Fii un prieten bun lui Dumnezeu

Dacă tu nu vrei să vorbeşti despre Iisus, vor vorbi pietrele din jurul tău. Dacă îţi este rusine să vesteşti ce a făcut El pentru tine pe Cruce, şi Lui i se va face rusine sa spună că te-a cunoscut vreodată. Iar dacă îţi este prea incomod să lucrezi ceva pentru Domnul, nu te-aştepta să primeşti de la Dumnezeu vreo răsplată.

Astăzi Domnul te cheamă să-I fii prieten, un prieten credincios, care este în stare să-şi dea şi viaţa pentru El. Pentru că pe cand tu erai un păcătos El a ales primul să moară pentru tine. Şi acum aşteaptă cu bratele deschise catre tine, să-i întorci îmbăţisarea cu care te-a cuprins pe Cruce!

Slavit sa fie Domnul!

De cauţi împlinire....

De cauţi dragoste sau milă, sau ajutor de la cei dragi,

Tu dăruieşte-ţi mai întâi iubirea la cei de neiubit vrăjmaşi.

Atunci aflave-i bucuria , în lucruri slabe ale lumii,

căci în iubirea pentru semeni, se-ascunde Taina împlinirii.

Rabdă, cântă şi iubeşte, când se-anunţă iar furtuna,

Frica - nu e de la Domnul, Pacea - este-ntotdeauna.

Caută zi de zi Izvorul, care-ţi mângâie fiinţa,

Rugăciunea, şi Cuvântul îţi vor împlini dorinţa!

-Nu te teme! zice Domnul... şi încrede-te în Mine!

-Eu voi fi cu tine pân'la capăt, prin Iubire!

Nu privi la ziduri'nalte, nici la neştiutul „Mâine”

Astazi Eu sunt lângă tine, şi de azi până-n Vecie!

Slăvit sa fie Domnul!

Autorul: subsemnata :)

Două vieţi pentru un suflet

Istoria unei minunate vieti, pe care am dorit mult s-o impartasesc si eu altora. Preluata de pe: http://www.oasteadomnului.ro/forum/viewtopic.php?t=562

