(Proverbe 24:16)
Carole Mayhall scrie despre o profesoară de 40 de ani, divorţată, care s-a hotărât să devină o alergătoare şi în cele din urmă s-a înscris la Maratonul de 40 km din Boston. Este un test înfiorător pentru minte şi inimă. Scopul ei a devenit terminarea cursei şi în ciuda glumelor proaste şi a atacurilor pe seama ei, ea nu l-a pierdut din vedere. Când a sosit ziua competiţiei, s-a confruntat cu un ultim test. În timp ce alerga, i-au apărut băşici mari pe picioare. A fost lovită şi rănită de o bicicletă. Mai avea câţiva kilometri până la linia de sosire şi era epuizată, dar a continuat să alerge. Apoi, când mai avea câteva sute de metri până la sosire, târziu în noapte, când majoritatea alergătorilor terminaseră sau renunţaseră, a căzut, fiind prea obosită să se mai ridice. Dar prietenii ei au pus o sfoară la linia de sosire şi au început să strige şi să o aclame. Ea şi-a ridicat capul, a văzut sfoara şi şi-a dat seama că ţelul ei era la vedere. Cu un efort suprem s-a ridicat şi printr-un puseu de energie venit din străfundul fiinţei ei, a parcurs ultimele sute de metri”.
Victoria aparţine celor care se uită la ţelul lor, nu la parcurs; nu la proces, ci la răsplată, nu la încercare, ci la comoara promisă celor care perseverează. Dubla motivaţie a creştinismului este: ridică-te şi aleargă până la capăt. Nu poţi câştiga dacă nu alergi, chiar şi cu riscul de a cădea. Indiferent ce te-a făcut să cazi, cuvântul pentru astăzi este: “Apucă mâna lui Dumnezeu, ridică-te şi aleargă!”
autor necunoscut
Slavit sa fie Domnul!
