1 dec. 2012


Manifestul Mariei: 

„Vreau să mă întorc în România“


De Ziua Naţională a României, Maria-Cristiana Mărcuş, o studentă de 19 ani la King`s College din Londra, este un exemplu rarisim de tânăr care îşi iubeşte ţara.


„Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universităţi europene. Sunt mândră că am reuşit să ajung aici şi le voi fi recunoscătoare părinţilor mei pentru educaţie şi efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu.
Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor: «Te mai întorci?» Şi uimirea clară la auzul unui ferm «Da». Acest «da» nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra. Înainte era un «mi-aş dori, dacă voi avea unde să mă întorc, mă voi întoarce. Dar mai bine în Occident, România e în lumea a treia.»
Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu televiziuni care critică ţara mereu, am crescut fiind educaţi să admirăm valorile occidentale «superioare» şi ideale. Credem că politica, cultură şi educaţia cât mai internaţionale sunt foarte benefice, credem în globalizare, suntem de acord cu toţii că «România e frumoasă, dar păcat că e locuită» şi «Parcă tot mai bine e în afară».
Români scumpi, cât putem să ne înşelăm! Ce este Occidentul? Generalizând desigur, consider că este un loc unde nu mai există identitate naţională, globalizarea îi distruge încet-încet toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat acolo în «a fi politic corect» (libertatea cuvântului este deseori cenzurata de acest «politicall correctness»), istoria nu mai poate fi spusă pentru că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă fără nici o mustrare de conştiinţă - avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Paştele, precum şi alte tradiţii străvechi, sunt doar un prilej de marketing, o afacere din care ies foarte mulţi bani anual... şi cam atât, nu există nici un pic de profunzime, relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, reci, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentru CV şi când vrem să ne căsătorim, găsim noi pe perfectmatch.com ceva, nu? Concepte precum onoarea, adevărul sunt mult mai puţin importante.
Lumea discută oameni, nimănui nu îi păsa ce gândeşti, ce simţi, ce îţi doreşti. Puţini mai ştiu să iubească, feminismul a ajuns la un nivel iraţional, distruge relaţiile bărbat-femeie tot mai mult, «gender role» este considerat învăţat şi nu firesc, aşa că nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băieţei sau fetiţe, ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un număr imens de homosexuali creaţi de societate, prin ideea că e normal să experimentezi, să vezi dacă îţi place şi să alegi ce îţi place, mai apoi descoperi ce orientare sexuală ai.
Rezumând totul într-o metaforă, Dumnezeu a fost ucis în Occident. De ce oare admirăm atât de mult haosul Europei vestice? Noi avem oameni, noi ştim să trăim, noi râdem că fugim cu naşu` de acasă o săptămână, în munţi, cu corturile.
Noi ne salutăm cu «Doamne ajută!» Noi comunicăm, ne exprimăm, avem o poezie de o profunzime cum rareori mi se dă să întâlnesc în alte culturi, teatrul, artă, totul e plin de simţire.
Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri. De ce s-au sacrificat atâţia români pentru viitorul nostru şi noi fugim ca vitele (adică în turmă) în Occident? Nici ei nu au avut condiţii economice şi au trăit în sărăcie, dar au trăit frumos, în adevăr, chiar dacă sufereau pentru ţara în închisori şi lagăre pe tot întinsul ţării. Ei au putut sta în luptă, în rezistenţă şi toată elita românească care a luptat pentru ţară a fost exterminată de comunişti. Probabil că au reuşit să îşi atingă scopul, dacă atât de mulţi români azi au rămas cu capul plecat şi fără speranţa, fără forţa şi dorinţa de a lupta pentru a lăsa o ţară mai frumoasă urmaşilor lor.
A murit acum şi Ioan Ilioiu, ultimul partizan al rezistenţei armate anticomuniste din Munţii Făgăraşului. A fost titlu de prima pagină pe undeva? De ce televiziunile în marea lor majoritate au numai showuri de divertisment, mondene şi alte astfel de programe pierde-vreme în loc de discuţii politice, istorice, educative, economice? De ce acceptăm ca securiştii comunişti, care nu au fost niciodată judecaţi pentru activitatea lor comunistă, să ne conducă în continuare prin politică şi educaţie?
De ce acceptăm ideile occidentale cu braţele deschise? De ce acceptăm că bărbaţii noştri să fie carne de tun pentru NATO, dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de la căderea comunismului? De ce acceptăm că în continuare memoria luptătorilor anticomunişti, care au jertifit totul pentru ţara lor, să fie călcată în picioare şi la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele?
De ce eşti drogată, scumpă Românie, cu iluzii occidentale? În Occident unde pleacă bieţii români să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează că pe nişte sclavi. Fiind român eşti privit deseori cu scârbă. Tot în Anglia, precum şi în Italia, există semne în limbă română scrise pentru hoţii şi cerşetorii de cetăţenie română: «Ofiţeri de poliţie în civil operează în această zonă».
Şi noi, românii, care avem o ţară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roşia Montană, Deltă, Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră, stăm să cerşim şi să ne umilim pentru o pâine prin Anglia, Italia şi Spania.
Îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi pe pământ străin, când acasă la ei puteau mânca din belşug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoţilor de la putere. Care au vândut ţara, cu resursele ei, pe nimic. Care de 22 de ani n-au fost în stare să creeze infrastructura. Instituţiile. Nimic.
VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aş avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt, când acesta avea de ales între confortul libertăţii dacă ar fi colaborat cu Securitatea sau mărturisirea adevărului şi 12 ani de închisoare dacă şi-ar fi păstrat conştiinţa curată: «Vei avea zile frumoase, dar nopţile îţi vor fi îngrozitoare dacă accepţi compromisul».
Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul. Şi mai distrugătoare este setea şi foamea sufletului îndepărtat de pământ şi de neam decât foamea trupească. Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii, plecaţi ca să vedeţi cum a ajuns Occidentul aşa-zis liberal, plecaţi şi învăţaţi să vă iubiţi ţara şi realizaţi ce frumuseţe aţi lăsat în urmă!
Este de muncă, da. Clasa politică este compromisă cu totul. Este rândul nostru acum să preluăm munca. Să nu fugim de sudoare doar pentru iluzia că în afară e mai bine. Mai bine economic, da, cu siguranţă este. Dar să nu uităm de conştiinţa noastră de români.
Şi să ne întoarcem, ne vom întoarce cu toţii, valuri-valuri, cu şi mai multă forţă şi dorinţă de schimbare, şi după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, aşa să ne ajute Dumnezeu!“

Preluat de pe adevarul.ro