Cu sufletul ca roua dimineţii!

Cine stă în credinţă, are faţă de Domnul Iisus adevărata stare de suflet pe care trebuie s-o aibă!

Pentru cel credincios,Domnul Iisus Hristos nu este o fiinţă cu care nu ştie ce să facă şi al cărei rost în lume să nu-l înţeleagă. Domnul Iisus nu este pentru el ceva de a doua mână, ci este soarele în jurul căruia se mişcă şi se învârt gândurile lui, voinţa lui, tot ce este al lui. Numele Domnului Iisus nu este pentru el un sunet gol, care nu-i spune nimic, ci un nume plin de înţeles, de putere, de har, de viaţă şi de biruinţă.

"Numele Tău este ca o mireasmă vărsată"
( Cântarea Cântărilor 1:3)
Domnul Iisus este totul: " El este alfa şi omega, începutul şi sfârşitul",
"Dumnezeu binecuvântat în veci"(Rom 9:5)

Fără de El credinciosul nu poate să trăiască, aşa cum nu poate să trăiască peştele fără apă; cu El însă poate toate. Domnul Iisus este lauda lui, bucuria lui, fântâna fericirii lui, steaua nădejdii lui, slava lucrării lui, coroana neprihănirii lui, izvorul sfintirii lui, pe scurt totul. Fără Domnul Iisus el n-are nimic; nici pace, nici bucurie, nici nădejde, nici mângâiere în lumea aceasta, nici in cea viitoare.

Inima celui ce stă în credinţă, bate cu putere pentru iubitul său Stăpân!
El este plin de dragostea Domnului Iisus. Un astfel de om poate să lase pentru Domnul Iisus: case, fraţi, surori, tată, mamă, soţie. copiii(Matei 19:29). Pentru Domnul el poate să-şi jertfească patria ( ca misionarul care merge în ţări depărtate de ţara lui), averea , ba chiar şi viaţa. Nimic nu este pentru el prea scump, prea mult, el se socoteşte aţa de neînsemnat, încât dacă Domnul Hristos vrea să se slujească de el, nici nu se gândeşte ce se va alege de el. Îşi dă bucuros orice picătură de sânge pentru slava Domnului Iisus. Chiar moartea nu poate să-l despartă de dragostea Domnului.

Mai mult,pentru cine stă în credinţă,dragostea către Domnul Hristos este aşa de mare, că-l umple de râvnă pentru slava Lui(.....)

Ce zici tu de asta? Cum ţi se par aceste lucruri? Cum stai tu în ce priveşte iubirea faţă de Domnul? Cum I-ai slujit tu până în ceasul de acum? Ce te-a costat pe tine credinţa în Domnul Iisus? Ce ai suferit tu pentru El? Arde inima în tine pentru El,şi este ea plină de iubire? Ce simţi tu când este rostit numele Lui?

Să răspundă cugetul tău! Şi dacă vezi că inima îţi este rece şi fără iubire faţă de Domnul, dacă legătura ta cu El nu te-a costat nimic, şi ca El n-a fost şi nu este totul pentru tine, atunci ai dovada că nu stai în credinţă. Cum stai tu fratele meu? Cum stai tu sora mea? Eşti tu un om care crede cu adevarat in Dumnezeu sau eşti un făţarnic?

"Gânduri creştine" de fr. Ioan Marini