29 ian. 2010


Trăieşti?..sau vorba vine?

Ca să deosebesc bine voia lui Dumnezeu trebuie să cunosc foarte bine Cuvântul Lui.
Fără a citi zi de zi Biblia, inseamnă de fapt a nu te hrăni sufleteşte. Iar sufletul, ca şi trupul are nevoie de mâncare ca să trăiască.
Când te vezi sănătos trupeşte, poate ai impresia că şi sufletul îţi este sănătos. Dar cum crezi că poate fi el sănătos dacă nu este hrănit, dacă nu este îngrijit cu cele ale sufletului?
Intr-o zi ai putea să te trezeşti când va fi prea târziu, şi vei observa ca uleiul din candelă îţi era demult terminat, iar flacara nu mai ardea, iar tu credeai ca le ai indeajuns. Acest lucru se numeşte neveghere.
Vegherea intretine candela plina cu ulei si flacara aprinsă. Ea presupune să avem grijă mereu, ca nici o vorbă urâtă, nici o amărăciune sau supărare sau vreun alt păcat să nu pună stăpânire pe sufletul nostru.

De ce avem atâta trebuinţă să ne îngrijim de suflet?
Pentru ca el este vesnic, iar trupul trecător. Pentru că de prea multe ori ne îngrijim de trup, pierzand practic vremea cu ceva efemer, fără prea multa importanţă.

Sufletul este cel care tinde spre Dumnezeu, pentrucă el provine din Fiinta dumnezeiască, din Fiinţa cea veşnică. De aceea are nevoie de hrană potrivită, de hrana duhovinceasca, fără de care nu poate fi considerat un suflet sănătos.

Trupul este în legătura strânsă cu cele pământeşti. Deci nu este cu putinţă ca prin ingrijirea trupului să obţinem siguranţa mântuirii.
Trupul este doar o formă în care sufletul îşi are locaşul pentru o vreme. De ce?
Pentru că în această vreme sufletul trebuie să fie ori curaţat şi sfinţit pentru cer, ori poate fi inrobit şi distrus pentru veşnicie. Acest lucru depinde de mine, de tine, cărora Dumnezeu ne-a incredinţat aceast dar al vieţii.

Te numeşti un om credincios? Foarte bine, dar trebuie să fii foarte atent să nu cumva să fii un credincios doar cu denumirea.
Creştinul adevărat are un singur scop in viaţa aceasta,


- să nu trăiască pentru sine, ci să slăvească pe Dumnezeu cu gura lui, cu inima lui, cu fiinţa lui intreaga;

- şi să se jertfească mereu pentru ca alţii să poată vedea această Lumină şi calea adevarată, prin dragostea Domnului Iisus.
Alte scopuri omul credincios nu poate avea, decăt dacă ele sunt pământeşti, trupeşti, trecătoare şi mai ales zadarnice.


Dacă cumva îţi analizezi acum viaţa, şi ea ţi se pare mult prea draga şi mult prea scumpa ca să n-o trăieşti cu toate câte îţi oferă lumea, atunci o vei pierde cu siguranţa.
Dacă însă viaţa ta nu poate avea alt sens decât a trăi şi a muri pentru Hristos, pentru a vedea pe alţii mergând pe calea veşniciei, atunci sufletul tău trăieşte cu adevarat şi nu va muri niciodată.

Slăvit sa fie Domnul!

8 ian. 2010

Pe cine voi trimete?
a intrebat odinioara Domnul...

Câmpul de lucru al Împărăţiei lui Dumnezeu s-a lărgit. Cei 12 trimişi ai Domnului nu răzbesc, de aceea Domnul cheamă încă 70 de lucrători. Ei merg doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi-n toate locurile pe unde avea El sa treacă.(...)

Astăzi cînd s-a apropiat timpul ca El să vină iaraşi, ucenicii Lui ar trebui să pornească din sat in sat, din oraş în oraş şi să vestească tuturor oamenilor şi acestei lumi rătăcite şi adormite marele eveniment al întoarcerii Lui din nou.(...)

Dar ucenicii de azi sunt atât de slabi şi neajutoraţi. De abia li se aude glasul ici-colo. Parcă au uitat cu totul de Stăpânul care i-a trimis.Somnul i-a cuprins amarnic pe atâţia şi atâţia dintre ei. Dar când trâmbiţa va suna, ce veţi face ucenicilor, care nu v-aţi făcut datoria?(...)

