11 sept. 2007

Cand totul in jur se schimba.....


Fraţii mei iubiţi,
zilele acestea am fost puternic trezită de Dumnezeu la o realitate foarte dură.

Suntem intraţi cu toţii în vârtejul timpului apocaliptic , din care putem scăpa doar prin mila si puterea lui Dumnezeu.
M-am gândit atunci: cât de pregătită sunt eu pentru acest Necaz, si cum pot să îmi pregatesc familia, şi pe cei apropiaţi, de venirea iminentă a prigonirilor şi suferinţelor prorocite de atâta vreme încoace.
Vrem noi sau nu vrem, ştim noi sau nu ştim, în prezent am intrat cu toţii în acel vârtej, pe care nimeni nu-l mai poate opri , până când nu-i vine vemea să se termine.
Nu sunt foarte mare cunoscătoare a ecumenismului, dar din câte cunosc, şi din cât mă luminează Dumnezeu, se împlineşte sub ochii noştri o amăgire în masă, şi o denaturare cruntă a Adevărului! Sub pretextul că toti suntem copiii lui Dumnezeu, cum celor mai mulţi oameni le place să audă, cu gândul că scapă usor de iad, totul se amestecă ameţitor de repede şi de perfid, împlinindu-se întocmai Cuvântul Adevărului!

Cutremure, inundaţii, schimbări uluitoare ale climei, războaie, foamete.....pe de altă parte ..comoditate, bunăstare, goana zilnică dupa bani, etc. Ce ne vorbesc toate acestea oare???
Dumnezeu ne cheamă la pocăinţă, cât încă mai este vreme, cât încă mai este Har sub cer!!
Astăzi dacă auziţi glasul Lui nu vă împietriţi inimile.....Dumnezeu nu se lasă batjocorit, ce seamănă omul aceea va secera.

Fiecare copil al lui Dumnezeu simte că "soarele este spre apus" - simte că sfârşitul acestei lumi este nespus de aproape. Şi pentru ei bucuria este că şi cerul nou, şi pământul nou, care este promis celor ce rămân în Dumnezeu, este şi el, din ce în ce mai aproape. Exact ca în durerile naşterii, trebuie să ne rugăm să treacă cât mai repede, ca să ne putem bucura de ceea ce urmează după naştere..... în cazul fericit, dacă eşti, şi rămâi cu Domnul, vei avea parte de o Veşnicie întreagă de bucurie şi Pace.

Ne certăm, ne îmboldim unii pe alţii, ne supărăm pe fleacuri, ne judecăm în tribunalele lumii pentru lucruri de nimic în comparaţie cu Slava viitoare. Oare asta trebuie să ne preocupe pe noi în aceste zile, care încet încet ne strâng funia de la gat???
Cum se merită să-ţi trăieşti viata în fiecare zi, în aşa fel încât să nu-ţi pară rău că ai trăit degeaba?

Cercetează-mi Doamne inima şi îndreaptă-mi paşii pe calea Ta!

Slavă Ţie Doamne, şi ai milă de noi păcătoşii :(

Un comentariu:

Anonim spunea...

TOŢI SĂ FIE UNA...

Nu pentru lume Te rog, Tată,
nici pentru fiii ei cei răi,
ci pentru turma Ta curată
şi pentru copilaşii Tăi.

Nu-Ţi cer să le opreşti furtuna
şi nici să-i iei de pe pământ,
mă rog ca toţi să fie una,
aşa cum Eu cu Tine, sunt.

Şi nu le cer tot bucurie,
deşi în suferinţe gem,
mă rog ca una toţi să fie
aşa cum Eu şi Tu, suntem !

În clipa suferinţei grele
ajută-i Tată, Preaiubit,
mereu să rabde toate cele
biruitori pân’ la sfârşit.

Fereşte-i pururi de minciună,
că ei sunt mici şi nu-nţeleg,
întotdeauna-i fă să spună
din suflet Adevăru-ntreg.

Ajută-i Tată, să-mplinească
de-a pururi scumpul Tău Cuvânt
şi toţi cei buni să se unească

Traian Dorz-Spre Ţara Dragostei de Sus 1946