Să căutam mai întâi bârnele noastre...

"Noi înşine suntem Biserica. Să facem noi ordine în noi înşine, fiecare cum poate, şi în jurul tau se vor mântui mii.(...)Noi pe noi înşine nu ne putem schimba, dar vrem sa schimbam mentalitati. Parcă Hristos n-ar fi vrut să schimbe mentalitatea tuturor...." Pr. Savatie Bastovoi

E foarte frumos ca fiecare dintre noi, mai ales cei credincioşi, vrem să schimbăm mentalitatea oamenilor din jurul nostru. Este o dorinţă normală, să-ţi doreşti ca şi ei să descopere frumuseţea vieţii împreuna cu Domnul. Dar, există aici după cum aţi citit, o problemă. Degeaba ne concentrăm întreaga noastră activitate pentru a schimba pe alţii, dacă pe noi înşine nu suntem în stare să ne schimbăm.
Având o confruntare de opinii cu cineva care vede Adevarul diferit decât trebuie el să fie, am încercat de câteva ori să fac acea persoana, să vadă lucrurile aşa cum i le spuneam. După fiecare discuţie însă, rămâneam cu un gust amar în suflet, pentru că nu ajungeam niciodată la nici un rezultat, dimpotrivă, simţeam ca o pierdere de timp totul. Răspunsul mi-a venit mai tarziu, prin această frază de mai sus a Pr. Savatie. De ce ar trebui eu să încerc să schimb pe alţii, să cheltui timpul cu asta, atunci când eu însămi am atâtea lipsuri in mine? Şi asa este. Găndiţivă numai la faptul că noi suntem cu totul neputinciosi dacă nu petrecem zilnic în rugăciune cu Domnul.
Iar ca sa poţi converti pe cineva la Hristos, mai întâi trebuie să stai în prezenţa Lui cât mai mult timp, ca să te umpli de Duhul Cel Sfânt , asa cum s-a umplut Moise în prezenţa lui Dumnezeu timp de 40 de zile, iar când a coborât îi strălucea faţa de sfinţenie, aşa că toţi l-au văzut astfel şi le-a părut rău de tot ce au făcut.
Când se va vedea pe faţa noastră o asfel de sfinţenie, atunci nu vom avea nevoie de cuvinte, ca să convingem pe unii sau pe altii de Adevăr, ei se vor mântui pentru că Harul lui Dumnezeu va fi cu adevarat peste tine.
Dar până atunci, avem nevoie de mult timp petrecut cu Dumnezeu şi în prezenţa Lui.
Până atunci, trebuie să luptăm zi de zi cu neputinţele noastre, să le căutam, să ne curăţim de ele, şi tot nu vom reusi până la sfârşitul vieţii, pentru că numai în veşnicie vom fi desăvârşiţi, ca Dumnezeu, deplini în tot şi în toate.
Poate vă întrebaţi: Cum totuşi să se vestească oamenilor vestea cea bună, dacă nu trebuie să căutăm să-i convingem cu gura de darul lui Dumnezeu pentru noi?
Aş răspunde simplu: Evanghelia , Vestea cea buna, nu stă în cuvintele noastre, ci în puterea de a o trăi noi înşine. Fără a o trăi puternic, concret, noi mai întâi, în zadar ne trudim s-O vestim, căci nu ne va auzi nimeni.
Dumnezeu murind pe Cruce pentru oameni, a făcut cel mai mare sacrificiu, a arătat cea mai mare Dragoste, pe care nimeni altcineva n-a putut arăta vreodată. El este primul care ne doreşte schimbaţi pe toţi, pentru asta a şi venit printre noi, şi ne-a iubit atât de mult!
Cu toate acestea, pe câţi dintre noi îi vedeţi schimbaţi cu adevarat?
Deci ,chiar şi cel mai mare sacrificiu de iubire, dăruit de Dumnezeu Însuşi, ne lasă tot cu inimile împietrite, dapoi nişte cuvinte sărăcăcioase ale noastre spuse cuiva?

Avem foarte mult de lucrat la noi înşine. Asta trebuie să fie preocuparea noastră primordială, zi de zi, ceas de ceas. De restul, Dumnezeu ştie cum să lucreze, noi doar trebuie să-i purtăm pe toţi în rugaciunile noastre fierbinţi, în prezenţa lui Dumnezeu. Altfel, nici pe cei din jurul nostru nu vom reuşi niciodată să-i schimbăm, nici pe noi înşine nu ne vom schimba, şi tot ce e posibil chiar sa ne pierdem pe cale, căutând mai mult la viaţa altora decât la anoastră.
Dumnezeu să ne ajute, să ne scoatem mai întâi toate bârnele din ochii noştri,abia apoi, dacă nu va rămâne niciuna, să cautam sa le-o vedem şi pe a altora!

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios." (Marcu 14:38).

Slăvit să fie Domnul!