Trăieşti?..sau vorba vine?

Ca să deosebesc bine voia lui Dumnezeu trebuie să cunosc foarte bine Cuvântul Lui.
Fără a citi zi de zi Biblia, inseamnă de fapt a nu te hrăni sufleteşte. Iar sufletul, ca şi trupul are nevoie de mâncare ca să trăiască.
Când te vezi sănătos trupeşte, poate ai impresia că şi sufletul îţi este sănătos. Dar cum crezi că poate fi el sănătos dacă nu este hrănit, dacă nu este îngrijit cu cele ale sufletului?
Intr-o zi ai putea să te trezeşti când va fi prea târziu, şi vei observa ca uleiul din candelă îţi era demult terminat, iar flacara nu mai ardea, iar tu credeai ca le ai indeajuns. Acest lucru se numeşte neveghere.
Vegherea intretine candela plina cu ulei si flacara aprinsă. Ea presupune să avem grijă mereu, ca nici o vorbă urâtă, nici o amărăciune sau supărare sau vreun alt păcat să nu pună stăpânire pe sufletul nostru.

De ce avem atâta trebuinţă să ne îngrijim de suflet?
Pentru ca el este vesnic, iar trupul trecător. Pentru că de prea multe ori ne îngrijim de trup, pierzand practic vremea cu ceva efemer, fără prea multa importanţă.

Sufletul este cel care tinde spre Dumnezeu, pentrucă el provine din Fiinta dumnezeiască, din Fiinţa cea veşnică. De aceea are nevoie de hrană potrivită, de hrana duhovinceasca, fără de care nu poate fi considerat un suflet sănătos.

Trupul este în legătura strânsă cu cele pământeşti. Deci nu este cu putinţă ca prin ingrijirea trupului să obţinem siguranţa mântuirii.
Trupul este doar o formă în care sufletul îşi are locaşul pentru o vreme. De ce?
Pentru că în această vreme sufletul trebuie să fie ori curaţat şi sfinţit pentru cer, ori poate fi inrobit şi distrus pentru veşnicie. Acest lucru depinde de mine, de tine, cărora Dumnezeu ne-a incredinţat aceast dar al vieţii.

Te numeşti un om credincios? Foarte bine, dar trebuie să fii foarte atent să nu cumva să fii un credincios doar cu denumirea.
Creştinul adevărat are un singur scop in viaţa aceasta,


- să nu trăiască pentru sine, ci să slăvească pe Dumnezeu cu gura lui, cu inima lui, cu fiinţa lui intreaga;

- şi să se jertfească mereu pentru ca alţii să poată vedea această Lumină şi calea adevarată, prin dragostea Domnului Iisus.
Alte scopuri omul credincios nu poate avea, decăt dacă ele sunt pământeşti, trupeşti, trecătoare şi mai ales zadarnice.


Dacă cumva îţi analizezi acum viaţa, şi ea ţi se pare mult prea draga şi mult prea scumpa ca să n-o trăieşti cu toate câte îţi oferă lumea, atunci o vei pierde cu siguranţa.
Dacă însă viaţa ta nu poate avea alt sens decât a trăi şi a muri pentru Hristos, pentru a vedea pe alţii mergând pe calea veşniciei, atunci sufletul tău trăieşte cu adevarat şi nu va muri niciodată.

Slăvit sa fie Domnul!