2 iul. 2010

Inainte cu noi biruinte!

Dragii si scumpii mei cititori,

stiu am lipsit mult :)

Dar in tot acest timp m-am gandit la ce as putea sa va mai marturisesc, care sa fie spre folosul sufletelor voastre si spre folosul sufletului meu. Pentru ca odata cu voi ma intaresc si eu prin ceea ce scriu.

Intre timp Dumnezeu ne-a mai binecuvantat cu o fiinta minunata, nascuta pe 20 iunie 2010, pe care o cheama Tanase Mariuca. Suntem acum o familie de 6 membri. Ma simt o mamica foarte fericita ca am putut trece prin tot ce presupune sarcina si nasterea , pentru a 4 oara in doar 7 ani.
Sunt epuizata fizic, bineinteles, dar ce conteaza?... cand ii vezi pe toti 4 micuti sanatosi si voiosi.

Ce loc si ce rol a avut si are Dumnezeu in toate prin cate am trecut?
Ma simt mereu vinovata, ca nu pot sa-I arat destul, cat de mult Il iubesc, si cat de mult simt cum El este cu mine. Deseori seara cad franta de oboseala si doar daca mai reusesc sa ma gandec la El si sa-i spun un: Multumesc Doamne si pentru aceasta zi!
Totusi exista o permanenta zbatere pentru a trai cu mai multa intensitate viata de partasie cu Dumnezeu. Ma simt ca un pui de avicola, care pe din afara arata frumos, dar nu e bun aproape de nimic, decat pentru cateva bucatele de carne.

Nu avem dreptul nici o clipa sa ne dezvinovatim inaintea oamenilor, dar mai ales inaintea lui Dumnezeu, ca viata noastra nu e plina de lumina lui Dumnezeu, decat, din cauza lenevirii noastre spirituale si a delasarii.

Imi imaginez adesea cum deja stau in fata lui Dumnezeu, El imi pune intrebari de genul: de ce nu am facut ce trebuia pentru ca Evanghelia Lui sa fie cunoscuta de mai multe suflete, iar eu cu capul aplecat nu pot raspunde la nici o intrebare, pentru ca imi dau seama ca orice as spune , nu asa avea dreptate si nu ma pot dezvinovati cu nimic.


Domnul este mai aproape decat ne putem noi imagina. Cum este viata noastra, stiind ca foarte degraba va trebui sa dam ochii cu Cel pe care pana acum la tot tinut undeva ascuns in gandurile noastre, sau nestiut prea bine de cei care ne-au inconjurat? El care trebuie sa fie pe primul loc in toate, de dimineata pana seara, de la lucrurile marunte pana la cele mai mari, de la lucrurile nestiute pana la cele mai cunoscute.

Cu toate ca nu-mi place sa cer la altii ajutorul, indraznesc sa va cer voua fratilor mei in Hristos care sunteti mai tari decat mine in credinta, sa va rugati si pentru mine si pentru familia noastra, ca sa ajungem impreuna in binecuvantata Imparatie a lui Dumnezeu. Iar eu sunt gata sa ma rog pentru oricine are nevoie, si imi cere acest lucru. pentru ca rugandu-ne unii pentru altii sa ne simtim mai puternici in lupta crunta pe care o avem de dus pentru a ne salva sufletele noastre slabe.

Domnul sa ne ajute pe toti!

Slavit sa fie Domnul!