A fost odată într-un sat de munte o familie frumoasă cu mulţi copii. Mama, o femeie cu sufletul asemeni unui izvor de pace, vorbea copiilor din cuvântul lui Dumnezeu, vorbea de dragostea Domnului Iisus, cu o voce liniştită şi plină de înţelepciune. Tatăl, era un om gospodar, dar, căruia îi lipsea acea răbdare, acea pace interioară pe care o avea soţia lui şi deaceea de multe ori se înfuria fără rost.
Anii au trecut unul după altul, iar familia devenea tot mai numeroasă. Întruna din zile, mama. Se îmbolnăvi greu şi pedeasupra era şi însărcinată. Gânduri negre o frământau pentru că doctorul îi spusese în faţă că trebuie să aleagă între viaţă şi moarte. Vecinii, rudele, o parte din prieteni, o sfătuiau cum credeau ei mai bine, dar ea nu se putea obişnui cu gândul, nu era în stare să ucidă şi pedeasupra ea îşi predase viaţa printr-un legământ, Domnului, cu mulţi ani în urmă.
Şi totuşi aceste aşa zise „sfaturi bune” nu-i dădeau pace, o urmăreau asemenea unor păsări de pradă. Apăsată de gânduri îşi întrebă soţul:
- Oare ce am putea să-i dăruim?...Tu ce părere ai?
El se uită la ea, avea răspunsul pregătit dinainte:
- Marie, mai avem de crescut şase copii şi mi-e teamă că am să rămân singur. Fă mai bine ce ţi-a spus doctorul.
Ea se uită la el plină de durere şi ieşi din casă plângând.
După zile şi frământări, Maria, a dat răspuns tuturor ce se interesau de situaţa ei:
- Am adus pe lume şase copii şi niciodată nu nu m-am opus voii lui Dumnezeu, aşa că am să păstrez sarcina şi facă Dumnezeu ce doreşte cu mine.
A venit şi vrema naşterii, afară, vremea era urâtă, ningea, iar vântul sufla cu putere. Maria născu un băieţel, pa faţa ei radia o bucurie fără margini pentru că învinsese toate ispitele ce o chinuiseră atâta timp. După câteva luni, vorbele doctorului începeau să se adeverească. Soţul ei, a început să bea şi de fiecare dată când venea acasă îi reproşa:
- Vezi, te-ai încrezut în Dumnezeul tău şi acum suferă toată familia din cauza ta!
- Dragul meu soţ, dacă asta-i voia Domnului, nu te-ngrijora, am pregătit totul în cazul care Domnul va dori să-l ia păsta mic la El!
Mai era puţin timp până când copilul, Ionuţ, împlinea un an şi cum necazurile vin totdeauna pe neaşteptate, mai ales atunci când nu doreşti să vină – veni şi peste satul de munte cea mai mare durere din acel an. Maria, plecase la Domnul căruia îi slujise atâţia ani, lăsând în urme ei şapte copii. Misiunea ei în lumea aceasta se încheiase, acum se afla în faţa Domnului Iisus care îi va înmâna cununa veşniciei.
Din acest an începe povestea lui Ionuţ căruia nimeni nu-i mai dădea nici o speranţă de viaţă. A fost luat şi dus departe de casă, de fraţi, de o rudă apropiată a mamei lui.
Anii au trecut iar Ionuţ a crescut măricel. Era un copil căruia îi plăcea să facă tot ce vedea la oamenii mari, pe dealtă parte era şi isteţ. Ionuţ învăţase multe lucruri urâte, învăţase să înjure, să fumeze, să bea şi toate acestea pentru că nimeni ne se ocupa de buna lui creştere. Îi plăcea mult discotecile şi le frecventa foarte des, devenise un copil problemă. Îşi făcuse multe planuri pentru viitor, dorea să aibă discoteca lui, formaţia lui şi altele asemănătoare. Într-una din zile, în timpul perioadei de liceu, nimerise în mijlocul unui grup care vorbea de Dumnezeu, un tânăr îi făcu invitaţia de a merge la o biserică din apropiere, unde avea loc un eveniment important, iar Ionuţ a acceptat, din curiozitate. Acolo a descoperit o mulţime de lucruri noi, iar tinerii l-au primit în rândurile lor cu o dragoste pe care Ionuţ nu putea să o înţeleagă. Să pângi din dragoste pentru cineva, pentru el era imposibil. Şi totuşi a trăit să vadă lucrul acesta. Una dintre cântări a atins coarda sensibilă a inimii lui, a memorato foarte repede.
După această întâmplare, întruna din zile aflându-se în satul unde se născuse, Ionuţ, a aflat de la o femeie bătrâna istoria zbuciumată a venirii sale pe lume.
