nu mai vad in ea decat un obiect al placerilor pacatoase. Ajuns aici cauti sa afli si la prietena ta o dispozitie asemanatoare.

La randul ei si fata il private pe baiatul sanatos si fmmos, viril si atragator, doar ca pe masculul ce-o poate desfata "ca-n filme". De aceea prin atitudinea neglijenta, prin mangaieri, prin cuvinte erotice, prin imbracamintea sumara, ii atata pasiunea sexuala si-l excita, determinandu-l sa faca acest pas.

Amandoi vor un singur lucru: sa iubeasca si sa fie iubiti. Nu se gandesc ca "un hot" pandeste cu ochii avizi momentul in care sa Ie pangareasca fiinta. La inceput el e magulitor, insinuant, face aluzii discrete. Apoi devine insistent si obraznic. Daca unul din cei doi ezita, ii va spune hotarat: "aceasta e iubirea". Apoi va argumenta viclean: "daca m-ai iubi te-ai cuica cu mine". Apoi cu obraznicie diabolica: "Din cauza perceptelor depasite ce te opresc sa faci sex cu mine te las ".

Zadarnic unul dintre ei ar argumenta ca lucrul acesta e pacat, ca nu-i permis pana la casatorie, ca ceea ce-i pretinde e dezonorat, inima celuilalt ramane tare ca piatra. Pasiunea a facut din el un demon. Puterile naturale, necontrolate, se descatuseaza si aduc dupa ele ruina si triumful raului.

Nenorocit trebuie sa fie totusi tanarul, lipsit de vointa si de putere care se lasa in mainile instinctului. Instinctul are menirea sa fie rob si iata ca devine stapan tiranic si crud.

Omul a reusit sa stapaneasca fortele oarbe ale naturii obligandu-le sa-i slujeasca. Cu ajutorul focului prelucreaza metalele, cu forta apelor pune in miscare turbinele hidrocentralelor, prin dezintegrarea atomului declanseaza energii enorme, cu ajutorul calculatorului controleaza tot ce se intampla in lume. Daca omul stapaneste pamantul, n-ar trebui sa-si poata stapani si trupul sau ?

Exista lasi care capituleaza de la primul atac. Desi bine fecuti trupeste, vointa lor este foarte slaba. Ar trebui ca ei insisi sa se dispretuiasca pentru neputinta lor. Dar nu fac acest lucru, ci dimpotriva, socot act de mare bravura caderea lor in pacat. Argumentul pe care-l aduc este ca-i imposibil sa-ti invingi pasiunea si ca multi tineri fac sex fara sa-si puna probleme. Vreau sa va spun ca asa judeca oamenii fara vointa, oamenii care au renuntat la libertatea lor si au devenit robi ai pasiunilor.

Sunt de acord ca este mare si presiunea pe care cercul de prieteni, sau "gasca" o fac asupra ta. Dar trebuie sa stii ca si prietenii tai sunt sub aceeasi presiune ca si tine. Si ei sunt tentati, si indemnati sa ia droguri, sa fumeze, sa bea si sa faca sex pentru aceleasi motive pentru care si tu esti tentat s-o faci: pur si simplu le este teama sa fie "altfel". Le este teama ca data viitoare prietenul pe care-l admira atat de mult o sa-i lase de-o parte pentru ca "strica distractia".

Trebuie sa ai puterea sa fii tu insuti si sa le spui: "Baieti, daca vreti s-o faceti n-aveti decat, dar eu cred ca-i o prostie". Acesta este modul in care iti poti arata barbatia.

Recunosc ca lupta este foarte grea, dar biruinta este posibila. Parca-l aud pe Sfantul Apostol Pavel reprosandu-ne: "In lupta voastra cu pacatul nu v-ati impotrivit pana la sange" (Evrei 12,4).

In iubirea curata dintre doi tineri exista ceva gingas si sfant. Esenta iubirii partenerului tau sta in certitudinea ca se poate increde in tine. Aceasta incredere este oarecum o icoana a increderii pe care crestinii o au in providenta divina.

Incredere in taria ta de caracter, in barbatia ta, in iubirea adevarata a alesului, sau alesei inimii tale, il fac pe celalalt sa-si lege viata de tine. Vrea sa-i apartii pana la moarte. Nici nu-ti poti da seama cat de deceptionat este celalalt cand isi da seama ca omul in care si-a pus nadejdea este stapanit doar de pofte instinctuale.

Erai socotit ca om galant, pur si demn. Si cand colo te dovedesti badaran si obsedat de placeri minore. Prin atitudinea ta reusesti sa distrugi in sufletul celuilalt imaginea frumoasa ce si-o facuse despre tine. Se darama ceea ce ar putea fi temelie puternica pentru o viitoare casatorie.

Andrei , Episcop de Alba iulia