21 feb. 2010

Ca o cămila prin urechile acului...

De ce Domnul Iisus afirma adesea ca bogatii vor intra cu greu in Împărăţia lui Dumnezeu?

Să vedem mai intâi cam ce inseamnă şi ce face bogăţia:
- bogăţia, bunastarea materială, te face să te simti cineva important, ceea ce contravine principilor si indemnului Duhului Sfânt de a vedea mereu pe altii mai presus decat tine;
- bogăţia îţi dă un sentiment fals al siguranţei;
- bogaţia este o piedică în calea mântuirii şi a uceniciei,pentru că atunci când te crezi cineva , consideri că nu mai ai nevoie de învăţăminte de la alţii;
- bogaţia te indeamnă să crezi că nu mai ai nevoie de Dumnezeu;

Biblia spune:
"Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra."
Matei 6:21

Inima noastră trebuie s-o păzim de toate lucrurile care o tin roabă de materialism, egoism şi răutate. Un credincios trebuie să se cerceteze pe sine insuşi cu multă sinceritate şi să vada de ce anume este legata inima lui, gandurile lui. Este ea legata de bunuri; tine la tot felul de lucruri pieritoare mai mult decat la relatia cu Dumnezeu. Se gandeste mai mult la cele pămanteşti decat la cere cereşti?

Bogăţia si bunăstarea te impiedica să ai o părtaşie profunda cu Dumnezeu, daca esti un credincios. Ea nu te va lasa sa inaintezi, sa cresti in credinta, pentru ca ea, tine sufletul legat de firea lui pământească. Spune Cuvântul lui Dumnezeu:

"Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca? "
Ieremia 17:9


Deci a fi instarit si totodata credincios lui Dumnezeu, este nespus de periculos pentru mantuirea sufletului, deoarece nu ne putem increde in inima noastra, care ne poate insela oricand.

Nici un crestin nu ar trebui sa-si doreasca bogatia sau sa devina bogat. Poate multi ve-ti contrazice aceasta afirmatie, pentru ca pare ceva normal sa iti doresti să traiesti mai bine, nu?
Insa nu trebuie sa nesocotim intelepciunea Cuvantului lui Dumnezeu.

Crezandu-te cineva, prin faptul ca ai ceva mai mult ca altii, vei desconsidera fara sa vrei pe cei ce nu au cat ai tu. Ori nu asta vrea Dumnezeu de la noi.

Urmarirea scopului bogaţiei, are in ea rădăcina totalei instrainari de Dumnezeu.

Si acum, chiar daca nu esti o persoana bogată, si crezi ca acest articol nu ţi se adreseaza, incearca sa-ti pui totuşi cateva intrebari.
- dupa ce tânjeşte inima mea cel mai des?
- cat de mult tin eu la lucrurile mele personale, la "Bogatiile mici, neinsemnate", lucruri valoroase din viata mea? Daca ar fi sa le pierd, sau la mi le fure cineva, cat demult as suferi dupa ele?
- tanjesc eu dupa onoare, prestigiu, putera de a conduce, loc mai inalt, etc?
- daca ar fi sa pun in balantă dorintele spre care aspir zilnic, care dorinte ar predomina in viata mea, cele efemere, placerile pamantesti, sau dorintele care tin de partasia cu Dumnezeu si cu cei ai lui?

A fi sarac, nu inseamna a fi inferior spiritual fata de altii. Dumnezeu a adus Evanghelia in mod deosebit pentru cei saraci, pentru ca inima lor este cel mai fertil pămant unde poate prinde sămânţa Evangheliei. Dumnezeu preţuieste mai mult pe cei saraci, pentru ca ei au inima mai curata si mai dispusa sa se apropie de lucrurile ceresti, spirituale.

Un crestin trebuie sa ceara de la Domnul, sa aiba atat cat ii este strict necesar, daca nu vrea sa-L piarda fara sa-si dea seama pe Dumnezeu din viata lui.

Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos; nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie.Ca nu cumva, in belsug, sa ma lepad de Tine si sa zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, in saracie, sa fur si sa iau in desert Numele Dumnezeului meu.
Proverbe 30:8-9

Sa dam slava şi cinste lui Dumnezeu pentru atât cat avem in viata, pentru ca, fie ca avem de toate , e o binecuvnatre de la El si trebuie sa avem mai multa grija de suflet, fie ca avem strictul necesar sau poate mai putin, sa le luam pe toate ca pe o chemare la cele duhovnicesti, ca sa ne apropiem din ce in ce mai mult de Hristos, Mantuitorul nostru.

Amin.

Un comentariu:

Miriam spunea...

Dragă Alina, de 1 Martie, un mărţişor poetic :)

Aş dori să pot trimite către tine,
Plin de cântec, de lumină şi de dor
Adevărul frumuseţilor divine,
Împletit în bucuriile senine
Minunat, iubit şi veşnic mărţişor…

Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze
Nu pe inimă, ci-acolo-adânc în ea…
Ca frumoasă şi curată s-o păstreze
Ca un soare minunat să-ţi lumineze
Şi să-ţi facă fericită viaţa ta…

C-a adevărul e podoaba minunată
Mai de preţ decât oricare talisman
Care nu se învecheşte niciodată
Şi-i din ce în ce mai binecuvântată
Şi-i din ce în ce mai scumpă, an de an…

Iar în ziua răsplătirii fericite
Când vedea-vom veşnicia răsărind
Când ca miile de stele strălucite
Străluci-vor inimile preaiubite
Cerurile minunate-mpodobind

Printre ele şi-al tău suflet să răsară
Minunat şi binecuvântat odor
Strălucind ca prima zi de primăvară
Pe frumosul sân al cerului comoară,
Un curat, iubit şi veşnic mărţişor.

de Traian Dorz

>:D<