- Ionuţ (spuse bătrâna), atât de mult semeni cu mama ta!
- Cu mama? Aţi cunoscut-o pe mama?
- Da, era o femeie credincioasă, ştia o mulţime de cântări de la Oastea Domnului.
- De la Oastea Domnului?
- Da, dar de ce te miri aşa?
- Pentru că, acum câteva zile, am fost şi eu la o adunare a Oastei Domnului, am învăţat chiar şi o cîntare!
- O cântare? Ce cântare?
- Vreau lângă Dumnezeu.
„Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu
oricât va fi de greu necazul meu
orcât voi suferi cântarea mea va fi
vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu...”
La auzul acestei cântări, ochii bătrânei se umplură de lacrimi.
- Ce frumos cânţi, până şi glasul îi aparţine mamei tale. Păcat că a murit, ar fi fost atât de fericită să te vadă, să te audă cum cânţi, cântarea ei preferată, pe care o cânta tot timpul. De la ea a învăţat-o corul bisericii nostre şi o cânta mai tot timpul.
- Lele Flore, dumneata şti de ce a murit mama?
- .................
- Şti?
- Ionuţ, mama ta...mama ta, după ce te-a născut, a avut mari probleme...
Deşi răspunsul a fost incomplet Ionuţ, a înţeles că mama lui murise din cauza lui, aşa îi spunea inima, pentru că toţi îi ascunseseră acest lucru. Sărută mâna bătrânei şi plecă. Se înserase iar afară era foarte frig. Cu toate acestea nu se gândi să meargă acasă. Urcă dealul din vârful căruia putea zării satul scufundat în întuneric, inundat de lumina a sute de becuri. Era agitat şi simţea cum i se zbate în piept inima. A stat mult timp acolo privind spre biserica satului, unde era înmormântată mama lui. Îi era ruşine de el însuşi. Dacă cineva l-ar fi întrebat unde-i mormântul mamei lui, nu ar fi fost în stare să-i răspundă.
Odată cu venirea primăverii, odată cu topirea zăpezii, au început să se topească şi poflele lui Ionuţ de a mai frecventa discotecile, lăsând să se vadă bobocii unei noi vieţi, care aşteptau să se deschidă. Ionuţ începuse să meargă tot mai des la biserică şi de fiecare data afla lucruri tot mai noi.
Într-una din zile, tinerii l-au invitat să meargă cu ei într-un alt oraş unde vor juca o piesă religioasă şi anume „Pilda fiului risipitor”. Ionuţ merse cu ei plin de bucurie. Acolo tinerii şi-au dat seama că scena care închipuia crâşma în care fiul risipitor îşi va cheltui ultimul ban, era prea goală şi l-au rugat pe Ionuţ să ia loc la masă, pentru a fi mai mulţi pe scenă. În acele clipe, Ionuţ, a fost pătruns de cuvintele ce se rosteau pe scenă, iar când rolul lui a luat sfârşit sa restras într-un colţ întunecos şi a început să plângă. Degeaba îl mângâiau cei din jur cu frumoase cuvinte, el ştia una şi bună. Păcătuise înaintea lui Dumnezeu şi a mamei lui şi dorea să repare totul, dar nu ştia cum. În clipele următoare lacrimile lui se uniră cu lacrimile fiului risipitor ce sta îngenunchiat la picioarele tatălui său cerându-şi iertare. Atunci Ionuţ, a înţeles ce trebuia să facă. S-a întors acasă mai trist ca nicodată, în noaptea aceea aflase că Domnul Iisus a murit din cauza lui, a murit pentru el, ca el să aibă viaţă veşnică. Şi parcă acelaş lucru se întâmplase şi cu mama lui, murise din cauza lui, murise pentru el, ca el să aibă viaţă. Simţea că nu mai poate să traiască dacă nu face ceva prin care să săsplătească câtuşi de puţin aceste două jertfe ce s-au dat pentru el. Astfel că în Duminica următoare, mergând la Biserică, a auzit chemarea la legământ, la predrarea vieţii în mâna lui Dumnezeu – atunci a înţeles că pentru el sună acest lucru şi îngenunchind în faţa adunării şi în faţa Sfântului Altar a rostit următoarea rugăciune:
Doamne Iisuse, nu sun vrednic să-mi ridic ochii spre Tine, te rog să m ă ierţi că nu mi-am dat seama până acum că eu trăiesc datorită dragostei Tale şi a mamei mele. Nu am cuvinte să-mi exprim bucurie că vă am din nou lângă mine. Promit în faşa Sfântului Altar, că am să dau dovadă prin pilda vieţii mele că Jertfa Ta şi jertfa mamei, nu a fost în zadar!
Amin!

