Ce fel de pământ sunt eu?
Părintele Iosif în viaţa sa a căutat mereu să descopere oamenilor cât de necesar este Cuvântul Sfânt, cât de ziditor poate fi şi cât de mult trebuie să-L citim. În cartea " Biblia-Cartea Vieţii" părintele spune aşa:
"Ca sămânţa cuvântului biblic să poată rodi, e nevoie de pământ,iar acest pământ este inima oamenilor.(...)
-o sămânţă cade în calea bătută, adica acei oameni care "aud cuvântul, dar vine diavolul, vin "păsările" lui, ispitele, şi-l fură din inima lor".- o altă sămânţă cade între pietre, adică acei oameni "care cu bucurie primesc cuvântul, dar n-au rădăcină şi la vreme de ispită, se leapădă".
- altă sămânţă cade între spini, adică acei oameni care "cu drag ascultă cuvântul, dar se îneacă în grijile , în bogăţiile şi în dulceţurile acestei vieţi".
-şi numai a patra sămânţa cade în pământ bun şi aduce multă roadă! (...)
În care din aceste patru stări te afli tu? în care din aceste patru clase de pământ se găseste pământul inimii tale? (...) Ia seama, iubitul meu, căci nu sămânţa e de vină, ci pământul. Căci sămânţa cuvântului biblic are aceeaşi putere pe care a avut-o întotdeauna, dar această sămânţă nu poate rodi pentru că pământul inimii tale este rău! L-ai lăsat să se usuce în vântul fărădelegilor, să umple bolovanii patimilor şi ai năravurilor cele rele, l-ai lăsat să-l înece spinii grijilor şi ai dulceţurilor acestei lumi."
Pr. Iosif Trifa
Ca să ne putem da seama cam pe unde suntem noi, trebuie să fim sinceri cu noi inşine.Eu pentru mine, simt că pămantul meu e inţelenit de spini, l-am lăsat să crească cu tot felul de activităţi, care mai de care "importante", şi puterea din mine nu este atât pe cât ar trebui să fie, iar roadele vieţii mele, pentru Dumnezeu sunt la fel de înţelenite. Dar vreau să mă desţelenesc şi vreau să curăţ pământul meu de acele mreji. Iar pentru asta am sa fac o mărturisire, care poate vă va fi de folos.
În timp ce priveam la geam, cum il laudau păsările pe Dumnezeu prin cântecelele lor, m-am umplut de ruşine faţa de El şi faţă de ele, pentru că eu de multe ori îmi permit să încep ziua fără să imi intorc privirile spre icoana din bucătărie, să îngenunchiez şi să multumesc Tatălui pentru ca mi-a dăruit încă un răsărit minunat de soare.
Cum se poate oare ca aceste fiinţe care spunem noi că sunt mai prejos decât noi în creaţie, pe care ni le-a dat Dumnezeu în stăpânire, să fie atât de devotate, iar noi să fim atât de indiferenţi? De multe ori cred despre mine că stiu şi cunosc multe, dar ce folos îmi sunt toate acestea, dacă îmi lipseşte devotamentul faţă de părtăşia cu Domnul vieţii mele, faţă de Biblie, care e sursa inegalabilă de putere în lume? Ce folos să trec prin problemele zilnice, dacă nu-L implic pe Dumnezeu în ele şi nu mă întăresc din Cuvântul Vieţii?
O, om! De câte ori te-ai lăsat şi tu dus de valul grijilor şi greutăţilor?
De câte ori ai trecut de zorii zilei, fără să-I mulţumeşti Tatălui pentru bunătatea Lui?
De câte ori te arunci nepăsător în grijile inimii şi uiţi să iei cu tine merindea rugăciunii?
Spuneam că m-am simţit ruşinată fată de creaţia din jurul meu care căntă atât de frumos Celui ce a creat-o. Numai eu nesăbuitul nu ştiu cum de fac să rămân mereu în lenevire.
Tată! Aduc înaintea Ta ogorul meu înţelenit de griji şi de nemultumiri, şi de lucruri fără de o importanţă prea mare în comparaţie cu tot ce îmi dai Tu. Prea mult timp m-am lăsat înţelenită de ele.
Acum vreau ca Tu să mă curăţeşti de toată nepăsarea şi grija cea lumească şi să umpli pământul vieţii mele cu flori din Rai, cu mireasmă de iubire Sfântă şi cu ciripitul păsărelelor, care să-mi aducă aminte în fiecare dimineaţă că trebuie să Te laud împreună cu ele.
Multumesc Doamne pentru că nu îmi dai după cât merit, ci mă împresori cu atâta Iubire din Tine!
Te iubesc Domnul meu!
Slăvit să fie Domnul!