Un ucenic al Domnului nu poate fi un om liniştit, nepăsător şi iubitor de tihnă, atâta vreme cât un miliard de păgâni nu-L cunosc pe Hristos, iar pe altă parte , milioane de creştini au o viaţă nu tocmai depărtată de acelora, din pricina neştiinţei şi a păcatului în care se găsesc.
Porunca pe care ucenicii Domnului au primit-o este: "Mergeţi" "Lucraţi" " Vorbiţi".... " Nu tăceţi"....

"Nu putem să nu vorbim"
( Fapte 4,20; 5,29,32)

Misiunea de a propovădui Evanghelia nu era la început o "slujbă" ca oricare alta , pentru care omul se pregătea prin învăţătură şi şcoli. Nu! Ci atunci mărturisitorii, vestitorii, apostolii şi propovăduitorii Evangheliei erau mai ales din cei care L-au cunoscut pe Domnul Iisus.Erau sufletele care simţeau trebuinţa de a mărturisi ceea ce s-a petrecut cu ele însele, care nu puteau să nu mărturisească ceea ce au văzut cu ochii lor şi au auzit cu urechile lor.(....)

A cunoaşte adevărul şi a tacea este o laşitate.
A cunoaşte pe Domnul şi a nu-L mărturisi este un păcat.

Un astfel de om este acela care a ştiut voia stăpânului său şi a făcut ce este rău.... soarta lui va fi soarta făţarnicilor (Mt. 24, 48-51)
Adevăratul martor este ostaşul care nu se încurcă cu treburi lumeşti, şi aceasta pentru a face plăcere celui ce l-a inscris la oaste( 2 Tim. 2,4) El spune , vorbeşte, lucreaza şi stăruie , mărturiseşte fără încetare, ascultând de Mântuitorul său, de Duhul cel Sfânt, şi de nimeni
altul.(...)

....Ne pier fraţii! Înghiţiţi de valul lumii, iată-i se afundă în valuri!....

Câţi "tăciuni" aprinşi altă dată, abia mai fumegă azi, iar alţii s-au stins de tot... Câţi din cei ce mărturiseau pe Domnul şi vesteau Cuvântul Său azi nici nu mai citesc Biblia, iar ochii lor stinşi arată că ei nici nu se mai roagă.(...)

E nevoie de făclieri ai credinţei, de soli ai dragostei care să spună celor slabi de inimă " Fiţi tari şi nu vă temeţi!"
E nevoie de jertfitori care să se arunce în valuri, pentru măntuirea altora!

E trebuinţă de cei care sunt în stare să sufere pentru ca alţii să fie aduşi la viaţa, " nascuţi" prin durerea lor.


Frate, vei fi tu cel care se jertfeşte?
Sora, fi-vei tu aceea care, din iubire pentru cei de jos, vei face totul.


Pe cine voi trimete? a intrebat odinioara Domnul,
şi profetul Isaia a răspuns pe dată: " Iată-mă, trimite-mă,!" ( Isaia 6,8)


Trebuie câţiva "nebuni" mântuiţi, care să se aşeze sub cârmuirea Duhului Sfânt şi să plece la luptă!
Trebuie câţiva tineri şi bătrâni, care să jerfească şi să dea tot, sănătatea lor, timpul lor, banii lor, talentele lor, darurile lor şi viaţa lor pentru salvarea sufletelor, pentru Domnul Hristos.


Vei fi tu cititorule unul din aceştia?

Ascultă azi glasul Domnului! Stai în tăcere o clipă şi auzi ce-ţi grăieşte Duhul. Şi de auzi chemarea Lui nu te împotrivi! Supune-I-te!
Predă-te Lui şi porneşte singur sau în echipă la lucrul Împărăţiei lui Dumnezeu!


Veniţi voi, toţi care-L iubiţi pe Domnul, şi primiţi pecetea nebuniei lui Hristos!

"Gânduri Creştine" de Ioan Marini

1 ian. 2010

A mai trecut un an...




A mai trecut un an, s-a dus…
Şi-n veci n-o să mai vie
Şi câţi creştini ne-au părăsit
Şi câte suflete-au pornit
Cu el în veşnicie...


Aşa trec anii după ani
Şi duc cu ei la vale
Şi pe bogaţi, şi pe sărmani
Pe mame dragi, lăsând orfani
Şi tot ce află-n cale...



În anu-acesta poate treci
Şi tu, iubite frate,
Vezi zilele să le petreci
Căci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate...

Şi ce folos de-ai câştiga
Aicea lumea toată
Şi sufletul ţi l-ai uitat
Căci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodată...

O, Dumnezeule Ceresc,
Rugămu-Te fierbinte
Să fii cu noi în orice zi
Şi-n anul care va veni
Să ne ajuţi Părinte!
( Paula Seling )

Un dar pe care vi-l daruiesc voua tuturor celor dragi!