Carusselul Lumii

Lumea, devine un carusel, care incepe să se invarta din ce in ce mai repede. Totul devine atât de ametitor , incat nici nu-ti dai seama pe unde esti. Trebuie să stai cu ochii treji,ca să privesti şi să întelegi cele ce se intampla in jurul tau.
Pe de o parte mor mii de oameni, prin razboaie, prin dezastrele naturii, prin destrăbalarea crescânda si continua in tot felul de placeri şi vicii.
Pe de alta parte, comerciantii, oamenii de afaceri, politicienii nu dau nici un semn de stres. Ei fac publicitate la masinii noi aparute, la lame de ras, geluri de dus etc; exact ca in zicerea: "Ţara arde, iar baba se piaptana".
Pe alte parti, primim tot felul de mesaje, care mai decare sa ne avertizeze de sfarsitul lumii, de insemnarea buletinelor , pasapoartelor cu semnul fiarei. Altii nu isi fac griji in privinta lor, pentru ca semnul nu are putere atat timp cat tu nu te-ai lepadat cu gura ta de Dumnezeu. Daca nu te-a intrebat nimeni , de te lepezi sau nu de Domnul, de ce sa-ti fie frica, nu? Si tot asa...

Cu siguranta lumea incepe sa se intoarca de-al binelea cu josu-n sus.
Si nu stiu de ce dar simt ca de acum incolo altfel nici nu urmeaza sa fie.

DAR ,haideti la toate aceastea sa facem un exercitiu frumos de linistire.
Eu multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt singura pe lumea aceasta, care ma lupt sa raman credincioasa lui Dumnezeu. Mai am in jurul meu sute si poate mii de frati si surori, cu are ma pot uni in acelasi gand, in aceeasi dorinta, in aceeasi fapta, ca sa pasim cu totii odata , exact ca intr-o Oaste Sfântă, si sa calcam cu credinciosie fiecare pas spre Imparatia ce ne sta inainte.
Si una din cantarile pe care le-am putea canta mergand cu totii intr-un rand este aceasta:

Fraţi ostaşi, răsună iară goarna luptei sfinte;

după o-ncercare-amară, glasul Lui ne cheamă iară,

pentru Sfânta Slavei Ţară – înainte!

Astăzi marea Lui chemare este mai fierbinte;

dup-o lungă înnoptare, soarele din nou răsare,

pentru Numele Său Mare – înainte!

După lupta cea trecută, mulţi sunt azi morminte;

dar Hristos din cer ne-ajută cu puterea-I nevăzută,

biruinţa nu-i pierdută – înainte!

La chemarea-nflăcărată azi luaţi aminte;

să ne ridicăm deodată cu voinţă ne-nfricată,

biruinţa-i câştigată – înainte!

Fraţi viteji, se vede-n faţă Ţinta luptei sfinte;

pentru slava ei măreaţă, pentru veşnica viaţă,

pentru tot ce-avem în faţă – înainte!

Duceţi peste tot fiorul nou al luptei sfinte;

către cer ne cheamă dorul, steagul sus – şi tot poporul,

cu Iisus Biruitorul – înainte!

Repet pentru mine, dar si pentru voi, care cititi aceste randuri. Frica nu este de la Domnul.

"Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica ci de putere, de dragoste si de chibzuinta" 2 Timotei 1:7

Slava lui Dumnezeu e gata sa se arate. Vreau si eu impreuna cu voi sa rabd orice ar veni, numai sa ajung in Ţara fara de sfarsit, langa bratul mangaietor al Domnului, al Preaiubitului inimii mele!

Slavit sa fie Domnul!

Nu conteaza ceea ce vreau să fac - contează ceea ce împlinesc!

De câte ori nu ne trezim că ne-am promis sa fim mai buni, mai rabdatori, mai darnici, odata cu începerea noului an,... şi trece anul, iar noi dimpotriva parcă mai nerăbdători ne-am facut, mai răutăcioşi cu alţii şi mai egoişti am devenit.
Eu una mă văd de atâtea ori în astfel de situaţii. De parcă ar fi o lege nescrisa pe care o implinesc de fiecare dată, şi nu reuşesc să ies din ea.
Am observat, că numai atunci când aştern pe foaie gandurile mele, abia atunci vâd mai clar viaţa mea, şi ceea ce trebuie schimbat în ea.Vă propun să incercaţi şi voi această metoda de bilanţ al vieţii.
Degeaba promitem lui Dumnezeu si oamenilor ca vom fi altfel de aici incolo, dacă rămânem la fel, sau poate devenim si mai răi şi neascultatori.
Am observat de curand ceva la sotul meu, care m-a incurajat şi pe mine. Am remarcat că şi-a propus să fie un sot mai atent, un frate mai bun, un fiu mai bland, un tată mai grijuliu, şi îl admir cum reşeşte să facă ceea ce şi-a propus. Ştiu că se luptă destul de mult cu propria-i fire , dar dacă îşi doreşte ceva mult, poate izbuti cu rugaciune şi cu ajutorul lui Dumnezeu.

Nu ştiu daca aţi observat, ca acest an a inceput cu multe evenimente profetice, care se succed in fata ochilor noştri cu o viteza nebănuită; de ex.pregatirea guvernarii mondiale ca solutie pentru criza financiara internationala, razboiul din Fasia Gaza care probabil va starni multa ura asupra Israelului, nemaivorbind de schimbarea climei si altele. În faţa acestor evenimente nu avem voie să ne panicăm, deşi te înfioară faptul ca tocmai tu trăieşti aceste vremuri de pe urmă, care au fost profeţite cu atata timp în urmă. Parcă nu-ţi vine să crezi că la un moment dat, foarte curand poate , vei fi nevoit sa alegi intre a accepta acel microcip, ca semn al fiarei sau nu. La un moment dat pur si simplu vei merge la magazin şi ţi se va spune in fata, ca nu poti cumpara nimic fara acel microcip. Ce te faci atunci? te-ai gandit vreodata in mod practic? Eu incercam să meditez la acest lucru zilele astea, si am gasit o solutie care sper să-mi aducă pace si liniste in suflet.
În toata învălmăşeala acestei lumi, pe ultima ei suta de metri, mi-am propus să ma gandesc la ceea ce ma asteapta dincolo de moarte. La viaţa langa Dumnezeu, la ceea ce ochiul nu a vazut vreodata, nici la urechea omnului nu a ajuns, aşa cum ne descrie Cuvantul lui Dumnezeu Raiul. Îmi propun sa trec prin toate acestea nu numai cu gandul, ci mai ales cu fapta, cu împlinirea Voii lui Dumnezeu. Să las la o parte certurile de partide, nemultumirile de-o clipa, egoismul, bărfa, şi orice fel de răutate , etc, şi să incep în mod concret să iubesc pe aproapele meu, care poate fi orice persoana de langa mine.Cum altfel pot ajuta si pe altii sa ajunga în bratul Domnului, daca nu arătandu-i acea dragoste prin care Dumnezeu a câştigat şi sufletul meu?

Dar şi mai mult trebuie să dam jos barierele păcatului care ne despart pe noi de fraţii nostri in aceeaşi credinta. Pentru ca imi pun întrebarea: Cum putem sa-i iubim pe altii cand în familia noastra este ura si dezbinare? Degeaba sunt toate daca nu ne luptam pentru pacea si unitatea din familiile noastre. Să ne ţinem aproape unii de alţii!


Tocmai despre asta vorbeam la început. Nu mai avem voie să rămanem doar cu pălăvrăgeala, doar cu teoria despre credinţa in Domnul Iisus. Nu mai avem voie să purtăm răutate in suflet, oricare ar fi motivul, NU SE MERITA! Avem voie în schimb să medităm la fiecare segment al vieţii noastre, să le punem pe toate în ordine, aşa cum iar place lui Dumnezeu.
Cum am spus la îceput , nu conteaza ce imi doresc , conteaza ceea ce implinesc din voia lui Dumnezeu pentru mine. Abia atunci pot sa-mi permit să visez la Rai!

Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Matei 7:21

La multi ani! şi vă doresc o viaţa cât mai langă Domnul, de acum incolo!